Cum să înlocuiești cenzura emoțională cu validarea emoțiilor copilului tău?

Plânge? Este frustrat? Este nervos? Este trist? Te-ai întrebat de nenumărate ori cum îți poți ajuta copilul să-și controleze emoțiile? Iată câteva informații utile în acest sens.

Emoțiile sunt reacții spontane, mesaje trimise de creier pentru a ne spune dacă situația în care ne aflăm este potrivită sau nu pentru noi. Dacă situația ne face să ne simțim inconfortabili, vom adopta un nou comportament pentru a o schimba. Prin urmare, este important să ne amintim că nu trebuie să împiedicăm copilul să experimenteze emoții, ci mai degrabă să-i oferim mijloace bune de exprimare.

De multe ori, a valida emoțiile unui copil trist, speriat sau supărat este tot ceea ce are nevoie pentru a se simți mai bine.

Si, da, un copil are dreptul să fie trist, supărat, dezamăgit, nerăbdător sau chiar temător. Ca adult, îi poți arăta că ești acolo pentru el și că este în regulă să simtă ceea ce simte în acel moment. A fi disponibil, prezent pentru el îl va face să se simtă în siguranță.

De aceea, specialiștii propun câteva formulări pe care părinții le pot folosi pentru a-i ajuta pe copii să-și depășească sentimentele dificile fără a trece prin cenzură emoțională sau judecată.

Așadar, înlocuiți cenzura emoțională cu validarea emoțiilor copiilor astfel:

„Nu îți face griji!” poate fi înlocuit eficient cu „Într-adevăr, este  îngrijorător. Te simți pierdut, așa este?”

 „Nu te enerva!” poate deveni „ Ai dreptul să fii supărat, ai vrut atât de mult să ai asta / să faci asta.”

 „Nu fi dezamăgit!” poate fi reformulat: „Ești chiar dezamăgit și așa aș fi și eu în locul tău. Este dificil când lucrurile nu ies așa cum vrei tu.”

  „Nu fi atât de gelos!” poate fi înlocuit cu „Este greu să vezi pe cineva făcând ceva ce tu nu poți face singur.” 

  „Ești prea sensibil!” poate deveni  „Ești supărat și trebuie să existe un motiv întemeiat. Vrei să-mi vorbești despre asta?”

  „Nu-mi vorbi așa!” va avea cu totul altă putere transformat în „Observ că ești furios / trist / dezamăgit. Chiar ai vrut să … Poți să-mi spui așa: Mamă/tată, furia mea este de 8 pe o scară de la 1 la 10”.

   „Oprește-te chiar acum!” spus astfel „Încerci să-mi atragi atenția? Știi, îmi poți spune: „Mami/ tati, vreau să mă joc cu tine. ” poate face minuni.

  „Nu mai plânge!” reformulat în „Uneori lucrurile arată într-adevăr nedrept. Te aud și te înțeleg” va readuce liniștea copilului tău.

Este important să reținem că un copil supărat este deja prins într-un potop de emoții. A vorbi cu el în acel moment și a încerca să-i explici, să-l faci să înțeleagă nu poate produce decât un singur rezultat: să accentueze și mai mult acest sentiment de supraîncărcare senzorială. Se va simți și mai neliniștit, copleșit și mai puțin capabil să rețină ceea ce vrei să-l înveți, după cum afirmă Daniel Siegel și Tina Payne Bryson în cartea lor „Disciplină fără dramă”.

Tot ceea ce ai de făcut în astfel de momente este să taci și să asculți cu adevărat ceea ce are de spus. Ideea este să descoperi ceea ce declanșează gândurile și emoțiile copilului, să sapi în spatele a ceea ce se arată sau se aude. 

O poți face simplu prin:

  •   a descrie ceea ce vezi și auzi;
  • a recunoaște ceea ce spune copilul repetând cu cuvintele tale ceea ce el exprimă;
  • a rămâne în căutarea unor indicii verbale și non-verbale care să îți permită să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat în interiorul lui;
  • a te abține de la argumentare, de la prelegeri sau contraatac (cuvintele „nu” și „dar” ar trebui evitate în acest pas)

Concluzie

Dacă procedăm cu delicatețe, această atitudine îi va permite copilului să se simtă pe deplin auzit și înțeles.

Este extraordinar de liniștitor și chiar benefic să te simți înțeles. „Când îi confirmi copilului tău că primești ceea ce îți spune, afirmând ceva de genul: „Înțeleg ce îmi spui. Chiar nu ți-a plăcut momentul în care ți-am spus că trebuie să părăsim petrecerea. ” sau „Nu e de mirare că te-a enervat, asta m-ar fi înfuriat și pe mine”, ai făcut un mare pas spre stingerea tsunamiului emoțional, așa cum afirmă Daniel Siegel și Tina Payne Bryson

 O astfel de întâmpinare emoțională trimite copilului mesajul că poate conta pe tine atunci când se afla în dificultate. Iar atunci când copilul tău învață să-și exprime emoțiile, să le observe, va reuși în timp să le gestioneze intensitatea, ceea ce îi va permite să reacționeze mai bine la diferite situații de viață. Astfel, un bun control al emoțiilor este asociat cu menținerea unor relații armonioase cu semenii, cu evitarea situațiilor conflictuale și, de ce nu, cu reușita pe plan profesional.

Mai multe informații despre cum poți dezvolta inteligența emoțională a copilului tău poți găsi și aici.

Tu cum gestionezi emoțiile intense ale copilului tău?

 

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes