Încrederea noastră, ca părinți, este unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le putem oferi copiilor noștri. A avea încredere în puiul de om, în alegerile lui, în capacitatea lui de a se dezvolta, de a se adapta, de a învăța și de a evolua îi dă aripi și-l ajută să crească frumos.
Să avem încredere în copiii noștri! Să le oferim timpul necesar pentru evoluție! Să le permitem să găsească soluția „lor”! Să-i lăsăm să încerce, chiar dacă vor vărsa paharul cu apă! Să-i lăsăm să-și pună hainele pe dos, pentru a învăța apoi să le așeze cu grijă! Să-i lăsăm să cadă, pentru a învăța cum să se ridice mai bine! În schimb, să nu uităm să le punem întrebări pentru a-i ghida să aleagă cea mai bună cale pentru ei! Să adoptăm o atitudine grijulie doar pentru a-i întreba cum pot remedia problema cu care se confruntă.
Între frica de „a deveni prea independent” și tentația de „a-l ajuta” sau de „a face în locul lui”, nouă, părinților, ne este uneori greu să adoptăm un comportament care să promoveze autonomia și încrederea în sine a copilului. Cu toate acestea, încrederea pe care o oferim copilului nostru este soluția în a-l ajuta să devină un adult împlinit.
În cele ce urmează, vă prezentăm 3 modalități simple prin care le putem dovedi copiilor noștri că avem încredere în ei:
1. Să promovăm autonomia
A avea încredere într-un copil implică ideea de a-l împuternici: deși suntem conștienți de ceea ce este capabil să facă la vârsta lui, îl lăsăm să se descurce singur pentru a experimenta și pentru a învăța astfel. Când nu avem încredere în copil, îi sărim repede „în ajutor” ( de exemplu, să îi legăm șireturile), îl facem să devină dependent de noi ca adulți, apoi ne întrebăm de ce nu se descurcă singur. Acest lucru îl împiedică să crească frumos.
2. Să-i lăsăm să devină conștienți de abilitățile lor
Toți copiii au o serie de calități care îi fac ființe unice și minunate! Evidențierea calităților unui copil îi va permite să avanseze în viață mai calm, mai pozitiv și mai încrezător. Însă un copil nu își poate da seama de capacitatea sa de a face lucruri dacă părintele face în mod sistematic pentru el. Pentru a crește și pentru a înflori, copiii trebuie să experimenteze. Cu siguranță vor face greșeli, dar vor învăța din aceste greșeli! Să-i lăsăm să afle de ce sunt capabili în timp ce îi susținem. Să fim lângă ei, dacă au nevoie, dar să-i lăsăm să ia propriile inițiative și decizii. Pentru a se dezvolta armonios, copilul are nevoie de spațiul lui.
3. Să acceptăm că greșește
În drumul spre învățare, copiii rătăcesc adesea. Și asta e bine, nu trebuie sa fie perfecți! A avea încredere într-un copil înseamnă să-ți asumi riscul că greșește, fie că este vorba despre un exercițiu sau despre o îmbrăcăminte nepotrivită etc. Nimeni nu este ferit de eșec. Chiar și noi, ca adulți, învățăm atât de multe din greșelile noastre, încât evoluția este evidentă. Dacă copilul percepe că ești preocupat de perfecțiune și-i amendezi orice greșeală, cu timpul, va începe să se teamă de tine, va dori sa nu te dezamăgească. Însă, un copil care face lucrurile pentru că „ așa trebuie” nu va învăța niciodată la fel de bine și de cu folos ca atunci când este relaxat, liniștit și sigur de afecțiunea ta. Încurajarea unui copil în a reuși este bună, dar nu trebuie să se transforme în presiune. Rolul nostru, al părinților, este de a sprijini, de a ajuta copiii să găsească singuri soluții, nu de a le găsi noi în locul lor.
Prin urmare, să-i ajutăm să-și găsească drumul chiar dacă merg „prea repede” sau „prea încet”. A avea încredere în ei este inestimabil. Au nevoie de recunoașterea noastră, au nevoie să îi prețuim în mod regulat și necondiționat, să le apreciem evoluția și, mai presus de toate, să credem cu toată ființa în ei! Doar astfel vor fi gata să cucerească lumea!
