Etichetele în dezvoltarea copiilor

In orice context de viață, etichetele ne ajută să identificăm si să diferentiem obiectele între ele. Etichetele ne ajută să alegem produsele de pe raft în supermarket; ne ajutau în copilarie să identificăm cartile si caietele aferente diferitelor discipline, în ghiozdan; ne dau informatii la prima mână despre orice: compozitie, pret, instructiuni de utilizare, etc.

In cazul oamenilor, ele îndeplinesc aceeasi functie: transmit rapid informatii esentiale, care ne ajută să luăm decizii ulterioare. „El este tocilarul clasei. Deci nu ne jucăm cu el“, „ea este grasă clasei, nu are voie în grupul nostru“.

Este ca si cum esența întregii umanităti a persoanei respective este prinsă într-un singur cuvânt, care o descrie cel mai bine.

Atunci când aceste etichete sunt puse de persoane foarte importante din viața noastră (părinti, educatori, prieteni), ele devin foarte puternice. Atât de puternice, încât ne identificăm cu ele.

Un copil căruia i se spune că e prost, va confirma mai devreme sau mai tarziu eticheta. Cuvintele au efecte puternice si pe termen lung.

Devenim ceea ce spun sau ceea ce cred alții despre noi că suntem. Cel puțin până la o vârstă când confirmările sunt importante. Ne comportăm conform acestei etichete pe care ne-o așezăm pe frunte.

Când eticheta este pusă în primii ani de viață, chiar de către adulții de referință (părinti, educatori), este preluată ca atare de către copil, care va ajunge să creadă despre sine că este așa cum spune eticheta: obraznic, rău, timid, lenes, nebun, ciudat, prost, etc.

Toate alegerile si comportamentele copiilor care internalizează eticheta se vor face plecând de la această convingere si imagine de sine, limitând astfel dezvoltarea deplină a potentialului pe care fiecare copil îl poartă în sine.

Unui copil care este agresiv și i se spunde des acest lucru, va deveni din ce în ce mai agresiv, deși noi ne dorim exact opusul.

Copiii învață din exemple. Dacă îi vom repeta în majoritatea timpului mesaje de genul: ”ai greșit…..nu e bine ….Vlad este mai inteligent decât tine”, copilul îsi va asuma rolul de copil rău.

Astfel, un copil rău este un copil ce deranjează, ce nu se face plăcut adultului și cu care acesta nu știe să se descurce.

Un copil inteligent este un copil care place, care oferă satisfacția de a înțelege și de a accepta ceea ce i se spune.

Tu ce vrei de la copilul tău?

Vrei să fie:

  • bun
  • generos
  • să te înțelegi bine cu el
  • un bun coechipier
  • să învețe bine
  • să îi placă să citească
  • cooperant
  • etc?

Scrie tot ce îți dorești să fie sau să aibă copilul tău. În paralel notează și etichetele negative pe care i le pui zilnic sau din când în când, iar în viitor încearcă pe cât posibil să le înlocuiești cu etichete pozitive, chiar dacă în acel moment copilul nu arată un comportament pozitiv.

Spre exemplu:

Sunteți în parc și nu vrea să-și împartă jucăriile cu alți copii. Poți să-i spui: E în regulă dacă acum nu vrei să-ți împarți jucăriile. Eu stiu că tu ești un copil generos! Eu știu că tu ești un copil bun!

Folosește acele etichete pe care îți dorești să le vezi demonstrate de copilul tău.

Ce facem când ceilalți le pun etichete copiilor noștri?

Spre exemplu:

Mergi pe stradă cu al tău copil, și cineva necunoscut îl întreabă ceva. Copilul tău nu are cea mai bună zi și refuză să răspundă. Imediat persoană resepctivă îi spune: Vai dar ce copil timid! Nu știe să vorbească?

Tu poți să răspunzi ceva de genul:

Copilul meu nu este timid! Copilul meu va răspunde atunci când va simți nevoia să facă acest lucru.

Etichetele pozitive

Chiar dacă uneori se întâmplă ca etichetele puse de alții copiilor noștri să fie unele pozitive, este bine să ajutăm copilul să vadă că el este mai mult decât frumos, deștept, etc, el are și alte calități care îl definesc. Toate calitățile lui sunt importante.

Ce este de asemenea foarte important, să îl ajutăm să vadă și în ceilalți aceste calități.

Spre exemplu:

Dacă cineva îi spune că este foarte frumoasă așa blondă și cu ochii albaștri. Tu ajut-o să vadă că și alte fetițe care au părul negru și ochii verzi sunt la fel de frumoase.

Uite ce păr frumos are această fetită! Și ce frumoși ochi căprui are acest băiețel, nu-i așa?

Etichetele pozitive exagerate

Această tendință de a ne cocoloși copiii cu tot felul de diminutive, răsfățul în exces și afirmări exagerate și nefondate de genul „ești excelent”, „nu ai niciun defect” și alte asemenea, vor determina copilul să-și supraaprecieze valoarea.

Prin aceste exprimări dulci și exagerate, vei contribui la un exces de zel din partea copilului. Acesta va fi plin de sine și va avea o părere extraordinar de bună despre sine.

Evident că și aceste efecte sunt negative pentru că, odată integrat în numeroase grupuri și antrenat în diverse activități, copilul va suferi un șoc atunci când va constata că valorile sale nu sunt așa ridicate cum el considera.

Un lucru foarte importat este să ne ajutăm copiii să facă diferența între etichete, eu sunt așa, și un comportament care a fost mai puțin fericit într-un context sau altul.

În acest fel îi ajutăm pe copii să înțeleagă că în acel moment nu s-au comportat foarte bine, dar asta nu-i face să fie persoane rele, nu-i face să fie persoane agresive, nu-i face să fie copii răi, etc.

Etichetele negative

Un copil care experimentează de timpuriu astfel de emoții si care învață că părintii sau educatorii săi cred mai degrabă lucruri negative despre el, va avea ulterior, în viață, riscuri multiple pentru a dezvolta, pe fondul stimei de sine negative, tulburări emotionale de tipul anxietatii sau depresiei, eșecuri personale si profesionale, retragere socială sau, dimpotrivă, comportamente agresive, la limita infracționalității, care nu vor face decât să confirme, încă o dată, eticheta inițială.

“Etichetele negative” provoacă nesiguranță, tristețe, revoltă si, la un moment dat, resemnare.

Copii sunt în formare și au nevoie de libertatea de a experimenta felurite manifestări, iar o etichetă limitează paleta alegerilor lor, indiferent dacă eticheta este pozitivă sau negativă.

Un copil stigmatizat si etichetat este un copil cu stima de sine compromisă, un copil care nu doar că ajunge să creadă despre sine ce spune eticheta, dar nu îsi cunoaște nici resursele, nici potențialul.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes