10 lucruri pe care orice adolescent și-ar dori să le audă

adolescent

Perioada marilor căutări, săpături arheologice în străfundurile epidermei și chiar dincolo de aceasta, până la descoperirile vestigiilor necunoscute din adâncul inimii. Vremea celor mai tumultoase revelații – nu numai despre sine, despre ceea ce reprezintă propria persoană a unui adolescent, ci și despre celelalte ființe, despre lumea de zi cu zi, despre tot ce reprezenta necunoscutul ce se întrupează, încet-încet, în cunoscut. În palpabil.

Pierderi și regăsiri succesive. Suflete copleșite de greutatea gândului, a amintirii, care răzbat în noapte, printre stele, cu ochii larg deschiși spre tavan, întrebându-se lucruri despre viața ce tocmai li se derulează în fața ochilor, despre Universul despre care știu că-i atât de vast, despre viitorul care pare incert, nesigur și probabil îi sperie.

Uneori se învinovățesc. Alteori se bucură de reușitele lor. Câteodată, dacă știi și înveți să asculți nu cu urechea lipită de ușa lor și cu o curiozitate vădită, ci cu inima aprinsă de torța dorinței de a le cunoaște străfundurile, vei înțelege că ei mai plâng cu capul afundat în pernă.

Și ei știu ce e durerea, chiar dacă multora dintre cei cu trupuri de adulți li se pare că un adolescent nu are motive să sufere, că adevărata suferință va fi descoperită mai târziu, când lucrurile vor apăsa mai tare asupra lor. Dar nu e tocmai așa. Și ei au dureri pe care n-o să le înțelegem decât dacă stăm să le ascultăm tăcerile. Și-n acele tăceri, promit, le veți înțelege mai bine cuvintele și bătăile de inimă.

Dacă sunteți părinții, bunicii, adulții din viața unui adolescent – și uneori, poate, chiar și prietenii, vă recomand să citiți, în rândurile care urmează, 10 lucruri pe care eu cred că orice adolescent și-ar dori să le audă în această perioadă tumultoasă:

1. Te ascult!

Dacă vrei să vorbim, îmi poți povesti despre ceea ce simți, despre ce s-a întâmplat. Însă, dacă îți dorești ca în jurul tău să fie tăcere, atunci îmi voi ține cuvintele, vorbele înăuntrul meu și te voi asculta în tăcere.

E atât de important să fie ascultați. Ascultați fără nici măcar o întrerupere. Ascultați fără veșnicul „pe vremea mea…”. Ascultați fără setea de a-i judeca și de a-i condamna, indiferent de ceea ce vor povesti. Ascultați uneori în tăcere, da, pentru că nu întotdeauna vor vrea să vorbească.

Dar, în același timp, un adolescent s-ar putea să aibă vehementă nevoie să îi fie ascultată și până o tăcere – o tăcere cu care să vă acoperiți amândoi ca și cum ați înfășura deasupra voastră o pătură, o tăcere în care se vor auzi la un moment dat inimile și, acolo, între voi, se va stabili o conexiune.

2. Ai nevoie de o îmbrățișare?

Fix așa rostită această propoziție: ca o întrebare. Un adolescent are nevoie de spațiu și are nevoie să conștientizeze că al său corp îi aparține în totalitate. În special adolescentele, dar nu numai. Au nevoie să înțeleagă că sunt stăpâni deplini asupra trupului lor și că pot oferi (sau nu) permisiunea celor din jur să-i atingă, să-i ia în brațe, să-i mângâie.

Și adolescenții, majoritatea dintre ei, rămân niște copii care au în continuare nevoie de validare, de afecțiune, de confirmarea și reconfirmarea dragostei din partea părinților. Dar, cel mai probabil, nu la fel de des ca în copilărie. Nu la fel de mult. Și e normal asta.

Dacă mă întorc în timp și mă uit la mine, cea din trecut, realizez că și eu am avut numeroase momente, chiar și în adolescență, când aș fi avut nevoie să fiu ținută în brațe, îmbrățișată, protejată de un adult. Nu a fost tot timpul posibil și nici eu n-am știut să-mi exteriorizez dorința.

Însă, în același timp, știu sigur că mulți dintre adolescenți au nevoie să fie întrebați dacă își doresc cu adevărat să fie îmbrățișați. Mulți dintre ei vin singuri și cer afecțiune, mai ales dacă sunt crescuți în acest spirit și sunt obișnuiți cu asta. Alții poate că o cerșesc pe la colțuri și așteaptă cu emoție ziua de naștere și Crăciunul, ca să se simtă iubiți.

Indiferent de toate aceste aspecte, toți adolescenții trebuie să învețe să-și respecte trupul și să înțeleagă că asupra lor stă puterea de a-l proteja și de a impune limite asupra lui. Așa că, întrebați-i dacă își doresc sau nu să fie îmbrățișați. Țineți cont de deciziile lor. Nu-i forțați și nu-i determinați să creadă că trupurile nu le aparțin.

3. Ești frumos/frumoasă!

Probabil, fată fiind, i s-au rotunjit coapsele și i se pare că s-a îngrășat. O puteți sfătui să se apuce de un sport, e o perioadă prielnică.

Indiferent dacă e băiat sau fată, probabil au început coșurile să îi explodeze pe față sau pe alte suprafețe ale corpului. Vor trece la un moment dat, cu tratamente sau fără, cu vizite la dermatolog sau nu – depinde de caz și de gravitatea situației.

Știu că se vor privi deseori în oglindă și nu le va plăcea ceea ce vor vedea. Vor avea momente când se vor considera urâți/urâte. Îi vor deranja anumite trăsături pe care le au, felul în care arată, vor spune că sunt prea slabi sau prea grași. Însă, un adolescent are nevoie să audă: „Știu că nu vrei să accepți asta, că nu crezi întocmai, că nu te vezi astfel, dar ești frumos/frumoasă!”.

4. Am încredere în tine!

E atât de important să știe că aveți încredere în ei, în ceea ce fac, în felul în care sunt. Fiind o perioadă dominată de dezechilibru, de o lipsă acută de încredere în sine și în ceea ce e în jur, e important ca voi, adulții din viețile lor, să le arătați că aveți încredere în ei.

Chiar dacă uneori mai greșesc, chiar dacă fac alegeri proaste, chiar dacă nu știu să aleagă calea corectă, spuneți-le că aveți încredere în ei, repetați-le asta constant. Dacă vor simți sprijin, dacă vor ști că aceia din jurul lor au încredere în ei, vor începe la un moment dat să creadă în asta și să-și dezvolte și încrederea în sine. Iar pentru un adolescent e extrem de important să înceapă să aibă încredere în sine.

5. Știu că poți! Vei reuși!

Fie că e vorba de un test la matematică, de o ascultare la istorie, de o teză la limba și literatura română, de un proiect, de un examen sau poate un concurs la înot, au nevoie de încurajări. Au nevoie să știe că le sunteți necondiționat alături, indiferent de rezultat, că îi sprijiniți și că vă încredeți în potențialul imens care stăruie în ei.

Nu ezitați să le spuneți că vă încredeți în ei și că, indiferent de ceea ce vor obține, tot vor fi învingători! Lăsați criticile deoparte, eliberați-vă de setea de a-i judeca și încurajați-i!

6. Sunt mândru/mândră de tine!

De cele mai multe ori, un adolescent chiar face tot ceea ce poate.

Ei își dau interesul, încearcă, caută, muncesc, se străduie. Dar nu întotdeauna rezultatele sunt conform așteptărilor adulților. E nevoie să învețe și ce e eșecul, au nevoie să știe că nu vor avea întotdeauna doar realizări, că lucrurile nu vor fi întotdeauna așa cum ei și le-au imaginat.

Chiar dacă au luat o notă mai mică la vreo lucrare, dacă nu au reușit să obțină vreun premiu la un concurs, spuneți-le că sunteți mândri de ei. Nu-i descurajați! Nu-i va ajuta să audă reproșurile și va fi dureros pentru ei să înțeleagă că v-au dezamăgit. Nu vor lua un rezultat mai bun data viitoare dacă îi veți certa și le veți reproșa.

E nevoie, însă, să audă des că sunteți mândri de ei. Indiferent dacă au realizat ceva anume sau nu, dacă sunt cei mai buni într-un domeniu, dacă au rezultate foarte bune. Sunt convinsă că, dincolo de rezultatele școlare, orice părinte/adult care se află în preajma unui adolescent, are măcar un motiv pentru care să îi spună cât e de mândru de el!

Au nevoie să fie conștienți că sunteți mândri de ei și pentru ceea ce sunt, pentru felul în care sunt, nu numai pentru ceea ce obțin! Așa că, priviți-i cu dragoste și cu inima deschisă spre a-i descoperi și veți realiza câtă frumusețe, bunătate, speranță, emoție se află în ei!

7. Te rog să mă ierți!

Știu că trăim într-o societate în care uităm să ne adresăm unul altuia cuvinte precum „iartă-mă”, „scuză-mă”. Cu atât mai mult cu cât mulți dintre noi am crescut fără să fi auzit vreodată aceste cuvinte din gura părinților și/sau a adulților din jurul nostru.

De ce? Oare pentru că adulții consideră că au întotdeauna dreptate atunci când vine vorba de un copil, de un adolescent? Oare pentru că e o rușine să recunoști, față de propriul copil, că ai greșit? Nimic mai neadevărat!

Un adolescent are nevoie să înțeleagă că și adulții greșesc. Greșesc față de ei înșiși, greșesc față de propriii copii, greșesc când iau anumite decizii și așa mai departe. A-ți recunoaște vina și a putea să-ți ceri scuze față de un adolescent e o dovadă de maturitate și nicidecum de înjosire, așa cum ar crede mulți.

Așa că, nu ezitați să cereți iertare adolescenților atunci când greșiți față de ei, când îi răniți, când nu îi ascultați, când nu le sunteți alături. Astfel, îi veți învăța cât de important e să ai curajul și maturitatea de a rosti astfel de vorbe!

8. Sunt alături de tine!

Scriam și mai sus că, dacă veți ști să ascultați adolescenții dincolo de prejudecăți și de vălul acela gros pe care ni-l înfășurăm uneori în jurul trupului când devenim adulți, fără să mai înțelegem cu adevărat suferința, veți observa cum și ei suferă la fel de intens. Veți înțelege că și ei își trăiesc dezamăgirile și durerile și nu știu câteodată cum să se descurce cu suferința.

Au nevoie de sprijin, au nevoie să fie ascultați, au nevoie să audă simplu și din suflet: „Sunt alături de tine!”. Nu le va fi mai ușor dacă le veți spune că vor trece prin dureri mai mari. Cine știe? Poate că nu va fi așa.

Nu îi veți ajuta dacă nu le veți înțelege lacrimile și le veți minimaliza suferința. Poate că au inima frântă, poate că au crezut într-o prietenie care n-a existat niciodată, nu contează. Durerile adolescenților sunt reale și au nevoie să știe că adulții din jurul lor sunt alături de ei.

9. Orice decizie ai lua, orice ai alege să faci, te susțin!

În general, adolescenții vor alege diferit față de părinți. Nu vor crede în aceleași lucruri ca ei, vor avea opinii diferite, își vor alege căi distincte. E absolut firesc asta, fiindcă suntem cu toții ființe diferite, avem nevoie să credem în propriile noastre principii, să ne creăm propriile țeluri și să obținem ceea ce ne dorim.

De aceea, e important să se simtă susținuți. Au nevoie de sfaturi, de vorbe încurajatoare în ceea ce privește anumite decizii. Le puteți spune ceea ce considerați și cum ați proceda în locul lor în anumite contexte. Dar nu le este de niciun folos să le fie impuse lucruri.

Nu presărați pe umerii lor, cu forța dezamăgirii, nerealizările voastre! Ceea ce nu ați reușit să obțineți la timpul necesar nu are legătură cu ei! Adolescenții sunt entități aparte, chiar dacă sunt propriii voștri copii, au nevoie să-și trăiască viețile conform propriilor lor alegeri!

Așadar, spuneți-le că deciziile lor sunt susținute de către voi, încurajați-i să aleagă ceea ce inima le șoptește, lăsați-i să-și creeze propriile hărți pe care să le urmeze cu pașii lor și nu cu ai voștri! Fiți acolo pentru ei, oferiți-le sfaturi, dar nu uitați că deciziile în legătură cu viitorul lor sunt în ei înșiși!

10. Tot ce ai nevoie să știi despre tine se află înăuntrul tău!

Adolescenții au nevoie să se simtă importanți, fiindcă de-atâtea ori cred că sunt insignifianți și mărunți într-un Univers atât de mare.

Cu toate că nu mai sunt mici, lumea în care cresc și se maturizează devine din ce în ce mai mare, pentru că descoperă, pentru că au simțurile vii spre cunoaștere, pentru că misterele le apar ca provocări și pleacă în descoperirea lor ori de câte ori au ocazia.

Se simt vulnerabili uneori, neacceptați, au nevoie de încurajări și de iubire. Despre toate acestea am scris mai sus. Dar habar nu au câtă forță, câtă putere se află înăuntrul lor! De aceea, atunci când îi vedeți neputincioși, când caută răspunsuri la întrebări și par dezorientați, îndreptați-i spre ei înșiși.

Spuneți-le adolescenților despre locul acela atât de minunat, atât de provocator, spre care poate călători orice ființă, unde nu e nevoie să iei nici avionul, nici trenul, nu ai nevoie de bilet de călătorie și poți să ajungi la orice oră poftești.

Povestiți-le că înăuntrul lor e o destinație de trăiri și de emoții, de descoperire și redescoperire a sinelui, de dureri și de conștientizări, de căutări și pierderi. Lăsați-i să ajungă singuri acolo, nu au nevoie de intermediari, doar îngăduiți-le să devină conștienți de acel loc și de felul în care, atunci când stau închiși în ei, își pot vizualiza trăirile, își pot înțelege stările și pot să descopere și să se redescopere de câte ori își doresc asta.

Acum, că ai citit aceste rânduri, aș vrea să știu care sunt lucrurile pe care le-ai auzit des în adolescență, ce ți-ai fi dorit să auzi cel mai mult când erai adolescent și câte din enunțurile pe care le-am scris eu mai sus ți-au fost rostite și ție.

Crezi că te-ar fi ajutat să fi auzit toate aceste 10 lucruri? Dacă răspunsul tău este da, atunci am o soluție pentru tine: poți să înveți să ți le spui de unul singur. Poate că adulții din viața ta nu au fost atât de conștienți de nevoile tale, dar poți deveni adultul care se întoarce spre adolescentul din trecut și îi vorbește despre tot ceea ce și-ar fi dorit să audă la un moment dat!

De asemenea, poți citi aici care sunt lucrurile pe care ar trebui să eviți să le spui în comunicarea cu un adolescent.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has One Comment

  1. Mariana

    Perfect adevarat ,felicitari pentru claritatea si simplitatea cu care ai reusit sa pui in evidenta sfaturi si nevoi primordiale in viata adolescentilor!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes