Interviu Genial Despre Copii și Părinți cu „Antrenorul de Genii”

Asistentul lui Tikaboo: Bună ziua, Dl. Profesor, și vă mulțumim pentru timpul acordat acestui interviu.

În primul rând, dați-mi voie, vă rog, să spun câteva cuvinte despre dumneavoastră:

Sunteți supranumit ”antrenorul de genii”, sunteți de altfel matematician, doctor în economie, psihopedagog, preşedintele Consorţiului Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi şi Talentaţi şi al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education. Sunteți profesor cu o vastă experienţă în educaţia copiilor supradotaţi şi în antrenarea copiilor olimpici la matematică, cu care ati obţinut mai mult de 60 de medalii de aur la competiţii internaţionale de matematică, de asemenea sunteți și reprezentant în România al World Council for Gifted and Talented Education.

Asistentul lui Tikaboo: Care sunt calitățile primordiale ale unui părinte care duc la o dezvoltare intelectuală peste medie a copiilor?

Prof. Dr. Florian Colceag:

Buna ziua.

Prima calitate este să țină seama de dezvoltarea emotională a copiilor, pentru că dacă nu le favorizează o dezvoltare emoțională bună, atunci nici dezvoltarea intelectuală nu va fi foarte bună, din contră.

Și aici vreau să vă felicit pentru website-ul pe care l-ați realizat în cadrul proiectului dumneavoastră – Tikaboo – pentru că el are o adresabilitate cât se poate de clară pentru părinții care lucrează în multinaționale sau în alte firme și nu au timp de copiii lor. E un mare punct critic acolo, acum în relația dintre copii și familia ocupată cu muncă, pentru că nu este o soluție să îi dai spre îngrijire altcuiva, când ei au nevoie de părinți. Și de asta este de folos proiectul dumneavoastră întrucât părinții au nevoie de momente wow cu copiii lor, de la vârstă mică, până în vârsta școlară.

Experimentele pe care le fac împreună cu copiii, cel cu zmeul, de exemplu, permit acestora să nu își piardă încrederea în adulți, să rămână curioși, doritori de cunoaștere și să nu renunțe la libertatea lor de gândire, acestea fiind trei lucruri de care un părinte adevărat trebuie să știe să le respecte la copii proprii, ca ei să se dezvolte bine emoțional și ulterior intelectual.

Trebuie să aibă răbdare uriașă, încât să înțeleagă că există etape de dezvoltare ale copilului, pe care trebuie să le cunoască, căci altfel nu va înțelege în nici un fel progresul sau performanța acestora. Aici este una dintre marile virtuți pe care un părinte trebuie să le aibă, răbdarea.

A doua mare virtute este să respecte inteligența copiilor și o să antreneze, pentru că la diverse nivele de vârste, copiii dezvoltă caracteristici foarte felurite de timp intelectual care depășesc cu mult calitățile adultului. De exemplu, viteza unui copil mic, între 6 luni-2 ani,  care depinde de reacția intelectuală, este mult, mult mai mare, incalificabil mai mare decât viteza unui adult și datorită faptului că bagajul de cunoștințe nu este foarte mare. Ei pot scana foarte rapid cunoștințele respective, punând ușor în dificultate orice adult oricât ar fi el de cult. Deci, dacă putem aprecia calitățile copiilor și avem destulă înțelepciune ca să îi lăudăm atunci când reușesc să performeze cu aceste calități, atunci iarăși am marcat un punct pozitiv ca părinte.

A treia calitate pe care trebuie să o aibă un părinte este să empatizeze cu copiii. Fără empatie, copilul e pierdut în lumea umană, pentru că el nu are cum să preia experiența adulților, în mod direct, pe altă cale, dar prin empatie și imitare, ei reușesc să facă niște salturi, niște progrese formidabil de mari. Acum majoritatea părinților nu mai empatizează cu copiii și e de înțeles din ce motiv nu mai empatizează: sunt foarte preocupați de ceea ce fac la locul de muncă, așa că devine foarte important să le creezi momente de empatie, pe care le poți crea prin jocuri și mici proiecte pe care le facem împreună cu copiii, de aceea vroiam să vă felicit pentru ceea ce faceți. Mi-a plăcut foarte tare.

Asistentul lui Tikaboo:  Referitor la răspunsul dumneavoastră dl Profesor, eu personal pot afirma că am învățat mult mai mult de la fiul meu decât cred că îl pot învăța eu pe el. Credeți că e o afirmație care se raportează doar la acei părinți care sunt deschiși la procesul de învățare sau la toți părinții?

Prof. Dr. Florian Colceag:  În primul rând la cei care sunt deschiși la procesul de învățare, dar să vedem ce putem noi învăța de la copii. Noi avem o șansă absolut fantastică atunci când avem copii, să ne reluăm propria copilărie și să refacem ce am stricat între timp. Să vă dau un exemplu clar, apropos de inteligența calitativă pe care o au copiii și pe care o pierd marea lor majoritate când sunt adulți, fiind concentrați pe cantitativ (mai mult, mai puternic, mai bogat, mai deștept, mai etc). Totul este în termeni de comparație. Noi avem din nou posibilitatea să ne umanizăm împreună cu copiii, dacă înțelegem și empatizăm cu ei, învățăm de la ei. E ceea ce nouă ne poate da extraordinara șansă de a redeveni oameni, pentru că în mare, mare majoritate, cu părere de rău, adulții ajung, în cea mai mare măsură, niște roboți, din cauza condițiilor sociale și de muncă. Dar reumanizarea adultului care are un copil este un lucru atât de minunat, încât a doua șansă este ultima șansă, aș putea spune, în privința dezvoltării personale. Faptul că ajungem să ocupăm diverse poziții sau să realizăm diverse scopuri nu ne ajută să devenim mai oameni. Ei bine, copiii ne ajută să devenim mai oameni.

Asistentul lui Tikaboo: Dl. Profesor spuneți-ne dacă ați fi Ministrul Educației în acest moment și ați avea suportul tuturor instituțiilor statului, să presupunem asta, care ar fi prima acțiune întreprinsă de dumneavoastră?

Prof. Dr. Florian Colceag:  Întrebare aceasta este interesantă, doar că mie mi s-a propus să fiu Ministru Educației de câteva ori, dar condiția era să intru în partidul la putere (râde). Oricare ar fi fost partidul la putere nu mi-a plăcut absolut deloc ideea. În politică mare lucru nu poți să faci, ești legat de mâini, chiar dacă ai intenții bune și pricepere mare, nu poți face foarte multe lucruri pentru că îți dictează Fondul Monetar, îți dictează Uniunea Europeană, îți dictează alții, nu reușești să faci mare lucru chiar dacă poți să faci.

Dar acum că întrebarea este ce aș face eu … Probabil că mi-aș da demisia cum a făcut Miclea, dar până atunci presupunând că pot să duc până la capăt niște proiecte, aș introduce, cu obligativitate, evaluarea progresului elevilor. Nu al performanțelor, ci al progresului. Aș introduce, cu obligativitate, cunoașterea stilurilor de învățare a elevilor și a stilurilor de predare și a metodelor celor mai eficiente în predare pentru dezvoltarea integrală a copiilor la nivel mondial pe etape de vârstă. Cine nu ar avea aceste cunoștinte, după părerea mea nu ar avea ce căuta în învățământ. Asta este absolut minimal, ca să poți pune din nou o nație pe picioare. Pentru că dacă nu dai drumul la un învățământ care îți permite emanciparea persoanelor, dezvoltarea lor ca oameni întregi și îi silești la tot felul de teste, memoria sau niște calități pe care nu le mai cere practic nimeni acum, nici măcar piața muncii, sunt doar urmare a unor momente mai vechi sau a unei filozofii care e deja depășită și te-ai ocupat de copii să vezi cum se dezvoltă ca un om adevărat, atunci întradevăr ți-ai face misiunea de dascăl.

Noi suntem puțin atei, pentru că educația în momentul actual a ajuns la o situație absolut paradoxală, faptul că o diplomă este suficientă ca să îți asigure nu știu ce viitor de aur, e deja un mit, nu o să ne asigure nimic. Comerțul cu diplome a distrus mitul, faci o școală și iei o diplomă, diploma respectivă poți să o pui în sertar, nu te ajută la nimic, pe de altă parte experiență nu obții. Pe piața muncii trebuie să vii cu experiența ta proprie ca să poți fi angajat, nu are nimeni timp să se ocupe de tine, să te învețe. De ce nu te învață sistemul educativ? Felicit din toată inima pe finlandezi care au făcut o reforma excepțională în această direcție, trecând cu tot cu oameni și bagaje pe direcția formării persoanei pentru piața muncii și pentru viața socială. Eu aș insista să îi formeze și pentru propria lor dezvoltare și maximizarea potențialelor, pe care ni le-a dat natura. Acum fiecare dintre noi are niște potențiale active sau mai puțin active, dar maturizarea acestor potențiale este necesară.

Să continuăm discuția. Ce aș face eu ca Ministrul Educației? În primul rând aș face cel mai bun lucru de bun simț care se poate face: aș schimba funcționarii de stat pe criterii  profesionale, nu politice.

În clipa de față, la o schimbare de guvern, sunt schimbați aproximativ 250.000 de oameni, pe crietrii de apartanență la partidul ăla sau celălalt. De unde i-au scos? De unde știu că ăștia sunt niște oameni capabili să facă ceva?

Păi de nicăieri pentru că ei nu sunt capabili să facă ceva cum au și demonstrat până în clipa de față, au lipit afișe, s-au dat bine pe lângă partid, au fost introduși de unii de alții în sistem fiind nepoata, varu’, cumnata, mă rog, criterii de astea umane, unui anume sus-pus. Până acum nu am văzut o chestie făcută cum trebuie în care să ocupi locurile pe criterii profesionale. Bun, nu i-aș da afară pur și simplu, le-aș verifica competențele, iar cei care nu au competențe ar trebui să meargă în domeniile în care au competențe. Evident asta este o chestie de bun simț, dar, mă rog nu sunt eu ministru, așa că …. putem trece peste asta (râde).

Asistentul lui Tikaboo:  Să sperăm că într-o zi în țara noastră frumoasă, oamenii competenți vor ocupa pozițiile cheie, mai ales într-un minister precum cel al educației.

Prof. Dr. Florian Colceag: Nu numai, și pentru multe alte ministere.

Asistentul lui Tikaboo: Referitor la răspunsul dumneavoastră Dl Profesor, ce spuneți de ideea de a pune la dispoziția cadrelor didactice din România o platformă online, bineînțeles pe criterii de profesie, de specializare, să oferim un astfel de minim de cunoștinte necesare?

Prof. Dr. Florian Colceag:  Ideea este utilă și e practicată. La momentul actual sunt grupuri și grupuri peste tot în lume, care lucrează pe această idee și lucrează cu folos. Din Bolivia, cea mai îndepărtată țară de noi pe acest sistem de învățământ, unde deja este construit un Institut în formarea cadrelor didactice, a fost creat anul acesta de către o prietenă care oferă un mare ajutor în educație și până în Africa de Sud, la Pretoria există o Universitate care se ocupă extrem de tare de educarea emancipării copiilor și se împrăștie acest curent. Un exemplu în acest sens este Australia care a pornit de prin anii 70-80 un astfel de proiect și care între timp s-a maturizat și a dat roade. Ce să zic? E minunat să se întâmple acest lucru, doar că deja ne împiedicăm de fructele semințelor vechi plantate anterior și care sunt foarte, foarte putrezite.

În clipa de față trebuie să fii entuziast tu ca persoană pentru că nu te silește nimeni să devii și competent în sistem. Trebuie să fii tu perfecționist, tu ca persoană doritoare să ai rezultate cu copiii, pentru că sistemul te obligă doar să pui note și atât, dar nu e interesat de progres. În schimb e interesat de performanță și pentru asta avem problemele pe care le avem, adică: o grămadă de concursuri școlare care sunt niște mari afaceri și care demotivează majoritatea copiilor pentru că vor fi câțiva câștigători, iar restul vor fi perdanți. E groaznic să fii perdant când ești adolescent sau copil, să pleci dintr-o astfel de situație cu certitudinea că nu ești bun de nimic. Și pentru ce? Pentru că nu știu cine dorește din răsputeri să câștige o grămadă de bani prin niște teste sau concursuri. E penibil și una dintre marile pale pe care ni le-a pus pe față sistemul de educație. Să ne înțelegem și mai bine, uitați-vă de curiozitate la manualul de clasa a V-a de Limba Română și veți observa că  e plin de reclame comerciale.

Asistentul lui Tikaboo:  Incredibil.

Prof. Dr. Florian Colceag: Mă mai întrebați ce aș face dacă aș fi Ministrul Educației?

Asistentul lui Tikaboo:   Există un curent de dezvoltare personală incredibil la nivel mondial în acest moment, în sensul răspândirii și a propagării mesajului. În România parcă e mai agresiv decât în alte părți, să zicem în “vest”.

Ce credeți că a dezvoltat atât de mult aceast curent?

Știm cu toții și observăm că acest curent e foarte util tuturor categoriilor sociale dintr-o societate, de asemenea societatea devine mult mai activă, reacționează la evenimente și se coalizează în anumite momente în jurul anumitor idei comune.

Prof. Dr. Florian Colceag:  E una dintre consecințele multinaționalelor. Pentru că dacă intri într-un sistem ca o piesă, ca o rotiță dintr-un motor și care are căi de libertate extrem de reduse sau nule, vrând nevrând ești pus în fața imposibilității de a te mai recunoaște tu pe tin. Nu mai știi cine ești, de unde vii, încotro te îndrepți și care e treaba ta pe lume. Dacă tu ești doar o piesă, asta este una dintre formele de sclavagism modern, eh și atunci rămâne alternativa cealaltă: undeva trebuie să putem respira, undeva trebuie să ne putem recupera echilibrul de personalitate pe care o mare firmă, o multinațională (acum nu numai la multinaționale, moda a ajuns să extindă sistemul aproape la orice firmă) te călca în picioare pur și simplu și e zdrobitor. Găsesc extrem de mulți oameni care au trecut prin multinaționale și care au fugit pe urmă pentru că nu se mai pot regăsi sau că nu mai pot respira, că nu se mai găsesc pe ei însuși, nu mai sunt oameni. Acestea sunt marile probleme și marile consecințe ale unor sisteme care nu au fost bine croite.

De ce se întâmplă asta?

Pentru că multinaționalele sunt niște organisme fără cap. Capul poate să fi fost de multă vreme mort.Continuă să meargă corpul și merge pe un singur principiu: profit, profit, profit cu orice chip. Nu îi interesează de nici un fel efectele secundare. Poți să distrugi un neam. Nu are nici o importanță. Poți să faci praf mediul natural. Nu ai nici o responsabilitate. Cât timp scoți profit, e în regulă. Poți să distrugi generații întregi, dacă ai profit, lor nu le pasă.

Aici sunt bolile secolului 20 care se manifestă în secolul 21. Gândirea aceasta liniară și incapacitatea de a înțelege consecințele colaterale ale diverselor acțiuni. Să revenim la întrebare: oamenii se aplatizează. În aceste condiții se aplatizează. Ei nu mai există ca oameni. Devin plăți. Au nevoie din nou să devină reliefați, să  își regăsească scopul, partea,  de exemplu, care ne caracterizează ca  specie până la urmă și care este totalmente ignorată.

A existat un foarte interesant experiment realizat acum aproximativ 15 ani. Îmi e greu să vă dau o dată precisă, în care câteva firme, germane și franceze, care erau în prag de faliment, au avut simultan o inițiativă: aceea de a angaja la firmele lor oameni cu inteligență analitică, inteligență spirituală și inteligență emoțională înalte. După un an de zile, firmele respective care erau în coada listei de faliment, ajunseseră în topul firmelor datorită faptului că aceste persoane analitice au găsit soluții acolo unde nu existau soluții; pe inteligență emoțională au găsit dialog cu ceilalți și cu problemele altor oameni; iar pe inteligență spirituală i-au motivat pe toți să fie uniți, să lucreze împreună pentru că firma e casă lor, e treaba lor și așa mai departe. Vedeți lucrurile nu sunt în alb și negru niciodată, totdeauna există foarte multe nuanțe și foarte multe nuanțe de culoare. În privința dezvoltării personale nu este suficient să exiști, începe să fie din ce în ce mai acută nevoia să exiști într-un anumit fel.

Asistentul lui Tikaboo:  Ce părere aveți de proiectul lui Mark Zuckerberg (Facebook), Bill Gates (Microsoft) și a artistului Bono de la trupa U2 de a livra Internet tuturor oamenilor până în anul 2020?

Nu se știe forma prin care doresc să faca acest lucru, cert este că au un termen limită stabilit.

Prof. Dr. Florian Colceag:   Știu și eu?! Acum să vedem cât de bine sună după ce analizăm un pic mai atent. Dacă avem un internet liber e una, dacă avem un internet sclav e alta. Deocamdată văd că se dorește de către unii inițiatori ai ideii să se ajungă la un internet care nu este chiar atât de liber. Există teoria rețelelor, care dorește control și  sincronicitate, cu alte cuvinte controlul internetului cu ocazia asta devine chiar esențial și sub motivul politic al terorismului. Dar fără un spațiu liber de comunicare al internetului (care e o utopie bineînțeles, dar nici o existență nu poate trăi fără idealuri indiferent că sunt sau nu sunt utopice) acesta nu va ajunge să livreze altceva decât unelte de manipulare. Și de asta sunt puțin reținut asupra acestei idei, mai ales că ea se cuplează și cu anumite proiecte ale OECD-ului ca în același termen, exact ca până în același moment, toți oamenii să aibă un calculator.

Mă gândesc ce interesant va fi pentru copii să stea călăre pe calculator și să uite de viață și de natură. Să luăm un exemplu social: poate fi realmente semnificativ  un proiect care deformează în loc să fie un proiect care formează în condițiile unui internet manipulat. Puteți accesa o grămadă de materiale despre teoria rețelelor și dorința de control și sincronicitate. Sunt articole publicate științifice, de valoare reală, făcute de foarte mulți specialiști și foarte multă manipulare politică.

Asistentul lui Tikaboo:  Rezervare, cu alte cuvinte.

Prof. Dr. Florian Colceag:   Nu am cum să nu fiu rezervat. Sunt consecințe imprevizibile pe care le poate avea un astfel de act și momentul în care noi jucăm cartea educației. Trebuie să înțelegem că asta este de la programarea neurolingvistică impusă. Poate fi un act de esclavizare a omului, că s-a tot încercat prin educație să fie făcut sclav. Când ai copii în mâna ta îi poți transforma în orice. Sunt o grămadă de astfel de studii psihologice aplicate în clipa de față, în care prin managementul stresului se pot transforma în altceva decât sunt sau decât au ei potențial la început. Eu personal nu cred că aceste măsuri sunt utile cuiva, deși sunt mulți care ar considera că le-ar prinde binesă fie așa o populație liniștită și calmă și fără nici un fel de probleme, pe care să o poți manevra cum vrei tu.

Asistentul lui Tikaboo:  Ne întoarcem în cea mai importantă instituție în stat, dl. Profesor, și anume, familia, cu următoarea întrebare:

Ca părinți, cum dezvoltăm un cadru care să stimuleze creativitatea copiilor noștri?

Prof. Dr. Florian Colceag:   În primul rând, copiii învață prin copiere. Dacă noi nu redevenim creativi, nu avem cum să dezvoltăm un cadru de creativitate. Părinții sunt exemplele copiilor, iar până la o vârstă suficient de semnificativă ei copiază modelul parental. Deci e clar că dacă tata este violent, copilul devine violent automat pentru că știe că așa e bine, pentru că tatăl nu greșește, mama nu greșește. Ei sunt ideali, sunt zei și dacă ei greșesc, greșește și copilul fără să aibă nici cea mai mică vină în treabă asta.

Vedeți, creativitatea e interesantă pentru că specialiștii vorbesc despre creativitatea de emisferă dreaptă și emisferă stânga. Cea din zona dreaptă a creierului este creativitatea cu diverse lucruri imaginate, cea de emisfera stânga este creativitatea cu lucruri existente, la îndemână dar fără imaginație, deci fără orizont și fără viziune, acum ca să muți niște obiecte din stânga în dreapta ai creativitate de emisferă stânga, ca să descoperi, știu și eu, motorul cuantic ai creativitate de emisferă dreaptă, imaginându-ți foarte multe lucruri. Faptul că părintele nu le are datorită faptului că nu i s-a cerut niciodată să le aibă, nu și le-a antrenat niciodată dar face ca nici copiii să nu aibă prea mult potențial de creativitate, e firesc, e normal. Părintele merge la slujbă , slujba lui este totalmente lipsă de creativitate, în general, el acolo funcționează făcând ceva minor. Nu? Păi și de unde să scoată bietul părinte creativitate pentru copil? Programele de dezvoltare a creativității se adresează în primul rând exact zonei de care vorbeam înainte, de dezvoltare personală pentru părinți. Noi acum suntem în situația de a avea nevoie de multe programe pentru părinți, pentru că meseria de părinte așa cum e preluată să zic eu din tradiție instinctiv e veche de pe vremea neoliticului, aproape neschimbată.

Copilul a învățat cum ești părinte când era el copil și era alăptat de mamă. Iar când e mamă la rândul ei sau tată la rândul lui nu are altă experiență decât cea pe care a avut-o când era el foarte mic, dacă nu avea între timp parte de o cultură în direcția asta.

Asistentul lui Tikaboo:  După cum bine știm cu toții disciplina distruge creativitatea. Spuneti-mi, dl Profesor, cum oferim un echilibru ideal între Creativitate și Disciplina copiilor noștri?

Prof. Dr. Florian Colceag:   Având încredere în ei și învățându-i pe ei ce înseamnă autodisciplina. Numai că acuma să fim totuși realiști, autodisciplina e un termen practicat mai mult în artele marțiale decât în viața cotidiană și nu toată lumea face Shaolin (râde) ca să își întărească forța spiritului. În condițiile unei vieți sociale anarhice, autodisciplina e un lux.

Atunci noi trebuie să revenim un picuț asupra rădăcinilor noastre istorice. Pe restul pe noi ne-a omorât Keynes, economia keynesiană, în care lucrurile sunt spuse foarte clar, și anume, că omul este o ființă care caută să aibe maxim de profit cu minim de efort. Din momentul în care s-a stipulat acest lucru s-au și reglat legile pieței în așa fel încât nu și-a pierdut complet libertatea de opțiune, fiind manipulat în toate felurile căci se bazează pe maxim de profit cu minim de efort și noi am ajuns cu toții sclavii tehnologiilor. Acesta este un rezultat cât se poate de vizibil.

Cum era cu autodisciplina în triburile primitive? În primul rând să luăm triburile africane, acolo autodisciplina se numea suportarea durerii, depășirea fricii, dovedirea curajului, pe urmă însemna controlul instinctelor și cooperarea cu alții atunci când e nevoie și așa mai departe. La australieni însemna anduranță, la triburile indigene, la fel și în America de Sud și viteză de acțiune când e nevoie, o bună înțelegere a naturii, dezvoltarea simțurilor dincolo de obișnuit și controlul reacțiilor era o formă de tortură prin care se observau reacțiile. Acestea erau chestiuni care țineau de autodisciplina și pe care noi le-am pierdut. În viața cotidiană acestea au fost înlocuite cu disciplinarea pentru că omul este un animal pe care îl poți disciplina prin dresură. Și devine clar care este partea bipolară dintre dresură, pe de o parte-un pol, și emancipare, la celălalt pol, mai ales când tu, părinte, ești plătit că nu ai timp, nu ai timp nici să respiri, nici să te bucuri, nu ai timp de nimic, când timpul tău este totalmente furat de o grămadă de activități care se dovedesc a fi inutile, dar care te fac sclav.

Disciplină = Sclavie?

Asta e o întrebare interesantă. Nu?

Asistentul lui Tikaboo:   Foarte mulți părinți propagă asupra copiilor lor ceea ei și-au dorit să realizeze și oarecum îi manipulează, într-un sens pozitiv bineînțeles, să devină sau să realizeze în viață ceea ce părinții și-au dorit pentru ei.

Există un exercițiu pentru părinți de această dată, de conștientizare a gradului de subiectivism în implicarea lor în deciziile celor mici?

Prof. Dr. Florian Colceag:   În primul rând, cea mai mare greșeală a noastră și care este extrem de importantă este că noi transferăm, mă rog, părinții, transferă problemele lor către copii, în loc să și le rezolve.

Dacă părintele în copilăria lui a dorit să devină aviator și nu a reușit, și-a ratat obiectivul acesta, atunci avem o problemă serioasă și copilul vrând nevrând trebuie să ducă la bun sfârșit ce a dorit părintele. Eh acum acel copil nu mai e un om liber, și-a consumat libertatea, ca să spun așa, și se întâmplă frecvent, dacă noi nu le respectăm opțiunile și capacitățile lor, ajungem în cea mai interesantă situație cu putință, copii care sunt supradopați, nu supradotați ci supradopați, adică ei nu au niște haruri deosebite dar sunt trimiși să facă  o grămadă de lucruri și părintele are conștiința că e minunat dacă face karate, engleză, balet, înot, un pachet întreg de astfel de cursuri. În clipa aceasta devine foarte clară toată istoria, nu mai reușești să împrăștii ce vrei tu de fapt, iar apoi toți părinții se plâng că l-am dat domne și la aia, și la aia, și la ailaltă și degeaba, nu s-a întâmplat nimic bun din tot ceea ce a făcut și e firesc să nu se fi întâmplă nimic bun.

Asistentul lui Tikaboo: Dl Profesor, sunt obligat să pun următoarea întrebare mergând la cauză:

Există o formă, o metodă, exerciții sau jocuri de a descoperi acele abilități cu care este hărăzit fiecare om într-un fel sau altul fără a mai supune copilul la tot felul de cursuri?

Prof. Dr. Florian Colceag:  Puneți-vă în pantofii copilului. Ce vrea copilul? Ce nevoi are copilul? Nu în orgoliile părintelui. Părintele e doritor să îl vadă câștigând toate concursurile, toate olimpiadele și făcând toate cursurile de tot soiul de chestii, care crede că dacă îl trimite să facă cu alții, el și-a făcut datoria de părinte. Nu și-a făcut nici o datorie de părinte, absolut deloc, din contră, a distrus mai mult decât a creat. Puneți-vă în pantofii copilului. Ce vrea copilul? De exemplu, să se bucure de dialogul și comunicarea cu părintele.

Asistentul lui Tikaboo: Domnule Profesor, puteți să ne recomandați o carte utilă părinților în educarea copiilor.

Prof. Dr. Florian Colceag:  Da, da, da. O carte care te păzește de alunecarea minții în hăurile nebuniei, e vorba de: ”Dezintegrarea pozitivă” de Kazimir Dabrovsky, în care autorul tratează extrem de fin ce se întâmplă cu mintea umană atunci când îți pierzi sistemul de valori sau când îl recâștigi. Cum poți tu să te refaci, să te recuperezi ca om? Dabrowsky a fost un extraordinar psiholog și psihiatru, a făcut aceste studii în urma experimentelor pe care le-a dus cu succes la capăt cu oameni care erau considerați nebuni incurabili și care și-au revenit complet.

Cum ajunge un om să fie un nebun incurabil? Băgând tot soiul de viruși de gândire în sistem.

Cum își poate reveni? Schimbând sensurile săgeților, în loc să fie egoist poate fi altruist, în loc să îi respingi poți să ți-i apropii etc.

Genul acesta în loc să fii nesimțit devino sensibil, asta este de fapt curativ. Noi avem o omenire bolnavă, mi se pare că, statistic vorbind, par că lucrurile sunt în regulă, nu sunt în regulă. Avem o omenire profund bolnavă și s-a îmbolnăvit într-o perioadă lungă de timp, și-a pierdut valorile, iar în clipa de față nu prea mai există decât o singură șansă ca omenirea să își dorească să se însănătoșească și pot face treaba asta de dragul copiilor. E ultimul rest de umanitate pe care îl avem în noi,  “De dragul copiilor.”

Pentru că, în rest, în clipa de față societatea ne cere să fim buni votanți, buni consumatori, buni soldați, carne de tun, nu personalități. Personalități putem fi numai dacă vrem noi căci sistemul nu ne-o cere, iar pentru copiii noștri trebuie să fim foarte atenți ce vrem, pentru că dacă stăm și facem o curbă a problemelor actuale ne dăm seama că ceasul nostru ticăie pe un timp care e finit. În 20-30 de ani nu vor mai fi rezerve de foarte multe produse care acum dau încă posibilitatea unui oarecare confort și dacă noi ne dezvoltăm numai exterior fără să ne dezvoltăm intern și dacă nu reușim să formăm copiii ăștia în așa fel încât să-și poată concentra forțele, inteligența și personalitatea ca să rezolve problemele care le-a creat generația de hedoniști, care sunt acum părinți, ei bine s-ar părea că ceasul ăsta al nostru să ticăie în detrimentul nostru.

