Să fii părinte este de departe o meserie dificilă, dar care aduce totodată cele mai mari satisfacţii datorită copilului tău. Fiecare părinte se bucură de o cutie magică, plină cu surprize şi lecţii de la propriul copil.
Nu toți părinţii consideră însă că au ceva de învățat de la propriul copil. De aici tendința de a impune propriile opinii, fapt ce conduce inevitabil la inhibarea autonomiei copilului.
Te-ai gândit vreodată câte ai putea învăţa, cu adevărat, de la copilul tău – dacă ai avea răbdarea să îl priveşti cu deschidere, să îl asculţi şi să îl tratezi cu maximă seriozitate?
Foarte multe! Şi toate lecţii esenţiale.
5 lecţii pe care le poți învăţa de la copilul tău
Copiii sunt buni, recunoscători, deschişi, nu au prejudecăţi, sunt dispuşi să experimenteze şi ştiu să iubească necondiţionat. Dacă îi studiezi cu atenţie vei observa că sunt extraordinari deschizători de drumuri, de la care poţi învăţa cele mai preţioase lecţii de viaţă. Pe de altă parte, copiii care nu sunt ascultaţi cu adevărat, cărora nu li se acordă suficientă atenție, își risipesc potențialul.
Iată 5 lecţii pe care le poţi învăţa de la copilul tău
-
Să îţi foloseşti imaginaţia
Cu părere de rău, îţi spun că, foarte mulţi copii se maturizează foarte repede, poate din cauza sarcinilor care-i depăşesc, iar imaginaţia este trecută pe plan secund, adesea neglijată.
Ştiai că există oameni care nu îşi pot imagina nimic? Orice le-ai cere, nu reuşesc să vizualizeze.
Ca părinte, însă, ai şansa de a recupera această calitate pierdută. Ai şansa să înveţi de la copilul tău ce înseamnă imaginaţia.
Se spune că poţi realiza orice îţi poţi imagina. Dacă poţi să îţi imaginezi un lucru, el e posibil. Nu prea mai ai idee cum se face asta?
Învaţă de la copilul tău. Pentru el nu există limite, de asta şi realizează lucruri uluitoare, asta şi face generaţia nouă atât de inteligentă şi capabilă.
Profită de anii în care copilul tău te provoacă din punct de vedere creativ şi rescrie-ţi visele: tu eşti totuşi, singura care îţi poţi schimba viaţa. Iar copilul tău e un sprijin permanent şi necondiţionat. Imaginează-ţi câte poţi face.
2. Dragostea necondiţionată
Din păcate, există și familii ce trăiesc o dragoste condiţionată. Fiecare membru al familiei îl iubeşte pe celălalt doar dacă… Iar lista lui dacă e infinită. Aşteptările sunt enorme, pretenţiile devin adesea absurde, iar atmosfera din familie are mult de suferit. Iubirea condiţionată este, din nefericire, o altă formă de iubire la unele dintre familiile moderne, spun specialiştii în studiul relaţiilor de cuplu şi familie.
Practic, peste 50% din populaţie iubeşte condiţionat. Eu cred că procentul este mult mai mare, totuşi.
Dacă această bucățică de populație ar fi atentă la manifestarea sinceră a copilului, ar învăţa ce înseamnă iubirea necondiţionată. De la copilul tău poţi învăţa cum să iubeşti, fără să aştepţi nimic în schimb. Să iubeşti ţinând cont doar de ceea ce simţi şi de ceea ce îţi doreşti să oferi celorlalţi.
Uşor de zis, greu de făcut, o să-mi spui. Dar ţin să îţi spun că lucrurile sunt, de fapt, mult mai simple. Copilul tău te învaţă tot ce trebuie să ştii despre viaţă, toate lucrurile simple – care contează. Dacă adopţi săptămânal câte o lecţie de viaţă pe care ţi-o predă copilul tău, ai să observi schimbări semnificative în mai puţin de un an.
3. Încrederea în sine
Copilul stă foarte bine la capitolul încredere de sine. Susținut în mod constant de către părinte, acesta poate depăși teama şi neîncrederea. Ai observat vreodată atitudinea eu pot orice a copilului? El nu se teme să se urce în copaci, nici să sară de pe şifonier până în pat.
De fapt, chiar am să-ţi dau un exemplu personal. Cunosc o familie fericită… cu copii total neînfricaţi. Şi prin neînfricaţi înţeleg copii care, indiferent ce oportunitate apare, spun răspicat eu pot.
Şi, evident, în cele mai multe cazuri, chiar pot. Iar când nu pot… eşecul devine o lecţie şi o motivaţie şi mai puternică.
Copilul are încredere în sine, iar asta îl ajută să realizeze mai mult de trei sferturi din ce îşi doreşte. Şi la fel poţi face şi tu. Urmăreşte-l, bucură-te de minunea de care ai parte şi învaţă lecţia încrederii.
Sentimentul de încredere e suficient pentru a te face să te simţi extraordinar. De ce tu nu poţi? Pentru că nu e posibil? Sau pentru că îţi e teamă şi nu crezi cu adevărat? Exact. Uite ce lecţie importantă te învaţă copilul tău.
4. Să te joci
Adulţii nu se joacă suficient. Ei au o mulţime de probleme, griji, responsabilităţi, nu mai au timp de joacă. Însă joaca ar trebui să fie parte din noi, indiferent de vârstă. Te poţi juca şi când găteşti, şi când petreci timp cu copilul, şi când faci curăţenie. Mai mult decât atât, specialiştii susţin că joaca menţine sănătatea inimii, deci ai un motiv în plus să nu ignori acest aspect.
Copilul tău se joacă permanent. Chiar şi atunci când face teme… el se joacă. Joaca este parte din bunăstarea noastră şi, dacă nu o învăţăm de la copii, atunci de la cine? Dacă ți-ai pierdut spiritul ludic, dar eşti mamă, profită cât mai mult de anii în care copilul e încă foarte mic şi… reînvaţă să te joci. Joaca reechilibrează inclusiv relaţia de cuplu a părinţilor, deci toată familia va avea de câştigat dintr-o astfel de atitudine.
5. Să nu mai judeci
Ai observat că unui copil nu îi pasă de culoarea, statutul social, posibilităţile financiare sau religia celorlalţi? Copilul se apropie de oameni pentru sufletul lor. De oamenii buni, de cei care îi acordă atenţie, de cei lângă care se simte liber şi în siguranţă. Stă în preajma celor care îl amuză, cu care se poate distra şi poate râde.
Copilul nu judecă. Dacă se întâmplă să o facă, atunci el nu face decât să repete ceea ce a învăţat acasă. Aici cred că părinţii ar trebui să înveţe de la copii, nu invers. Ce lecţie preţioasă! Să încetăm să mai judecăm oamenii – iubindu-i, în schimb, pur şi simplu.
Concluzie
În timp ce noi credem că suntem singurii care îi învăţăm pe copii o mulţime de lucruri importante, ei sunt, de fapt, cei care ne pot preda lecţii preţioase, ne ajută să ne dezvoltăm, să fim mai buni, să apreciem ceea ce contează cu adevărat: simplitatea. Şi o fac foarte bine. Ține doar ca noi să fim suficient de dispuşi şi deschişi să recăpătăm valorile pierdute şi să profităm de anii copilăriei lor, pentru a ne reconfigura mintea. Copilul tău este un geniu! Chiar este! Iată cum e posibil.