Importanța jocului în dezvoltarea sănătoasă a copilului și consolidarea relației părinte-copil

jocul

Jocul este esențial pentru dezvoltare, deoarece contribuie la bunăstarea cognitivă, fizică, socială și emoțională a copiilor și tinerilor. Jocul oferă, de asemenea, o oportunitate ideală pentru părinți de a se angaja pe deplin cu copiii lor. 

În ciuda beneficiilor derivate din joacă atât pentru copii, cât și pentru părinți, timpul pentru jocul liber a fost redus semnificativ pentru mulți copii. 

Un raport al Academiei Americane de Pediatrie abordează o varietate de factori care au redus jocul, inclusiv un stil de viață grăbit, schimbări în structura familiei și o atenție sporită acordată activităților academice și de îmbogățire în detrimentul recreerii sau al jocului liber centrat pe copil. 

Jocul este atât de important pentru dezvoltarea optimă a copilului, încât a fost recunoscut de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului ca un drept al fiecărui copil.

Acest drept din naștere este însă contestat în multe locuri din lume prin practici care includ munca copiilor și practicile de exploatare, războiul și violența din cartiere sărace și resursele limitate disponibile copiilor care trăiesc în sărăcie. Cu toate acestea, chiar și acei copii care sunt suficient de norocoși să dispună de resurse abundente și care trăiesc într-o relativă liniște s-ar putea să nu primească toate beneficiile jocului. Mulți dintre acești copii sunt crescuți într-un stil din ce în ce mai grăbit și sub presiune, care poate limita beneficiile de protecție pe care le-ar câștiga din joc. 

Deoarece fiecare copil merită oportunitatea de a se dezvolta la potențialul său unic, părinții trebuie să ia în considerare toți factorii care interferează cu dezvoltarea optimă și să favorizeze circumstanțe care să permită copiilor să profite pe deplin de avantajele asociate jocului.

 

BENEFICIILE JOCULUI

Jocul permite copiilor să-și folosească creativitatea în timp ce își dezvoltă imaginația, dexteritatea și puterea fizică, cognitivă și emoțională. Jocul este important pentru dezvoltarea sănătoasă a creierului.

Prin joacă, copiii de la o vârstă fragedă se angajează și interacționează cu lumea din jurul lor. Jocul permite copiilor să creeze și să exploreze o lume pe care o pot stăpâni, învingându-și temerile în timp ce își exersează roluri de adulți, uneori împreună cu alți copii sau cu adulții care îi îngrijesc.

Pe măsură ce cuceresc lumea, jocul îi ajută pe copii să dezvolte noi competențe care conduc la îmbunătățirea încrederii și reziliența de care vor avea nevoie pentru a face față provocărilor viitoare.

Jocul nedirijat le permite copiilor să învețe cum să lucreze în grupuri, să împărtășească, să negocieze, să rezolve conflicte și să învețe abilități de auto-apărare.

Când se permite ca jocului să fie condus de copii, copiii practică abilitățile de luare a deciziilor, se mișcă în propriul ritm, își descoperă propriile domenii de interes și, în cele din urmă, se angajează pe deplin în pasiunile pe care doresc să le urmeze. Importanța jocului în dezvoltarea sănătoasă a copilului și consolidarea relației părinte-copil 5

În mod ideal, o mare parte a jocului implică adulți, dar atunci când jocul este controlat de adulți, copiii acceptă regulile și preocupările adulților și pierd unele dintre beneficiile pe care le oferă jocul, în special în dezvoltarea creativității, a conducerii și a abilităților de grup. 

Spre deosebire de divertisment pasiv, jocul construiește corpuri active, sănătoase. De fapt, s-a sugerat că încurajarea jocului nestructurat poate fi o modalitate excepțională de a crește nivelul de activitate fizică la copii, ceea ce reprezintă o strategie importantă în rezolvarea epidemiei de obezitate. Poate mai presus de toate, jocul este o simplă bucurie și o parte importantă din minunata copilărie.

Traiectoria de dezvoltare a copiilor este mediată în mod critic de relații adecvate, afective cu părinți iubitori și consecvenți, în timp ce aceștia relaționează cu copiii prin joc.

Când părinții își observă copiii în joc sau se alătură lor în jocul condus de copii, li se oferă o oportunitate unică de a vedea lumea din punctul de vedere al copilului lor, în timp ce copilul navighează într-o lume perfect creată tocmai pentru a se potrivi nevoilor sale. 

Interacțiunile care apar prin joc le spun copiilor că părinții le acordă pe deplin atenție și ajută la construirea de relații de durată. Părinții care au ocazia să privească lumea copiilor lor învață să comunice mai eficient cu copiii lor și li se oferă un alt cadru pentru a oferi îndrumări blânde și încurajatoare. Copiii mai puțin verbali pot fi capabili să-și exprime părerile, experiențele și chiar frustrările prin joc, permițând părinților lor o oportunitate de a obține o înțelegere mai deplină a perspectivei lor. jocul

Pur și simplu, jocul oferă părinților o oportunitate minunată de a se angaja pe deplin cu copiii lor.

Jocul ar trebui să fie parte integrantă a mediului academic. Acest aspect ar însemna că mediul școlar are în vedere dezvoltarea socială și emoțională a copiilor, alături de dezvoltarea lor cognitivă. 

S-a demonstrat că jocul îi ajută pe copii să se adapteze la mediul școlar și chiar îmbunătățește pregătirea copiilor pentru învățare, comportamentele de învățare și abilitățile de rezolvare a problemelor.

Învățarea socio-emoțională este cel mai bine integrată cu învățarea academică. Jocul și timpul neprogramat care permit interacțiunile între semeni sunt componente importante ale învățării socio-emoționale

 

Repercursiunile reducerii timpului de joc liber

În ciuda numeroaselor beneficii derivate din joacă atât pentru copii, cât și pentru părinți, timpul pentru jocul liber a fost redus semnificativ pentru foarte mulți copii. Această tendință a afectat chiar și copiii de grădiniță, cărora li s-a redus jocul liber din program pentru a face loc mai multor activități academice. 

În prezent, multor școlari li se oferă mai puțin timp liber și mai puține debușee fizice la școală. Majoritatea instituțiilor de învățământ au redus timpul dedicat recreerii, artelor creative și chiar educației fizice, într-un efort de a se concentra pe citit și matematică. Această schimbare poate avea implicații asupra capacității copiilor de a stoca informații noi, deoarece capacitatea cognitivă a copiilor este îmbunătățită printr-o schimbare clară și semnificativă a activității.

Schimbarea subiectul orei nu oferă această schimbare clară a efortului cognitiv și cu siguranță nu oferă o schimbare fizică, o eliberare. Chiar și o oră de educație fizică structurată nu poate să ofere același beneficiu ca recreerea liberă.

Școlile care promovează stilurile sedentare de învățare devin un mediu din ce în ce mai dificil pentru favorizarea învățării de orice fel.Copiii au din ce în ce mai puțin timp pentru jocul liber, deoarece sunt grăbiți să se adapteze în roluri de adulți și să se pregătească pentru viitorul lor îndepărtat, de la vârste tot  mai fragede. 

Părinții primesc mesaje atent comercializate care le indică faptul  că părinții buni își expun copiii la orice oportunitate de a excela, de a cumpăra o multitudine de instrumente de îmbogățire a cunoștințelor și se asigură că copiii lor participă la o mare varietate de activități extrașcolare. Foarte mulți părinți au ajuns să creadă că ele sunt o cerință obligatorie pentru o bună educație parentală și o necesitate pentru o dezvoltare adecvată a copilului. 

Ca urmare, o mare parte din timpul părinte-copil este petrecut aranjand activități speciale sau transportând copiii între acele activități. În plus față de timp, sunt investite resurse financiare considerabile ale familiei pentru a se asigura că copiii au acces la tot ceea ce este comercializat ca fiind „cele mai bune” oportunități.

Jocul liber, despre care se știe că este benefic pentru copii, este redus, iar timpul care le-ar permite părinților și copiilor o interacțiune benefică este aproape inexistent,  atunci când programele devin foarte pline de activități supravegheate de adulți sau conduse de adulți.

Rămâne la latitudinea părinților să judece nivelurile adecvate de implicare, dar mulți părinți par să simtă că aleargă necontenit pentru a ține pasul, dar nu îndrăznesc să-și încetinească ritmul de teamă că copiii lor vor rămâne în urmă. În plus, unii își fac griji că nu vor acționa ca niște părinți adevărați dacă nu participă la acest stil de viață grăbit.

Deși majoritatea copiilor foarte ”programați” prosperă, unii reacționează la presiunile asociate cu anxietate și alte semne de creștere a stresului. În acest sens, copiii foarte programați au mai puțin timp pentru joacă liberă, condusă de copii, creativă, și care oferă beneficii ce îi pot ține la distanță de efectele presiunii și stresului. jocul

Există dovezi că depresia din copilărie și adolescență este în creștere. Deși cu siguranță există mulți factorii implicați, este important să luăm în considerare posibilitatea unei legături. 

Putem fi siguri că, în unele familii, influențele protectoare atât ale jocului, cât și ale timpului de înaltă calitate în familie sunt afectate negativ de tendințele actuale de implicare a copiilor în foarte multe activități organizate.

Părinții trebuie să ia în considerare echilibrul adecvat între pregătirea pentru viitor și trăirea pe deplin în prezent prin joacă, activități organizate centrate pe copil și interacțiune bogată părinte-copil. 

 

FACTORI CARE AU SCHIMBAT RUTINA JOCULUI

Pot exista la fel de multe explicații pentru tendințele actuale câte familii există, dar ar trebui luăm în considerare câțiva factori cheie care au dus la scăderea jocului liber.

  • Există mai multe familii monoparentale sau 2 părinți care lucrează și mai puține gospodării multigeneraționale în care bunicii și membrii familiei extinse pot urmări copiii. Prin urmare, mai puține familii au la dispoziție supraveghere adultă în casă în timpul zilei de lucru, ceea ce face necesar ca copiii să fie în locuri în care să poată fi monitorizați de adulți pe tot parcursul zilei. After-schoolul sau alte activități de îmbogățire academică oferă alternative valoroase copiilor care altfel ar putea fi lăsați sub supraveghere minimă sau fără supraveghere adultă.
  • Mulți părinți au învățat cum să devină din ce în ce mai eficienți în echilibrarea programului de lucru cu cel de acasă. Unii pot folosi unele dintre standardele de eficiență și productivitate pe care le-au stăpânit la locul de muncă pentru a-și judeca propria eficiență ca părinți; aceasta este uneori denumită profesionalizarea parentală.Acest fenomen poate crea vinovăție în părinții cărora le este dificil să echilibreze cerințele concurente după o zi de muncă grea.
    Părinții care înțeleg că activitățile de acasă cu interacțiune ridicată (de exemplu, citirea sau jocul cu copiii) prezintă oportunități pentru o educație parentală extrem de eficientă, pot simți mai puțin stres decât cei care se simt obligați să organizeze oportunități în afara casei.
  • Părinții primesc mesaje dintr-o varietate de surse care afirmă că părinții buni construiesc în mod activ toate aptitudinile de care copilul lor ar putea avea nevoie încă de la cele mai fragede vârste. Ei sunt inundați în revistele pentru părinți și în mass-media cu o gamă largă de instrumente și activități de îmbogățire a cunoștințelor care promovează capacitatea lor de a produce copii super-performanți.
  • Părinții primesc mesajul că, dacă copiii lor nu sunt bine pregătiți, echilibrați și performanți, nu vor obține locul dorit în învățământul superior. Chiar și părinții care doresc să adopte o abordare simplă a creșterii copiilor se tem să încetinească atunci când percep că toți ceilalți sunt pe calea rapidă. Copiii sunt încurajați să-și construiască un CV atât prin excelență academică, cât și printr-o mare varietate de activități de voluntariat, începând de la vârste cât mai mici. În unele cazuri, părinții se simt presați să-și ajute copilul să își construiască un CV puternic.
  • Reducerea timpului dedicat jocului liber poate fi explicată și prin distracția pasivă a copiilor prin intermediul televizorului sau al jocurilor pe calculator/video. Spre deosebire de beneficiile pentru sănătate ale jocului activ, creativ și de beneficiile de dezvoltare cunoscute ale unui nivel adecvat de activități organizate, există dovezi ample că acest divertisment pasiv nu este protector și, de fapt, are unele efecte dăunătoare.
  • În multe comunități, copiii nu se pot juca în siguranță în afara casei, decât dacă sunt sub supravegherea și protecția unui adult. Acest lucru este valabil mai ales în zonele care sunt nesigure din cauza violenței crescute, a pericolelor rutiere sau a altor pericole de mediu.

 

DE CE  LIPSA JOCULUI ESTE O PROBLEMA?

Pentru unii copii, acest stil de viață grăbit este o sursă de stres și anxietate și poate chiar contribui la depresie. Presiunea crescută de a reuși este foarte probabil să se manifeste prin evitarea școlii și simptome somatice.

Provocarea pentru societate, școli și părinți este să atingă echilibrul care să le permită tuturor copiilor să-și atingă potențialul fără a-i împinge dincolo de limitele confortului emoțional și, în același timp, permițându-le timp de joacă personal liber.

Mai multe studii au corelat sentimentele de anxietate și depresie cu cea a perfecționismului și a unei autoevaluări excesiv de critice.

Alte studii au legat acest perfecționism de părinți extrem de critici care insuflă presiuni pentru a excela. Perfecționismul este o provocare pentru individ și are un efect mai larg asupra societății, deoarece poate înăbuși creativitate și gândire liberă.

Este posibil ca și copiii să fi primit un mesaj neintenționat de la această pregătire grăbită și intensă pentru maturitate. Poate că au învățat că obiectivul final – cea mai bună școală sau cel mai bun loc de muncă – trebuie atins cu orice preț.Această eră competitivă poate produce generații de tineri atât de intens îngrijorați de apariția unor rezultate bune, încât vor renunța la valori fundamentale precum corectitudinea și onestitatea de dragul obținerii acestora.

Importanța jocului în dezvoltarea sănătoasă a copilului și consolidarea relației părinte-copil 6

Implicații asupra familiei

Adulții care pot fi deja împovărați de responsabilitățile de muncă și de menținerea gospodăriei se trezesc obligați să-și sacrifice timpul liber pentru că trebuie să organizeze activități și să transporte copiii între întâlniri. În plus, din cauza presiunilor pe care le simt pentru a satisface fiecare dintre nevoile pe care le au copii pentru a excela, se pot simți inadecvați și, în cele din urmă, au mai puțină satisfacție personală în ceea ce privește educația parentală.

Cel mai important, părinții pierd oportunitatea de a petrece, probabil, timpul de cea mai bună calitate cu copiii lor. 

Unele dintre cele mai bune interacțiuni au loc în timpul liber– doar vorbind, pregătind mese împreună și lucrând la un hobby sau un proiect de artă, facând sport împreună sau implicându-ne pe deplin în jocul centrat pe copil.

Cu o anxietate suplimentară față de incapacitatea lor de a prezice în mod adecvat viitorul, părinții devin susceptibili la promisiunile de succes și pregătire completă oferite de toate programele speciale de îmbogățire a cunoștințelo și vulnerabili la credința că, dacă copiii lor sunt cel puțin expuși la toate, ei vor avea cea mai bună șansă de a fi pregătiți. 

Deși nimeni nu poate fi sigur ce abilități vor fi necesare, anumite trăsături de caracter vor produce copii capabili să navigheze într-o lume din ce în ce mai complexă pe măsură ce cresc. Aceste trăsături includ încrederea, competența sau capacitatea de a stăpâni mediul înconjurător și o conexiune profundă și grija față de ceilalți, care creează dragostea, siguranța și securitatea de care copiii au nevoie pentru a se dezvolta. 

În plus, pentru a fi rezistenți – pentru a rămâne optimiști și pentru a putea trece peste obstacole – tinerii au nevoie de trăsăturile esențiale de caracter: onestitate, generozitate, decență, tenacitate și compasiune. 

Este cel mai probabil ca ei să dobândească toate aceste trăsături esențiale într-o casă în care părinții și copiii au timp să fie împreună și să se uite unii la alții pentru sprijin pozitiv și iubire necondiționată. 

Dacă și tu consideri acest aspect important, noi ți-am pregătit o surpriză! Am deschis comenzile pentru cartea “În așteptarea lui Moș Crăciun. Calendar de Advent”, autor Simona Suhani, anul 2021.

Ce te așteaptă în această carte?
O planificare tematică realizată pentru primele 24 de zile din luna decembrie pentru ca toată familia să aibă parte de: activități distractive, jocuri educative, provocări și exerciții socio-emoționale, fișe variate („Caută intrusul”, „Labirint”, „Colorează”, „Găsește diferențele”, „Umbre”, „Dot a dot” etc.) și recomandări speciale pentru creșterea nivelului de cooperare al copilului.

Concluzie

Metodele de dezvoltarea sănătoasă a tinerilor și reziliența sunt bazate pe comunitate, pe școală, dar multe locuiesc în familie. Ele sunt înrădăcinate în conexiunea profundă care se dezvoltă atunci când părinții se conectează cu copiii lor. Jocul rămâne un loc ideal pentru ca părinții să se implice pe deplin, iar profesioniștii în educație trebuie să consolideze valoarea acestui joc.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes