Într-un articol publicat în revista americană The Atlantic, autoarea Hanna Rosin dezbate tendinţa părinților moderni de a-și supraveghea și supraproteja copiii, fără să ţină cont cu adevărat şi de dezavantajele pe care o astfel de atitudine le aduce copiilor, pe lângă beneficiile imediate.

Copilăria generaţiei actuale nu mai seamănă prea mult cu aceea a părinţilor, decât în cazurile în care aceștia au ales să privească maternitatea cu puţin mai multă degajare şi să ofere copilului aceeaşi putere de explorare de care au beneficiat şi ei.

Altfel, copilăria este foarte bine organizată, totul este ţinut sub control, până la cele mai mici detalii, iar copiii sunt, în marea lor majoritate, supraprotejaţi şi, implicit, ţinuţi departe de provocări, explorări, experimente şi multe oportunităţi.

Potrivit unui studiu realizat de autoarea pentru revista The Atlantic, aceasta povesteşte cum părinţii angrenaţi în cercetare își amintesc de copilăria lor, cu libertate aproape nelimitată, când puteau să se plimbe fără grijă cu bicicletele şi singura regulă era să se întoarcă acasă, când luminile stradale se aprind şi afară începe să se întunece.

Şi, dacă stau bine să mă gândesc, exact aceleaşi amintiri le am şi eu despre copilăria mea. Şi încă unele şi mai năstruşnice. Programul meu de joacă era nelimitat şi foarte complex, libertatea era aproape nelimitată, iar meditaţii şi cursuri extraşcolare nu am făcut niciodată, recunosc.

Doar când am mai crescut, am început să aleg eu să merg la balet, la fel cum îmi organizam şi programul de citit, seara, înainte de culcare. Însă… în rest, libertatea era fără graniţe, la fel şi joaca sau creativitatea.

Ceea ce determină schimbarea planului şi a regulilor de creştere a copiilor, de la generaţie la generaţie, nu putem şti cu certitudine. Fiecare părinte îşi creşte copilul aşa cum consideră mai bine pentru viitorul său, însă ceea ce rămâne în discuţie este supraprotectivitatea, care ar trebui privită cu puţin mai multă obiectivitate.

Ce spun studiile

Un studiu recent demonstrează cum copiii petrec astăzi cea mai mare parte a timpului în casă. Potrivit unui studiu UCLA privind viața de familie, 90% din timpul liber al copiilor este petrecut în interior, în activități precum uitatul la televizor, jocurile video și navigarea pe internet.

Iar uneori, toată această tendinţă porneşte chiar de la părinţi, care se simt mai relaxaţi ştiindu-şi copiii aproape şi neavând grija lor – întrebându-se unde sunt, dacă li se întâmplă ceva şi aşa mai departe.

De ce nu pot oferi părinţii libertatea de care ei avut parte când erau copii

Un raport din Marea Britanie, realizat pe patru generații din aceeaşi familie, a demonstrat schimbări majore. Străbunicul, la vârsta de 8 ani, în 1926, avea libertatea să meargă 6 km până la o gaură de pescuit, apoi, fiului său în vârstă de 8 ani, în 2007, i se permitea doar să meargă singur până la capătul străzii sale, la aproximativ 300 de metri. Iar în prezent, articolul din The Atlantic al autoarei Rosin constată, de asemenea, limitări crescânde privind libertatea copiilor de a se deplasa, aceştia petrecând, la vârsta de 8 ani, majoritatea timpului în casă.

Problema contemporană

Problema contemporană devine alta. Această privare de risc, supraprotecţia copilului se transformă într-o contradicţie enormă, care vine cu o mulţime de divergenţe şi dezavantaje.

Aceşti părinți, care nu vor să îşi scape copilul din vedere, care îl urmează peste tot şi au grijă să nu se murdărească, să nu se lovească şi să nu se îndepărteze din raza lor vizuală… au totuşi dorinţa să-i vadă independenți, gânditori liberi, curajoşi şi reuşiţi. Însă mai târziu, la maturitate.

Ori aceste lucruri nu se prea împacă, pentru că exerciţiul începe în copilărie, aşa cum ştim deja, iar copilul care dezvoltă grijă exagerată şi teama pentru orice, cu greu va deveni adultul independent, curajos.

Dezavantajele supraprotecţiei asupra copiilor

Există o ironie în această formulă de cerere-ofertă, dacă îi putem spune aşa. În același timp, părinții limitează în mod semnificativ libertatea și autonomia copiilor lor, dar totodată îşi doresc să îi vadă independenţi şi descurcăreţi.

Iată cele mai mari şi frecvente dezavantaje ale supraprotecţiei asupra copiilor

• Risc crescut de anxietate
• Dependenţa de părinţi
• Evitarea situaţiilor necunoscute sau riscante
• Stima de sine scăzută
• Eşec repetat

Cum ştii că ai un copil supraprotejat

Dacă eşti conştientă că îi porţi de grijă excesiv, însă nu eşti sigură dacă anumite comportamente ale copilului sunt legate de acest lucru, iată câteva dintre semnele care îţi spun că supraprotecția îl afectează .

• teama de a vorbi în public
• teama constantă de eşec
• teama de a încerca lucruri noi
• dependenţa de tine – sau de întreaga familie
• timiditate excesivă
• este victima fenomenului bullying
• îşi face cu greu prieteni
• se adaptează cu greu noilor situaţii şi medii

După cum explică psihologul Lisa J. Cohen, „părinții supraprotectivi cresc inconştient riscul copilului de a fi vizat de fenomenul bullying, tocmai din cauza incapacităţii lor de a se apăra singuri.”

“Problema cu părinții supraprotectivi este, din păcate, că aceştia le oferă inconştient copiilor, ideea că nu pot să se protejeze sau să aibă grijă de ei singuri și că vor fi mai liniştiţi dacă alţii fac treaba în locul lor.”

Teama şi grija trebuie să rămână în limitele siguranţei, nu să devină exagerate – caz în care blochează experimentul, creşterea, dezvoltarea copilului din punct de vedere emoţional.

Şi, în timp ce unii părinţii conştientizează supraprotecţia şi caută variante avantajoase de mijloc, alţii, pur şi simplu nu se pot obişnui să îşi ştie copiii liberi  – şi susţin că timpurile s-au schimbat mult, pericolele au crescut, iar supraprotecţia este cea mai bună variantă, cel puţin până când copiii mai cresc.

Care este vârsta potrivită pentru că un copil să beneficieze de libertate… rămâne decizia fiecărei familii.

Ironia în supraprotejarea copilului, cu intenţia de a-l feri de pericole şi a-i oferi ce e mai bun, pentru ca mai târziu să fie un om sigur pe el şi independent, constă tocmai în această contradicţie între nepredarea unei lecţii de curaj şi aşteptarea manifestării naturale a ei.

Dacă vrei să creşti un copil excelent, cu încredere în sine, curajos şi creativ, care să se bucure de succes şi să fie împlinit şi fericit, îţi recomand să arunci un ochi aici, să descoperi magia pe care o poţi face pentru copilul tău – în doar 30 de minute pe zi.