Finalul
De obicei, finalul de decembrie ne prinde cu bilanțuri ale anului care se pregătește să părăsească scena. Fără să vrem, ne gândim la ceea ce a fost. Bine și mai puțin bine. La ceea ce ne dorim să îmbunătățim și ceea ce ne dorim să păstrăm. Cred că, de multe ori, avem tendința să fim auto-critici. Să vedem, mai degrabă, minusurile. Să uităm părțile pozitive și să ne propunem să ne îmbunătățim.
E foarte bine că vrem să ne îmbunătățim. Dar nu e prea bine să neglijăm aspectele pozitive. Pentru că ne aduce multă frustrare și încrâncenare. Ne uităm la ceilalți, mai ales, în realitatea virtuală a social media, pe care și-o creează, și avem impresia că parcă toți ceilalți sunt mai fericiți, mai împliniți, mai iubiți, au mai multe ca noi. Și parcă viața noastră e și mai sumbră. Însă omitem că în social media oamenii pun doar o foarte mică parte din ceea ce sunt și simt.
Exercițiu de bine
Am început din septembrie niște ședințe săptămânale de coaching, pe partea de dezvoltare personală. Într-o primă fază sunt de vindecare a rănilor din trecut, iar apoi de creștere și înlocuire a programelor vechi, care nu îmi mai sunt folositoare (ba, uneori, chiar mă limitează), cu programe noi, care să îmi permită să evoluez, pe toate planurile.
O să vă povestesc mai pe larg despre ședințele astea și cât de mult mă ajută. Dar acum vreau să vă spun un ”exercițiu” pe care îl facem la începutul fiecărei întâlniri (auziri, de fapt, pentru că totul e online 🙂 ).
După salut, primul lucru este să spun ce s-a întâmplat bun în viața mea de când nu ne-am mai auzit. La început mi-a fost foarte greu să îmi aduc aminte lucrurile pozitive. Aveam tendința să mă plâng, să spun ce m-a deranjat, ce m-a enervat. Să mă descarc. Dar, pe măsură ce am început să spun lucrurile pozitive, am început să îmi aduc aminte și de altele. Iar pentru săptămâna următoare mi-am propus să țin minte și mai multe aspecte pozitive. Și pentru că îmi setasem astfel intenția, parcă s-au întâmplat mai multe lucruri bune în viața mea.
Pe lângă faptul că am început să fac și cu băiețelul meu un mic joculeț seara: după ce ne punem în pat îl întreb ”Ce a fost frumos în ziua ta?” și apoi îi spune și eu ce a fost frumos în ziua mea. Asta mă determină ca în fiecare seară să revăd momentele frumoase ale zilei care tocmai a trecut. Mi se pare un obicei foarte puternic, care te ajută să fii mai conștient de fiecare moment. Pentru că, până la urmă, viața e formată din fiecare moment în parte.
Am să vă povestesc și cum a decurs jocul cu Alex, dar într-o altă filă.
Așa că vă propun să încercați acest mic exercițiu: fie să vă gândiți sau notați zilnic ce a fost frumos, fie săptămânal. Oricum, cred că o să vedeți destul de repede diferențe în atitudinea voastră.
Cum a fost 2017
Pentru mine anul 2017 a fost un an plin. Cu 2 evenimente majore de sănătate, care m-au determinat să iau câteva decizii importante. Au fost 2 crize semnificative, care, am convingerea, că vor duce la o evoluție accelerată a stilului meu de viață și a modului de gândire.
Pentru anul următor îmi doresc să mă regăsesc. Să găsesc liniștea din mine. Să fac pace cu mine însămi, pentru că doar așa voi putea să îi ajut și pe cei din jurul meu. Am avut câteva momente de conștientizare a faptului că doar lucrând cu mine, acceptându-mă complet și în totalitate și iubindu-mă exact așa cum sunt, voi putea să ofer lumii (și, în special, familiei mele) ceea ce am eu mai bun.
Vă doresc un an nou așa cum vi-l doriți voi! Și vă rog să-mi scrieți cum a fost pentru voi 2017 și ce vă doriți pentru 2018!
