Este mândria o stare pe care vrem s-o cultivăm în copiii noştri?

Când ţi-a spus cineva ultima oară „Sunt mândru de tine” cu toată convingerea şi cu toată inima? Cum te-ai simţit? Aşa-i că te-ai simţit în al nouălea cer, te-ai simţit valoros, apreciat, ai simţit că te înalţi de la pământ pentru câteva secunde?

Atunci de ce avem tendinţa să îi înfrânăm pe copii, să îi învăţăm să fie rezervaţi şi moderaţi când vine vorba de mândrie? De ce nu cultivăm mândria dacă e o emoţie aşa plăcută care ne umple de satisfacţie şi de bine? Sunt destul de multe motive şi majoritatea vin din natura duală a mândriei.

Dar ce este mândria?

Mândria autentică este considerată o emoţie foarte plăcută şi survine ca răspuns la acceptare şi succes. Aceasta se dezvoltă în prezenţa conştiinţei de sine şi în relaţie cu ceilalţi – putem spune că este o emoţie socială.

Apare ca urmare a unei realizări, a unei reuşite, a unei performanţe personale pe care dorim s-o împărtăşim cu ceilalţi iar cu cât efortul depus e mai mare, cu atât şi satisfacţia e mai intensă.

Printre beneficiile mândriei menţionăm mulţumirea de sine şi stima de sine ridicate. Prindem încredere în noi şi începem să visăm la următoarele realizări. Ne simţim mai puternici şi acest lucru ne ajută să ne montăm pentru următoarele scopuri de atins.

Mândria te face să apreciezi mai mult ţelurile pe termen lung decât pe cele prezente – precum distracţia – şi construieşte autocontrolul şi perseverenţa.

Relaţia între mândrie şi ruşine

Mândria se află la polul opus faţă de ruşine iar acest lucru este uşor de obervat şi din manifestările în corp ale emoţiilor. Ruşinea ne face să ne acoperim, să ne ascundem, să ferim privirea pe când mândria este caracterizată printr-o mişcare înainte, un zâmbet larg şi dorinţa de a verbaliza şi arăta celorlalţi motivul bucuriei noastre. Aşteptările copilului de a se simţi mândru sau ruşinat îi înfluenţează alegerile, implicarea în unele activităţi şi evitarea altora. Ruşinea – răspunsul nostru emoţional la excludere şi eşec – ne scade aşteptările, în vreme ce mândria – răspunsul emoţional la acceptare şi succes – ne creşte aspiraţiile. Mai multe despre ruşine am scris AICI.

Faţa întunecată a mândriei

Vanitatea, aroganţa şi narcisismul ne vin adesea în minte când auzim cuvântul mândrie. Nici nu e de mirare, de vreme ce mândria a fost identificată în marile religii ca rădăcina tuturor relelor, iar în Biblie apare ca cel mai grav dintre cele 7 păcate capitale.

Mândria sănătoasă este aceea pe care oamenii o simt în urma unei realizări reale la care au ajuns datorită muncii intense şi a efortului depus (cu alte cuvinte datorită unor forţe controlabile) în vreme ce mândria excesivă  caracterizează o concentrare aproape obsesivă asupra sinelui şi asupra imaginii pe care o proiectăm faţă de ceilalţi.

Iată diferenţa între cele două tipuri de mândrie:

Este mândria o stare pe care vrem s-o cultivăm în copiii noştri? 1

 „Sunt mândru/mândră de tine!”

Copiii au nevoie ca noi, părinţii lor, să fim mândri de ei şi să le-o spunem. Aceasta acţionează ca o ancoră care îi susţine în momentele de descurajare, de singurătate sau eşec. Sentimentul că părinţii sunt mândri de noi este un factor de protecţie pentru viaţa emoţională a copiilor, pe tot parcursul vieţii, îi motivează şi îi susţine pe aceştia.

Rolul părinţilor

Copiii noştri nu se nasc ştiind instictiv pentru ce merită să fim mândri, cum ar fi sporturile sau performanţele şcolare aşa că ei caută în părinţi şi în adulţii semnificativi (apoi  în colegi) acele valori pentru care merită să depună un efort suplimentar.

Pentru început, concentraţi-vă atenţia asupra insulelor de competenţă ale copiilor, asupra acelor interese şi talente pe care copiii le posedă în mod natural. În momentul în care aceştia mai cresc şi îşi consolidează încrederea în forţele proprii, vor avea îndrăzneala să se dedice şi altor domenii de interes, chiar dacă se află în afara zonei de confort.

„Când copiii şi adolescenţii sunt implicaţi în domenii unde se simt competenţi şi mândri, se creează un efect de domino, oferindu-le motivaţia şi încurajarea de a răspunde pozitiv provocărilor şi din alte domenii ale vieţii lor.” afirmă psihologul Robert Brooks, autorul cărţii Raising Resilient Children (Creşterea copiilor rezilienţi)

Adesea copiii par apatici, neinteresaţi şi lipsiţi de motivaţie iar părinţii trebuie să depună multă muncă de detectivi pentru a identifica acea scânteie, acel aspect care să-l intereseze în mod real pe copil şi care poate duce la sentimentul de mândrie.

Mândria ca motivator

Puteţi folosi mândria ca pe un motivator, întrebând, de exemplu:

„Ai observat/Îţi aminteşti cum te-ai simţit când ai câştigat concursul de dans/când ai finalizat maratonul /când ai finalizat jocul acela dificil?”.

Apoi explicaţi-le cum se pot simţi din nou aşa, prin muncă şi dedicare. Dacă, dimpotrivă, simt o lipsă de mândrie despre nota la un test/performanţa la un concurs etc. discutaţi despre lucrurile pe care le poate face pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele şi pentru a nu se mai simţi astfel.

Mândria este legată de atingerea unui scop însă ajută foarte mult să le arătăm copiilor că fiecare progres, fiecare îmbunătăţire şi succes de zi cu zi, îi duce mai aproape de atingerea obiectivelor lor şi ar trbui să se simtă mândri de parcurs, nu doar de destinaţie.

Mândria acţionează ca un barometru al realizării!

Dr. Jessica Tracy, profesor de psihologie la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada, autoare a cărţii „Fii mândru: De ce cel mai grav păcat capital deţine secretul succesului uman” (titlu original Take Pride:Why the Deadliest Sin Holds the Secret to Human Success) dezbate în carte beneficiile aduse de mândria sănătoasă bazându-se pe studii consistente asupra mândriei.

  • Mândria îmbunătăţeşte perseverenţa şi motivaţia intrinsecă. În cadrul unui experiment cu 2 grupuri unde ambele înregistrau succes şi erau conştiente de acest lucru, cei care au fost făcuţi să se simtă mândri de succesul lor, au ales să depună de două ori mai mult efort pentru a repeta aceeaşi performanţă. Mândria excesivă nu îi motivează pe oameni să muncească mult mai mult, eventual doar pentru a impresiona pe cineva, cu întrebarea constantă: „Mie ce-mi iese din asta?”
  • Mândria sănătoasă creşte autocontrolul. Anticiparea mândriei i-a încurajat pe adulţii alergători să se antreneze mai intens şi i-a ajutat pe cei care ţin regim să reziste tentaţiilor alimentare. Pe de altă parte mândria excesivă te face mai impulsiv şi mai puţin conştiincios.
  • Mândria sănătoasă ne face mai generoşi şi empatici. Experienţele care provoacă mândrie îi face pe oameni mai sociabili, îi face să manifeste interes şi empatie faţă de alţii în vreme ce aceia care simt mândria excesivă devin mai egoişti.

Autoarea ne dă câteva sfaturi depre cum să cultivăm mândria autentică şi să stăm departe de mândria excesivă.

În primul rând, să ne focusăm mai mult pe ceea ce dorim să fim, să ne întrebăm ce trăsături de caracter ne-ar face mândri de noi. Încercarea de a ajunge la cea mai bună variantă a noastră ca fiinţe ne va aduce succesul şi fericirea.

Acum că aţi aflat ce vă doriţi să deveniţi, folosirea de remindere vă va influenţa în mod pozitiv comportamentul şi acest lucru duce la progres şi sentimentul de mândrie autentică.  Ultimul pas este să ne concentrăm pe efort şi nu pe talentele înăscute. Nu ne-am născut cu super puteri . Însă le putem obţine prin efort, concentrare şi muncă. Iar acest lucru ne umple de mândrie sănătoasă!

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes