Cum se manifestă influența taților în relația cu copiii?

influența taților

Bună seara! În articolul de astăzi vom vorbi despre influența taților asupra copiilor. Am găsit câteva studii care explică mai bine ce efecte are influența taților în dezvoltarea armonioasă a copiilor lor.

Un studiu pe termen lung, început în 1951, de John Gottman arată că acei copii care au avut parte de influența taților în viața lor pe când aveau 5 ani, au devenit adulţi mai empatici şi plini de compasiune decât cei ai căror taţi au fost absenţi.

Până la vârsta de 41 de ani, participanţii care au simţit mai multă căldură din partea taţilor ca şi copii, aveau o probabilitate mai mare de a avea relaţii sociale mai bune. Acestea includeau:

  • căsătorii mai îndelungate şi mai fericite
  • dorința de a avea proprii copii,
  • angajarea în activităţi recreaţionale cu prieteni (membrii din afara familiei).

Influența taților versus rolul de mamelor în creșterea copiilor

Ce pierd copiii când taţii sunt absenţi, distanţi şi preocupaţi? Cercetările în dezvoltarea copiilor ne arată că pierd mult mai mult decât o „mamă asistent”. Taţii de obicei se conectează cu copiii în moduri diferite faţă de mame, ceea ce înseamnă că implicarea lor conduce la dezvoltarea de alte competenţe, mai ales în aria relaţiilor sociale.

Influenţa taţilor începe la o vârstă fragedă. De exemplu, un studiu a descoperit că băieţii bebeluşi de 5 luni care luau contact considerabil cu taţii, se simt mai confortabili în preajma străinilor adulţi. Bebeluşii au manifestat mai multe interacţiuni vocale faţă de străini şi au fost mai disponibili de a fi luaţi în braţe decât aceia care cu taţi mai puţin implicaţi.

Un alt studiu a arătat că bebeluşii de 1 an plângeau mai puţin când erau lăsaţi cu un străin dacă aveau contac mai consistent cu taţii.

influența taților

Influența taților prin joc

Mulţi cercetători cred că influența taților la copii se manifestă mai ales prin joc. Taţii nu doar că îşi petrec un procent mai mare de timp în joaca cu copiii dar se şi angajează în stiluri de joacă care sunt mai fizice şi entuziasmante decât mamele.

Observând interacţiunea taţilor cu nou-născuţii, Michael Yogman şi T. Berry Brazelton, au descoperit că taţii vorbesc mai puţin dar îşi atingeau bebeluşii mai mult. Era mai probabil ca taţii să producă sunete ritmice, cu bătăi pentru a le atrage atenţia bebeluşilor.

Influența taților prin joc era de asemenea mai probabil să-i poarte pe copii într-un roller-coaster emoţional, de la activităţi care necesită interes minim până la entuziasm.

Mamele, pe de altă parte, menţin nivelul emoţional al copilului constant. Aceste diferenţe continuă pe parcursul copilăriei, cu taţii care se implică în joacă mai dură (rough and tumble) inclusiv ridicarea, sărituri şi gâdilatul.

Taţii inventează adesea jocuri particulare, neobişnuite, în timp ce mamele iniţiază jocuri dovedite că funcţionează precum „Cucu Bau”, cititul unei poveşti sau joaca cu jucării şi puzzle-uri.

Mulţi psihologi cred că jocurile iniţiate de taţi gen „călăreşte calul” (horseplay) oferă cadrul potrivit pentru copii pentru învăţarea despre emoţii. Imaginează-ţi tatăl care face pe ursul înfricoşător alergându-i pe copii prin curte sau casă, sau ridicarea şi rotirea copilului în jocul de-a avionul. Astfel de jocuri îi permit copilului să experimenteze experienţa de a fi puţin speriat dar în acelaşi timp amuzat şi încântat.

Copilul învaţă să observe şi să reacţioneze la indiciile date de tată. De asemenea, învaţă când e momentul să încheie jocul şi învaţă să revină la o stare de calm.

Studiile cu subiecţi copii de 3 şi 4 ani, condus de Ross Parke şi Kevin Mac-Donald, susţin această legătură între joaca fizică împreună cu taţii şi modul în care se înţeleg copiii cu prietenii. Observând sesiuni de joacă de 20 de minute între copii şi taţi, cercetătorii au descoperit că acei copii ai căror taţi s-au angajat în niveluri înalte de joacă fizică, erau cei mai populari printre prieteni, colegi.

Aici trebuie să facem o menţiune foarte importantă. Copiii care se jucau fizic cu taţii erau populari doar dacă taţii se jucau în moduri nondirective şi non-coercitive. Copiii ai căror taţi erau foarte fizici dar şi foarte autoritari au primit scorurile cele mai scăzute la popularitate.

influența taților

Influența taților prin interacțiunea cu copiii

În general, copiii dezvoltă relaţiile sociale cele mai bune când taţii reuşeau să menţină un ton pozitiv al interacţiunilor şi le permiteau copiilor să ia parte în direcţionarea jocului.

Propriile studii ale echipei lui John Gottman au subliniat cât este de important ca taţii să evite critia, umilirea, dezaprecierea şi intruziunea în interacţiunea cu proprii copii.

Copiii din studiile lor care au avut scorurile cele mai mari la relaţii sociale şi performanţe academice au fost aceia ai căror taţi le-au validat emoţiile şi sentimentele şi i-au lăudat, încurajat realizările. Aceşti taţi au fost ghizii emoţionali care nu au invalidat sau dezaprobat emoţiile negative ale copiilor ci au arătat empatie şi îndrumare pentru a-i ajuta pe copii să gestioneze emoţiile puternice.

Prin cuvinte simple precum „Bună treabă” sau „Ştiam că poţi s-o faci” aceşti taţi au transformat fiecare mică victorie în fundaţia pentru o imagine de sine pozitivă.

În schimb, copiii din studiile care aveau cele mai mari probleme cu relaţiile sociale şi notele, erau aceia ai căror taţi erau reci şi autoritari, dezapreciatori şi intruzivi. În timpul unei probe, un joc video, aceşti taţi au făcut remarci umilitoare, şi-au criticat şi ironizat copiii pentru greşelile lor.

Ar fi preluat jocul, de asemenea, aducând dovezi incontestabile ale incompetenţei copilului. Aici influența taților a devenit una negativă.

La o evaluare după 3 ani, în aceleaşi familii, au descoperit că acei copii cu taţi care umileau şi nu-şi susţineau copiii, erau aceia care arătau semne de probleme. De exemplu,

  • aveau comportamente agresive faţă de prieteni
  • aveau probleme la şcoală
  • aveau probleme de delincvenţă şi violenţă juvenilă.

influența taților

Influența taților la nou născuți

Implicaţi-vă în viaţa copiilor voştri încă din perioada sarcinii

Un studiu atestă că taţii care au fost implicaţi în perioada sarcinii au mai multe şanse să ţină în braţe bebeluşul nou-născut şi va rspunde mai prompt plânsului.

Un alt studiu a arătat că acei taţi care fac activităţi precum schimbatul scutecului, îmbăiatul, legănatul şi alte modalităţi de îngrijire a bebeluşului, încă din spital au mult mai multe şanse să facă aceste lucruri multe luni după. Ceea ce oferă oportunitatea unei interacţini faţă-în -faţă, un start pozitiv al relaţiei.

Desigur, mamele sunt cele care au rolul cel mai important în încurajarea sau descurajarea implicării tatălui în îngrijirea bebeluşului.

Într-un studiu despre atitudinea mamelor faţă de participarea taţilor în îngrijirea bebeluşilor, cercetătorii Ross Parke şi Ashley Beitel au aflat că este mai puţin probabil ca taţii să se implice dacă mamele sunt critice faţă de influența taţilor şi dacă aceasta crede că mamele sunt mai bine pregătite din naştere pentru îngrijirea bebeluşilor.

Influența taților la școlari

Este important ca tații să rămână conectatați la nevoile uzuale ale copiilor, pe măsur ce cresc. Ca şi în cazul mamelor, timpul de calitate este mai impotant decât cantitatea timpului petrecut împreună cu cei mici. Nu este aşa de importantă cantitatea timpului petrecut cu copiii ci mai ales ce facem cu el. Dacă tatăl evită interacţiunea, este îngropat în muncă sau petrece tot timpul în fața televizorului, acesta nu este timp de calitate.

Importanţa disponibilităţii taţilor faţă de copii a fost subliniată într-un studiu condus de Robert Blanchard şi Henry Biller, care au comparat grupuri de băieţi de clasa aIII-a, unii ai căror taţi erau absenţi, alţii care erau prezenţi şi disponibili şi alţii care erau prezenţi dar indisponibili. Cei cu cele mai bune performanţe academice au fost cei cu taţi prezenţi şi disponibili, cele mai proaste rezultate au avut băieţii cu taţi absenţi iar cei cu taţi prezenţi dar indisponibili s-au situat la mijloc.

Așadar, influența taților în creșterea copiilor este importantă pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. Pentru a o dezvolta împreună, noi recomandăm și jocul EQ Game, unde pe lângă dezvoltarea inteligenței emoționale, veți învăța și despre inteligențahttps://tikaboo.ro/eq-game-apr/ socială și cea financiară sau despre gândirea critică și creativă.

Influența taților în viața copiilor poate fi consolidată și prin programul GENIU, conceput special ca ai voștri copii să-și dezvolte abilitățile necesare dezvoltării inteligenței emoționale.

Vrem să auzim și de la tați acum. Vă implicați activ în creșterea copiilor?

 

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes