Fericirea poate fi învățată!
În acest context, părinții au un rol important în a-și ajuta copilul să fie fericit. Există comportamente de adoptat, mesaje de transmis și capcane de evitat pe care copilul le va prelua, prin imitație, din comportamentul părinților. Deci, o condiție esențială pentru fericirea copiilor o constituie fericirea părinților. Și, da, până și fericirea se poate învăța, de la mic la mare.
Cel mai bun mod de a-i face pe copiii fericiți este să-i învățăm să se bucure de fiecare moment al vieții. Sau să o învățăm noi de la ei.
Copiii au, se știe, un potențial nelimitat. Trebuie doar să îi privești și să vezi cum se minunează de tot și de nimic, cum își exprimă cu ușurință bucuria. Atunci, ne putem întreba retoric – dacă sunt fericiți intuitiv, natural, cum să-i mai învățăm noi, adulții, fericirea?
Din păcate, cel mai adesea, ca adulți supuși regulilor societății în care trăim, chiar noi, părinții, inhibăm în mod inconștient comportamentul natural al copiilor. De aceea, odată ce am conștientizat rolul pe care-l avem, datoria noastră este de a-i ajuta, de a-i susține în a-și păstra capacitatea de a se minuna și de a o cultiva chiar și la maturitate.
Societatea de astăzi ne învață mai mult despre frustrare decât despre bucurie și fericire. Media promovează valorile materiale în detrimentul celor morale, spirituale, astfel încât, pentru mulți oameni, singurul obiectiv și singura reprezentare a fericirii este capacitatea de a face bani. În acest fel, pe modelul părinților, foarte mulți copii ajung să simtă nemulțumirea.
De aceea, este important să îi învățăm pe copii abilitatea de a separa lucrurile și de a regăsi pozitivul mai degrabă decât negativul în fiecare moment al existenței lor, ceea ce presupune, bineînțeles să fii învățat acest lucru și noi ca adulți.
Ce-i drept, viața nu este întotdeauna bucurie, dar fiecare dintre noi are partea și de satisfacții, și de momente de împlinire. Pentru a-i ajuta pe copii să păstreze dragostea de viață, trebuie să începem prin a o redescoperi noi înșine.
Când vom reuși să număram recunoștințele din viața noastră, să le explicăm apoi copiilor noștri de ce ne iubim munca, spre exemplu, de ce ne place să citim, să cântăm, să dansăm, să mergem la cinematograf sau orice alt lucru care ne aduce bucurie, le vom transmite pofta de viață și încrederea în ceea ce aduce ziua de mâine.
Învățarea fericirii începe prin a-i face conștienți de faptul că și ei sunt capabili de lucruri frumoase. De aceea, este important să-i felicităm ori de câte ori fac progrese, indiferent de natura acestora.
Lucrurile mici îi învață să vadă în perspectivă și să transforme momentele speciale în fericire.
Să ne facem timp pentru plimbări, îi vom învăța să aprecieze frumusețea peisajelor sau calmul odihnitor al naturii, îi vom învăța să se minuneze de cântecul unei păsări sau de susurul unei ape curgătoare. A trăi pe deplin în momentul prezent rămâne cel mai bun mod de a gusta fericirea.
A ne bucura împreuna cu copilul de frumusețea lucrurilor mărunte nu înseamnă a-i ascunde dificultățile existenței. A face un copil să creadă că viața este doar un basm ar fi o mare greșeală.
Copilul crescut în acest fel nu va putea ulterior să facă față răutăților sau dezamăgirilor.
Prin urmare, nu are rost să ne ascundem durerea, dar nici nu este necesar să intrăm în detalii.
Să-i învățăm fericirea înseamnă să le arătăm cum este posibil să revii din dificultate și să înveți din eșec, să continui să mergi înainte și să te bucuri de existență, sa încerci sa cauți binele din orice, să ai încredere în viață, să știi că există și zile mai triste, dar că, în cele din urmă, existența acestora constituie un motiv suplimentar pentru a profita de fiecare mică plăcere pe care ne-o oferă existența.
Bunăoară, spor la numărat binecuvântări!
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 0 shares