Ce distruge creativitatea copilului tău

Unde pleacă creativitatea?

Creativi suntem cu toții aproape în aceeași măsură, diferențierea o face domeniul în care aplicăm creativitatea pe care o deținem.

Noi am fost creativi în copilărie și, culmea e că, anumite persoane au înțeles acest lucru și practică în continuare creativitatea zi de zi, fie în viața cotidiană, fie prin natura activității pe care o  desfășoară.

Gândește-te la un contabil. Are nevoie de creativitate?

În principiu nu are, întrucât se raportează la legi și la norme metodologice. Practic munca lui e aceeași în fiecare zi. Dar sunt anumiți contabili care excelează în munca lor și devin creativi, asta datorită faptului că înțeleg care este calea progresului.

Iar acum îți propun să te gândești la o persoană care lucrează în domeniul marketingului și care trebuie să găsească soluții noi de a-și promova produsele în fiecare zi. În această activitate, cel mai adesea, se întâmplă ca ceea ce a funcționat acum șase luni să nu mai funcționeze în acest moment și este obligat să învețe și să găsească noi și noi soluții zi de zi.

Evident că persoana care activează în marketing își folosește partea dreaptă a creierului, cea care este responsabilă cu creativitatea.

Până acum ți-am vorbit de persoane adulte, dar să îți spun ce se întâmplă cu creativitatea de-a lungul vieții începând din copilărie.

Încă de când ne naștem beneficiem toți de aceleași avantaje; aproape toți, nu voi vorbi despre excepții, ci la modul general.

Apoi, începe viața și începem să cunoaștem, să învățam, să experimentăm, să testăm.

O parte dintre noi nu ne oprim din acest proces aproape toată viața, dar din păcate o mare parte a indivizilor se opresc la terminarea şcolii, în jurul vârstei de 18 ani, fiind mult prea afectat de cât și de ceea ce a învățat în școala gimnazială și în liceu.

De fapt, majoritatea, pur și simplu, ajung să urască să mai învețe ceva nou pentru că realizează câte lucruri inutile a învățat, și conștientizează că nu îl ajută cu absolut nimic tot ceea ce a învățat până în acel moment. Iar despre recompensa personală că  a depus atât de mult efort nici măcar nu pot vorbi, este inexistentă.

Iar pe cealaltă parte, în școală suntem supuși unei cantități imense de materiale care trebuiesc învățate, dar eu unul, nu am auzit nici un profesor să îmi spună cum învață fiul meu sau ce stil de învățare are.

Practic se impune cantitatea în defavoarea calității.

Procesul de învățare are legătură directă cu creativitatea, așa că o să îți dau câteva exemple în acest sens:

Te afli  într-o situație mai nepotrivită din viața ta și vezi această situație dintr-o singură perspectivă căreia îi atribui soluții: dacă acționez conform soluției 1 voi avea următoarele rezultate, dacă aplic soluția 2 următoarele, etc.

Practic, noi tratăm efectul, nicidecum cauza. Efectul este reprezentat de soluțiile găsite, pe când cauza este reprezentată de felul în care vedem această situație.

Cum ar fi dacă am schimba perspectiva?

Practic, când două persoane se sfătuiesc, ceea ce obțin în urma acestui lucru, nu este altceva decât o altă perspectivă, fac schimb de perspective. Atât și nimic mai mult.

Natura creierului uman este de a învăța ceva nou în forma cea mai simplă, dar continuând să aduci informație nouă aceluiași concept nou învăţat, creierul poate găsi și alte perspective sau cu alte cuvinte își schimbă forma în care vede același lucru.

Acesta este motivul pentru care creativitatea are nevoie de învățare pe tot parcursul vieții.

Dar vestea bună este că creativitatea se poate practica și învăța, dacă vrei acest lucru.

Brian Tracey spunea așa:

”Creativitatea este precum zahărul care îl torni într-o cafea. Dacă nu amesteci, el rămâne la fund și nu se va topi. Dar dacă vei amesteca el își îndeplinește rolul.”

La fel e și cu creativitatea, dacă punem creierul la treabă, zi de zi, el va deveni creativ, doar că acest lucru nu se va întâmpla într-o singură zi, este un proces în care dacă vei stărui, vei obține ceea ce îți dorești la un moment dat.

Ideea este să nu renunți.

Care este sursa creativităţii la copii?

Iar acum voi reveni la perioada copilăriei, acolo unde se întâmplă câteva lucruri nepotrivite care pur și simplu fac ca creativitatea să treacă în plan secundar sau chiar mai rău, o distrug complet.

În copilărie, aproape orice învățăm este nou, iar noi vom învăța despre un concept în cea mai simplă formă posibilă, de exemplu, cum funcționează o mașinuță cu telecomandă. Înainte, înapoi de la această manetă, stânga, dreapta de la această manetă, cam asta e tot ceea ce avem nevoie să învățăm în prima fază.

Că apoi să descoperim că ele funcționează cu o sursă de energie: electricitate care este depozitată într-o baterie, că avem circuite electrice  care transmit unde electrice către diverse dispozitive șamd.

Practic, în momentul în care învățăm partea mai complexă vom genera propria părere despre un nou concept. Lucru care generează o perspectivă, dar fiind la vârsta când întrebările de tot felul sălășluiesc în căpșorul unui copil, își va pune și următoarea întrebare:

„Dar dacă schimb sursa de energie și o să fac ca această mașinuța să funcționeze datorită soarelui sau a vântului etc.”

Practic aceste întrebări sunt sursa creativităţii, iar noi ne adresăm aceste întrebări datorită dorinței noastre de a descoperi și de a ne distra în continuare cu ceva care ne atrage.

Iar toată lumea îi spune joacă, așa că îi voi spune și eu la fel, prin joacă.

Joaca reprezintă cea mai sigură și des întâlnită metodă de a învăța lucruri noi, mai ales, în copilărie unde ea trebuie să fie la ordinea zilei.

Creativitate

Când suntem copii învățăm totul cu plăcere prin joacă, suntem construiți de așa natură.

Până la urmă suntem niște ființe mamaliene, iar toate mamiferele așa învață viața socială, prin joacă: pui de urși, pui de lei, pui de câine șamd.

La fel învățăm și noi cele mai importante procese în copilărie, prin joacă.

În concluzie, pentru a fi creativi avem nevoie de două caracteristici: învățare continuă și joacă, caracteristici expuse și demonstrate mai sus. Iar cele două, într-o oarecare măsură, dispar la maturitate.

Întrucât fiecare efect are o cauză, mie îmi face plăcere să văd exact care este cauza.

În acest caz, cauza este educația pe care o oferim copiilor, tu, eu, școala în general, mediu social în care trăim șamd.

Noi, în dorința de a excela, ca părinți și ca adulți responsabili, le cerem copiilor să mai lase joaca și să fie mai serioși sau le cerem să se disciplineze.

Același lucru se întâmplă și la școală, în fiecare zi li se adresează astfel de îndemnuri:

fii mai serios, concentrează-te la tablă, nu te mai juca, acum ești la școală și trebuie să fii disciplinat.

Iar bieții copii se vor conforma la un moment dat, vor deveni mai serioși, nu se vor mai juca, se vor disciplina într-un cuvânt.

Păi și cum ar putea un individ să fie creativ dacă nu are parte de ingredientul principal necesar: de joacă?!

Acesta este unul dintre motivele principale pentru care creativitatea, dispare încet, dar sigur din calitățile unui individ.

Iar al doilea motiv, la fel de important ca și primul: copiii au toată ziua ocupată, ei nu mai au copilărie, ei nu mai au timp să fie copii.  Datorită unor părinți care își doresc atât de mult ca ai lor copii să reușească în viață încât îi supun la tot felul de cursuri și activități extrașcolare.

Să luăm exemplul unui copil de 10 ani, este în clasa a IV-a și are în fiecare zi 4 sau 5 ore de școală, majoritare sunt zilele cu 5 ore. Apoi primește teme pentru acasă și de citit despre ceva anume acasă, text care îi mai fură 30 de minute din timpul lui. Aproape întotdeauna există ceva extra, bănuiesc că ați observat.

Un calcul simplu ne arată că un elev de clasa a IV-a este ocupat cu școala zilnic circa 8 ore. Același copil mai trebuie să și doarmă, mai are activități fiziologice normale oricărui copil, uneori e atât de obosit încât își dorește să mai doarmă și de amiază cel puțin 1 oră. În total am ajuns la 21 de ore într-o zi.

Practic pentru joacă sau pentru ceea ce își dorește el să facă timpul este de doar 3 ore.

Ce să facă prima dată?

Să iasă la joacă, să se joace cu jucăria nouă, să citească sau ce să facă?  

Pur și simplu, datorită sistemului actual de educație, le spălam creierul copiilor noștri, inoculându-le ideea că nu au timp de nimic, că trebuie să fie roboți toată viața și că este foarte normal să facă aceste lucruri.

Gândește-te cum e la un copil de clasa a VIII-a, care se pregătește de examenul de capacitate sau în perioada liceului.

Practic, noi adulții le furăm copilăria și le oferim în schimb o viață docilă și în care tot ceea ce contează este munca și doar munca. Ceea ce, pentru o mare parte dintre noi, acest lucru reprezintă normalitate, ca munca să fie principala și cea mai importantă activitate a noastră.

Ce altceva mai știm să facem?

Eu mi-am pus întrebarea și, după multă vreme, am ajuns la concluzia că a fi creativ depinde doar de mine și de nimeni altcineva, iar dacă doresc să construiesc, să îi ofer o educație potrivită și să nu îi distrug creativitatea fiului meu, doar de mine depinde.

Practic, felul în care înțelegem să ne educăm copii în acest moment generează o diversificare a problemelor care vor apărea la persoanele adulte din următoarea generație.

cartoon-145013_1280

Dar în același timp, suntem din ce în ce mai multe persoane care înțelegem toate aceste procese și, eu personal, simt că este o mișcare în direcția bună în acest moment.

Este cam lentă, întradevăr, dar suntem în mișcare. Asta e important.

Închei prin a spune că noi la maturitate ne regăsim în copilărie, acolo unde alegeam calitatea, nu ne interesa cantitatea, învățam să ne bucurăm de natură, așa cum făceam în copilărie, iar cel mai important ne întoarcem la creativitate și o căutăm cu tot efortul necesar.

Oare ne-am învățat lecția sau repetăm aceste greșeli din nou și din nou?

Florin Alexandru

Mândru tătic

PS: Stai pe aproape, urmează să scriu despre stiluri de învățare în următoarele zile.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes