„- Dai banii pe prostii, copile! Eu ți-am lăsat bani de mâncare pentru o săptămână întreagă, tu după două zile i-ai cheltuit pe toți.”

Cu siguranță că măcar o dată-n viață ți s-a întâmplat să ai o discuție contradictorie cu ai tăi copii pe tema banilor.

Dacă sunt încă prea mici să înțeleagă aceste lucruri, îți voi da o veste bună. Este momentul perfect, pentru că încă din copilărie (în jurul vârstei de 3 ani) este recomandat să-i explici copilului despre managementul resurselor financiare.

Dacă sunt deja la vârsta adolescenței și nu te mai înțelegi cu ei în privința banilor, și pentru tine am o veste bună.

Există o regulă deșteaptă a gestionării banilor inventată de un medic pediatru pe nume: Kevin Md, care poate fi aplicată până la vârsta maturității.

Dr. Kevin, tăticul a 3 copii fabuloși, a scris pe blogul personal următoarele: „Să fim cinstiți – ceea ce nu știu despre meseria de părinte este uimitor. Sunt pediatru și am trei copii și este uimitor ceea ce încă nu știu.

Punerea în aplicare a noilor tehnici de parenting pentru copiii de vârstă mică mă face să mă simt bine, chiar dacă în realitate îmi petrec cea mai mare parte a timpului meu de părinte întorcându-mă către ai mei copii și strigând: „Opriți-vă!”, pe măsură ce se ceartă fără sens.”

Dar să revenim la managementul banilor. Tu știai despre efectul Ramadan?

Efectul Ramadan

Această metodă este folosită de părinții din Occident și se comportă ca o recompensă, dar și ca o iluzie a câștigului financiar la copii.

Este valabilă doar la sfârșitul perioadei Ramadanului, care este luna sfântă islamică a postului.

Cum funcționează?

În cazul doctorului Kevin, care a fost crescut în această atmosferă, se pare că la ei în familie mama sa marca finalul perioadei postului, oferindu-i copilului său bani, nu jucării sau cadouri.

În restul timpului, acesta nu primea bani, doar mergea cu mama sa la cumpărături, astfel încât a fost nevoit să-și strângă sumele primite la sfârșitul Ramadanului ca să-și cumpere ceea ce-și dorește.

„- Prima achiziție majoră pe care mi-am amintit-o a fost un Super Nintendo, la vârsta de 12 ani. Probabil cea mai bună achiziție pe care am făcut-o vreodată.

Acum am 38 ani, iar mama mea încă ne dă bani datorită tradiției, atât mie, cât și soției mele. Chiar dacă nu avem nevoie de acest lucru, eu și soția mea ne simțim minunat și parcă suntem din nou copii datorită obiceiului de Ramadan.”

Și iată cum Kevin și-a format o obișnuință în a strânge bani într-un loc super secret al casei sale, la care apelează numai în cazuri de forță majoră.

Asta a fost regula pe care o aplică acesta pentru el, ca părinte, dar iată că a venit momentul să dezvăluim și regula renumitului doctor pediatru pe care a inventat-o pentru copii.

Faimoasa „regulă 50 %”

Sursă foto: www.twistedsifter.com

Pentru că ai săi copii au acumulat suficiente cadouri atât din sărbătorile musulmane, cât și din cele creștine (de la rude), ei nu a avut nevoie să economisească așa cum a făcut tatăl lor. Cei mici ajung să perceapă banii ca pe niște daruri amuzante.

Deci, pentru a-i ajuta să înțeleagă cum să valorifice, să economisească și să ofere bani, medicul a implementat „regula 50%”.

În ce constă această regulă?

Ori de câte ori copilul primește o sumă de bani mare (adică de sărbători sau de ziua de naștere), el primește doar jumătate din acea sumă. Banii din portofel sau din pușculiță sunt ai lui – el îi poate cheltui pe ceea ce vrea: reviste, cărți, jocuri, orice. Îi puteți oferi câteva sfaturi, dar, în general, el alege achiziția.

Cealaltă jumătate din suma de bani este împărțită în mod egal între o contribuție de caritate și un cont de economii.

De asemenea, tot copilul alege cazul caritabil pe care vrea să-l ajute, iar restul de bani se transferă într-un cont de economii online pe numele său și controlat de părinți. Strategia funcționează?

Doctorul Kevin MD. tinde să creadă ca DA.

Lăsându-i 50 % din sumă, este suficient pentru un băiat de 9 ani ca să cumpere lucruri care-i încântă pe copii la această vârstă. Chiar și jocurile de lego scumpe sunt relativ ieftine comparativ cu multe alte lucruri pe care unii copii le doresc (fără sisteme de jocuri).

„Anul acesta băiatul meu a decis să-și acorde contribuția caritabilă unui adăpost pentru oamenii străzi,” a declarat doctorul Kevin referitor la copilul său.

Acordarea unor ajutoare financiare este uneori puțin cam ciudată – copilul oferă banii pe care tocmai i-a primit și, de obicei, îl dăruiește unei organizații sau unor persoane pe care nu îi va întâlni niciodată.

Poate fi confuz și să nu înțeleagă exact de ce trebuie să facă asta.

„Cu câțiva ani în urmă, când a donat bani la un adăpost pentru câini, am condus la adăpost și l-am lăsat să doneze în persoană. El le-a înmânat banii și s-a jucat și cu câinii de acolo – își mai amintește și încă vorbește despre asta.”

Kevin consideră că i-a oferit ocazia băiețelului său de a vedea în mod concret unde se îndreaptă banii lui, determinându-l astfel să se simtă mândru de decizia lui și să aibă încredere să ofere mai des ajutor altor persoane.

Chiar dacă nu este sigur că această regulă de 50% funcționează în cazul tuturor copiilor sau că este benefică pentru toată lumea, el crede că acest concept este solid.

Eliminarea abstractizării și concretizarea acesteia va ajuta la conectarea și să, sperăm, va genera mai multă dorință de a face gesturi caritabile și de a economisi în viitor.

Viitorul sună bine!

Se pare că primele rezultate bune ale acestei reguli au început să apară având în vedere că mezinul familiei lui Kevin, deja a făcut prima lui contribuție caritabilă la cei 4 ani ai săi către o casă de copii.

„Având în vedere caracterul său competitiv, probabil că poate face o selecție de acțiuni și poate concura împotriva fratelui său mai mare.”

Așadar, cu cât încerci să-i dezvolți copilului timpuriu această calitate de management al banilor, cu atât ai mai mai multe șanse ca mai târziu să-și valorifice resursele financiare și să le sporească.

Poți folosi „regula 50%” pentru început și să-i explici copilului că-n viitor îl vor aștepta numai lucruri bune atunci când dăruiește și altora si ceea ce are el.