Asistentul lui Tikaboo: Avem o șansă, dl Profesor, și dacă e să reînvățăm optimismul putem să învățăm de la copii.

Prof. Dr. Florian Colceag:  Învățăm de la copii și de la natură, dar trebuie să ne întoarcem la copii și la natură. Dacă nu suntem în stare să ne protejăm copiii, să dezvoltăm copiii și să refacem echilibru naturii și asta numai și numai că umblăm după fantasme, după mai mult, mai mulți bani, mai multe funcții, mai înaltă scală socială. Ei bine, aici este marea noastră problemă. Dacă nu reușim atunci vom pierde.

Asistentul lui Tikaboo: Dl Profesor, vreți să ne spuneți câteva cuvinte despre cea mai însemnată pasiune a dumneavoastră?

Prof. Dr. Florian Colceag:  Pasiune, nici măcar nu mai cred că e pasiune, doar că este un mod de a fi, un mod de viață, e înțelegerea mecanismelor, modelare matematică.

Modelarea matematică a ceea ce este de jur împrejurul nostru și înțelegerea mecanismelor.

Ce să vă spun despre asta?

E un lucru pe care îl faci și îl duci departe și pe care nu prea poți să îl transmiți altora din cauza complexității  la care se ajunge în clipa la care schimbi nivelul de granulație și privești mai adânc. Dar e uimitor că oricât de mult ai privi, oricât de adânc ai privi descoperi același lucru, o uimitor de mare coerență a întregului univers și abia în momentul în care înțelegi asta, îți dai seama că, de fapt, specia umană este încă în stadiul infantil dar cu șanse de a deveni o specie adevărată, conștientă, capabilă de dezvoltare în continuare. Însă în clipa de față trece printr-o perioadă foarte tulbure și periculoasă, urmele acestea de infantilism le vedem de la zona politică la zona războinică, la zona financiară, la zona economică și toate se reflectă asupra a două categorii extraordinar de primejduite, mediul natural și copii, legătura este foarte clară.

Sunt studii făcute la M.I.T. care arată că glifosatul care este o substanță toxică folosită în pesticide acționează atât de puternic asupra genomului încât studiile arată că până în 2025, adică în 10 ani de acum încolo, 50% dintre copii ce se vor naște în acea perioadă vor avea autism. Faptul că noi am umblat după cai verzi pe pereți în loc să fim atenți la copii și la mediul natural, riscă să ne coste enorm în următoarea generație.

Asistentul lui Tikaboo: Probabil că ne este dat să trecem prin anumite momente de criză pentru a înțelege gravitatea situației.

Prof. Dr. Florian Colceag: Da, din păcate dacă tot mergi reactiv și nu mergi proactiv numeri la sfârșit daunele, dar nu poți preveni dezastrele.

Asistentul lui Tikaboo: Dl Profesor, sunteți fericit?

Prof. Dr. Florian Colceag: Fericit e cel sărac cu duhul, cei mai fericiți oameni sunt oligofreni care au un zâmbet permanent pe față și care nu înteleg mare lucru din viața pe care o trăiesc.

Asistentul lui Tikaboo: Dl Profesor, nu pot decât să vă mulțumesc pentru toate cuvintele pe care ni le-ați spus. Memorabile.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has 4 Comments

  1. Maria

    Un articol extraordinar…sunt multe de invatat.Nu stiu cati au dat peste acest articol ca sa l poata citi.Multinationalele sunt o problema,profesorii care au obtinut diplome de la fabricile de diplome care au pătruns in sistem cum numai ei stiu,profesori care nu au nici macar calitate umana.Copii si inbatamantjl sunt viitorul nostru.Si nimeni nu face nimic,vorbele se pierd.Cine trebuie sa ia masuri?

    1. Tikaboo

      Multumim Maria. Incet, incet vom schimba lucrurile.

  2. irina

    am gasit intamplator acest articol si este, de departe, cel mai bun interviu cu prof. colceag dintre toate pe care le-am parcurs pana acum. am citit texte din publicatii f cunoscute in care jurnalistii n-au reusit sa „scoata” de la dl. profesor lucruri atat de interesante. felicitari. foarte bun!

    1. Ina Lupu

      Mulțumim, Irina!
      Ne bucurăm că ai găsit lucruri interesante!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes