Se știe că răbdarea nu e punctul forte al copiilor. Ei vor totul imediat. Și când sunt puși în situația de a aștepta, uneori devin nerăbdători, alteori insistă, încep să plângă, se trântesc pe pământ etc. Majoritatea copiilor trec prin faze în care își doresc totul, acum, indiferent dacă este vorba despre un obiect sau despre atenția noastră. Cu toate acestea, pe măsură ce cresc, copiii pot învăța că unele lucruri nu sunt posibile imediat și necesită răbdare.

Dar ce este răbdarea?

Conform definiției din dicționar, răbdare este acea calitate care ne permite să perseverăm într-o activitate, fără a ne descuraja, rămânând în același timp calmi. Prin urmare, atunci când vorbim despre răbdare, ne raportăm la 2 concepte: perseverența și gestionarea așteptării.

 Capacitatea de a aștepta se schimbă foarte mult în funcție de vârsta copilului. Dacă pentru un copil mic așteptarea este nesigură și reacționează intens când i se cere să aștepte, cu timpul, copiii încep să înțeleagă conceptul de așteptare destul de bine și pot tolera o anumită întârziere înainte ca nevoile lor să fie satisfăcute. Au, însă, nevoie de repere concrete și de explicații foarte clare de ce nu le putem satisface cererea acum.

 Cum să reacționăm la nerăbdarea copilului?

  Pentru a putea gestiona nerăbdarea copilului, este necesar să ne dăm seama dacă ne caută atenția pentru a-și satisface o nevoie sau pentru a-și satisface o dorință. O nevoie, cum ar fi sete sau mersul la baie, impune un răspuns rapid din partea noastră. Pe de altă parte, dorința de a se juca cu păpușile, spre exemplu, mai poate aștepta. Iată în continuare câteva idei care ne pot fi de folos atunci când copilul devine nerăbdător:

• Să evitam reacțiile extreme. Dacă răspundem dorinței prea repede, copilul nu va învăța să aștepte și să se adapteze. Pe de altă parte, dacă așteptarea este prea lungă, el poate crede că nu ne pasă de ceea ce spune.

• Să stabilim limite și să fim consecvenți. Uneori poate părea mai ușor să închidem ochii și să îi îndeplinim cererile atunci când ne solicită. Cu toate acestea, nu este recomandabil să încurajăm acest tip de comportament. Va vrea din ce în ce mai mult.

• Să fim toleranți. Un copil nu se gândește la propriile sale nevoi, el pur și simplu vrea acum. Prin urmare, este normal să le exprime. Cu toate acestea, ca părinți, îi putem face să înțeleagă că unele cereri sunt în regulă, iar altele nu.
• Să folosim rutina pentru a ajuta copilul să înțeleagă când dorința lui poate fi satisfăcută. De exemplu, îi putem spune: „Acum trebuie să pregătesc masa. După masă, vom pune vasele deoparte și ne vom juca împreună. „
• Să-l ajutăm pe copil să vorbească despre nerăbdarea lui, dovedind empatie – putem pune în cuvinte ce simte copilul, îi arătăm întelegere și îi mai explicăm o dată de ce trebuie să aștepte și când putem răspunde la solicitarea lui. Acest lucru va face ca așteptarea să fie mai suportabilă pentru el, va întelege că i-am auzit cererea și că vom răspunde la ea în scurt timp.
• Să apreciem capacitatea lui de a aștepta și să-l învățam să îmblânzească așteptarea: „Îți mulțumesc că ai așteptat până am terminat de pregătit masa; acum putem merge să ne jucăm.”
• Să-i sugerăm o activitate pe care să o desfășoare în timp ce așteaptă. Îi putem oferi ocazia să devină ajutorul nostru. Nu doar că nu va mai trebui să aștepte, ba chiar se va distra participând la treburile zilnice. Copiii mici dovedesc adesea  interesul de a-și „ajuta” părinții.

  Nu în ultimul rând, îi putem învăța pe copii răbdarea prin joacă. Există nenumărate jocuri în care copiii trebuie să-și aștepte rândul – un mod plăcut de a exersa răbdarea. În plus, învățarea eficientă presupune bucuria ca emoție fundamentală. Și da, pentru a învăța, nu avem nevoie de presiune, stres, obiective ambițioase sau de a ne compara cu ceilalți, avem nevoie de bucurie. Aceasta este baza învățării, chiar și atunci când vorbim despre a învăța răbdarea.

Dincolo de metoda pe care alegem să o aplicăm pentru a-l învăța pe cel mic răbdarea, un lucru este cert – noi înșine trebuie să fi învățat deja lecția răbdării. Abia atunci vom putea transmite copilului nostru ideea că a ne dovedi răbdători  este un mod de a avea grija de noi înșine, o forma de autocompasine care ne ajută să evităm suferința generată de nemulțuirile de orice fel.