10 exemple de validare a propriilor emoții pe care le poți transmite copilului tău

Validarea unei emoții înseamnă a o recunoaște, a-i permite să existe fără a încerca să o respingi sau să o reprimi.

Mulți dintre noi, părinții de astăzi, am experimentat o educație autoritară, bazată pe așteptări ridicate și sensibilitate redusă. Și, deși recunoscători pentru tot ce am primit, ne dorim să acționăm diferit, prin a reașeza legătura afectivă și respectul în prim plan. Însă, se întâmplă uneori să nu știm cum să oferim ceva ce nu am primit.

Tocmai de aceea, pentru a educa este adesea necesar să învățăm; iar a stabili o legătură mai sănătoasă și mai puternică cu copiii noștri presupune a începe cu propriile emoții.

Ca să-i ajutăm să le înțeleagă, să le gestioneze și să le dea sens putem face un prim pas prin a descoperi cum ne putem accepta noi emoțiile fără a fi controlați de ele.

Voința de a controla (de exemplu, abținerea de la plâns, reprimarea furiei, luarea asupra ta, strângerea din dinți…) sfârșește prin a provoca resentimente, alegeri incoerente sau nefericite și multă tensiune.

În caz de șoc emoțional, prejudecățile ne împing adesea să ne continuăm călătoria „strângând din dinți”, nefericiți, dar admirați de ceilalți pentru această forță. Însă lucrurile nu stau întocmai așa. Beneficiile sunt multiple și de necontestat atunci când încetăm să luptăm împotriva emoțiilor noastre. În plus, aceasta așa zisa rezistență poate funcționa doar până la un punct, iar atunci când vei răbufni, tot ce ai „obținut” prin reprimarea trăirilor va fi deja demult pierdut.

Așadar, astăzi îți propunem 10 exemple de validare a propriilor emoții pe care le poți transmite copilului tău.

Iată ce poți să-ți spui ție însuți sau să-l înveți să-și spună el sieși:

  1. Emoțiile pe care le simt au sens și vorbesc despre ceea ce este important pentru mine;
  1. Este normal să simt tristețe / furie / frică / anxietate în această situație; corpul meu este aliatul meu și emoțiile mele sunt busolele mele;
  1. Corpul meu face tot ce poate cu resursele pe care le are pentru a face față acestei situații; îl pot asculta;
  1. Sentimentele mele sunt legitime chiar dacă nu sunt înțelese din exterior; am nevoie de timp ca să plâng pentru a mă descărca;
  1. Am voie să am momente de slăbiciune; acestea sunt un indiciu că este timpul să încetinesc ritmul sau să fac niște schimbări;
  1. Nu există glorie în a strânge din dinți sau a pretinde că nu s-a întâmplat nimic: tocmai acceptarea slăbiciunilor mele îmi dă valoare;
  1. Emoțiile mele sunt cu siguranță neplăcute, dar nu sunt periculoase: care este rolul lor? ce vor să-mi transmită?
  1. Îmi permit să experimentez aceste emoții fără să mă judec sau să mă critic; nu sunt nici slab, nici ridicol, sunt doar om;
  1. Este adevărat că este un moment dificil cel pe care-l traversez; pot să plâng dacă mă face să mă simt bine și să accept să fiu dezechilibrat pentru o vreme înainte de a reveni la un echilibru;
  1. Am nevoie de câteva sfaturi sau de liniște? Pe cine pot contacta dacă sunt pe deplin conștient de nevoile mele?

Despre necesitatea unor astfel de validări emoționale ne vorbește Peter Levine în cartea sa „Vindecarea Traumei” pentru a sublinia faptul că acceptarea propriei vulnerabilități este cheia fericirii noastre.

Pe măsură ce devenim mai inteligenți emoțional, devenim și mai competenți în a înțelege și a susține emoțiile copiilor noștri.

Odată conștienți de propriile nevoi, putem adopta o poziție de „cercetător” pentru a descoperi ce trăim, ce simțim, ce experimentăm și implicit pentru a descoperi ce trăiesc, ce simt, ce experimentează copiii noștri.

Concluzie

Este important să acordăm copiilor timpul necesar și să le fim alături într-o răbufnire emoțională. În loc să le minimalizăm emoțiile sau să ne lăsăm deranjați de răbufnirile lor, să facem loc trăirilor lor, să ne conectăm, să înțelegem,  să însoțim. Făcând acest lucru, copiii se vor simți iubiți, respectați și liniștiți. Ei vor învăța să-și identifice propriile stări emoționale și să le facă față într-un mod sănătos. Și, cel mai important, vor crea o legătură de încredere și de afecțiune cu noi. Însă pentru a reuși să validăm emoțiile copiilor, trebuie să fi învățat în prealabil să ne gestionăm propriile emoții.

Mai multe informații despre importanța dezvoltării emoționale, poți găsi și în acest articol.

Tu ce metodă adopți pentru a valida emoțiile copilului tău?

 

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes