“Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.” Albert Einstein

În vremea când noi părinții de azi eram copii, nu obișnuiam să ne jucăm cu adulții. Mulți dintre noi ne-am petrecut copilăria afară cu mulți alți copii sau jucându-ne singuri acasă.

Nici părinții noștri nu s-au jucat la rândul lor cu adulții. Mulți dintre ei nu au prea avut timp să se joace în copilărie. Ci au devenit devreme ajutoare ale părinților în treburile pe care le aveau de făcut.

Abia recent copiii au ocazia să se joace mai mult, lucru care a adus mari beneficii în rândul dezvoltării sociale, emotionale, cognitive si fizice a noii generații.

Jocul le ofera copiilor oportunitatea de a descoperi cum functioneaza lucrurile, de a se înțelege cu alții si de a încerca roluri noi.

Prin joc copilul este un initiator in propria sa lume. Jocul determina cresterea încrederii în sine a copilului, cât si dorința de autodepăsire lăsându-i libertatea de a-și folosi fantezia și imaginația pentru propria sa plăcere si a altora.

Jocul îl ajută să-și dezvolte acuitatea observativ-motrică să-și coordoneze mișcările.

Prin joc, copilul își câștigă încrederea în sine pentru integrarea în societate, se dezvoltă și învață amuzându-se.

Joacă și învățare

Pentru el, nu există diferente între a se juca și a învăța. Copilul învață, de asemenea, prin manevrarea obiectelor sau ideilor pe care vrea să le cunoască. Din acest motiv, el are nevoie si doreste să fie activ.

Inteligenta se construieste plecând de la coordonarea si de la repetarea acestor actiuni, fizice sau mentale.

Adolescența sau începutul vieții de adult este momentul când mulți dintre noi încetăm să ne mai jucăm, uităm cum să ne mai jucăm devenim mult prea serioși și considerăm jocul ca pe ceva neînsemnat.

Mulți dintre noi înlocuim jocul cu sporturi de competiție, sau alte activități în timpul liber, dar ce uităm este faptul că aceste activități nu au gradul de libertate, de spontaneitate și de creativitate pe care-l are jocul copiilor.

Ne pierdem capacitatea de a ne juca din lipsă de exercițiu, din cauza prea multor griji, din cauza prea multor lucruri pe care le avem de îndeplinit, de prea multă oboseală și agitație interioară, din cauză că avem prea puțin timp noi cu noi și pentru noi.

Pierderea acestei capacități ne pune piedici în interacțiunea cu copiii. De foarte multe ori ne lovim de un zid, iar de partea celaltă a zidului se află copiii noștri, care așteaptă să restabilim legătura pe terenul lor și în condițiile stabilite de ei.

De multe ori nu luăm noi inițiativa să începem jocul, să restabilim legătura și așteptăm cumva să fie ei cei care fac acest lucru, alteori renunțăm pur și simplu fiind prea ocupați în viețile noastre de adulți.

De ce ne e greu să ne jucăm cu copiii?

• Jocul ne plictisește
• Avem impresia că jocul e o pierdere de timp
• Suntem prea deconectați de noi înșine și nu ne putem concentra la joc
• Avem prea multe griji care ne opresc să fim spontani, relaxați, creative, veseli
• Suntem prea obosiți
• Ne enervăm prea repede
• Nu avem răbdare în timpul jocurilor
• Ne transformăm în copii și intrăm în competiție cu copiii noștri rănindu-i emotional
• Ne este teamă să rănim copilul, fie fizic sau emotional, cosiderându-ne stângaci
• Ne este teamă că jocul se va termina cu plâns și nu vom putea gestiona acel plâns
• Jocul are un rol fundamental în dezvoltarea copilului. Este dovada bunei sale sănătati fizice, psihice și intelectuale.

El permite crearea unor conexiuni importante si dezvoltă simțul umorului. Este cel mai bun mijloc pentru învățare, căci prin joc, copilul învăța ușor, fără să-și dea seama.

Vă propunem un joc creat special pentru dezvoltarea inteligenței emoționale și a relației părinte-copil: EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale.

Care sunt benficiile jocului cu părinții?

• prin el stabilim o legătură afectivă pozitivă de comunicare cu copilul
• îi crește stima sau încrederea în sine a copilului
• contribuie la dezvoltarea fizică
• prin joc îl cunoşti mai bine şi îi dai ocazia să te cunoască mai bine
• prin joc se creează mai multă apropiere între voi
• prin joc îl înveţi cel mai bine şi mai uşor să facă ceva nou şi poţi, astfel, să-l formezi
• învață deprinderi şi obiceiuri bune în cel mai plăcut mod cu putinţă
• prin joc îi satisfaci nevoia de atenţie (care, pentru el, se traduce prin iubire)
• prin joc îl înveţi să stabilească relaţii cu cei din jur
• prin joc îl ajuţi să exploreze, să cunoască mai bine lumea în care trăieşte
• prin joc îl ajuţi să se dezvolte sănătos, armonios, atât mintal, cât şi fizic
• prin joc îl ajuţi să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, gândirea logică, abstractă,
• prin joc îl ajuți să-şi dezvolte simţul observaţiei, vorbirea, memoria, motricitatea, simţurile
• prin joc îl disciplinezi în cea mai uşoară şi mai plăcută manieră ( jocul având reguli ce trebuie respectate)
• jocul îi face copilăria mai frumoasă, mai bogată în cunoştinţe, impresii, trăiri, experienţe
• jocul îi dă copilului şansa de a-şi consuma enormele rezerve de energie de care dispune.

Copiii au nevoie să facem un efort mare de a învinge toate aceste sentimente și de a juca jocurile dorite de ei , așa cum vor ei să le joace.

Importanţa jocului cu propriul copil este esenţială în clădirea relaţiei părinte-copil, în înţelegerea şi apropierea de el, în câştigarea încrederii reciproce. Jocul devine astfel un pilon de bază în disciplinarea eficientă a copilului.

Jucându-te cu copilul tău devii prietenul lui, îi capeţi încrederea şi îţi va împărtăşi „secretele” sale. Ajungi să îl cunoşti mai bine decât ţi-ai imagina.

Dacă vrei să-ţi cunoşti copilul şi să ţi-l apropii, să-l înţelegi şi să-i dai şansa de a te cunoaşte, joacă-te cu el. De dragul unui adult care se joacă frumos cu el, copilul poate face tot ce acesta îi cere, fără împotrivire.