Pentru un părinte, fiecare zi reprezintă o alegere. O alegere despre cum să îţi creşti copilul şi ce să îi oferi.
Poţi alege să ridici tonul, să îi reproşezi lucruri, să îţi pierzi răbdarea pentru fiecare lucru care nu e la locul lui, să te frustrezi şi să tensionezi situaţia, sau poţi alege să acţionezi calm, să respiri adânc şi să iei fiecare lucru aşa cum vine. Să îl analizezi profund şi să realizezi cât de puţin important e un detaliu precum o jucărie stricată sau dezordinea din casă.
Să cauţi micile scăpări din spatele comportamentelor şi tensiunilor voastre din familie. Să discuţi deschis şi să cauţi soluţii, nu să te concentrezi pe probleme. Asta înseamnă parentingul calm.
Cum să fii un părinte calm
Cum definim parentingul calm sau parenting cu calm? Simplu. Schimbăm toate comportamentele şi obiceiurile care ne aduc frustrare – înlocuindu-le cu unele noi, perfect conştiente, pozitive, menite să schimbe lucrurile la 180 de grade.
Iată cum poţi deveni un părinte mai calm, conform sfaturilor practice şi eficiente ale Dr. Laura Markham
1. Asumarea responsabilităţii propriilor emoţii
Pentru a ne păstra calmul în relaţia cu copiii, secretul este gestionarea propriilor emoţii. În momentul în care tu te simţi obosită, nervoasă, ai acumulat o serie de frustrări şi nemulţumiri, e absolut firesc să te comporţi la fel şi în relaţia cu copilul, iar orice mic gest al lui să te scoată din sărite.
Alegând să fii împăcată, mulţumită cu tine, alegi conştient să fii calmă, deci să te comporţi în aceeaşi manieră şi cu copilul tău.
Copilul primeşte cu o viteză şi o profunzime uluitoare emoţiile tale, mai degrabă decât cuvintele sau atitudinile. Emoţiile tale sunt primele care ajung la copilul tău, deci primele care îi vor influenţa reacţiile şi comportamentul.
În momentul în care tu devii conştientă de ceea ce simţi, devii capabilă să gestionezi acest aspect şi să schimbi, implicit, relaţia cu copilul – intrând în ceea ce numim Parenting cu calm.
2. Conectare înainte de corectare
Înainte de a te grăbi să îl cerţi şi să îl corectezi, întreabă-te dacă te-ai conectat cu copilul tău. Cei mai mulţi părinţi nu fac asta. Iar de aici se nasc frustrarea şi relaţiile defectuoase. Conectarea este, de fapt, singurul lucru de care ai nevoie în familie, însă şi cel care pare imposibil de realizat de către cei mai mulţi.
În momentul în care eşti conectată cu copilul tău, te-ai conectat la ce simte, ai empatizat, ai înţeles situaţia şi, implicit, ai găsit rezolvarea. Nu mai există motive de frustrare, de agitaţie, de criză. Lucrurile încep să se desfăşoare cu calm, armonia se reinstaurează, iar metoda de parenting cu calm a fost instaurată. Nu poţi aştepta de la cel mic… tocmai ceea ce tu însăţi nu i-ai oferit.
3. Iubire de sine
Tot auzim vorbindu-se de iubirea de sine. Ce tot e cu iubirea asta de sine? Pentru unii nu înseamnă nimic, alţii se grăbesc să o traducă prin egoism. Nu am cum să mă iubesc pe mine mai mult decât îi iubesc pe ceilalţi.
De fapt, dacă nu te iubeşti pe tine e imposibil să îi iubeşti pe ceilalţi cu adevărat. Îi vei iubi condiţionat, vei
aştepta ca ei să îţi întoarcă permanent un serviciu, o apreciere, un gest, orice. Vei aştepta să primeşti ceva în schimbul a ce oferi. Să primeşti iubire… tocmai pentru a umple golul faptului că nu te iubeşti tu însăţi, deci trebuie să facă alţii asta pentru tine.
În momentul în care te iubeşti pe tine – se întâmplă ceva magic. Te respecţi, ţii cont 100% de nevoile şi dorinţele tale, ţi le îndeplineşti, iar persoanele din jurul tău primesc parte din fericirea şi dragostea ta necondiţionată, iar toată lumea e fericită.
Dacă nu te iubeşti pe tine… atunci frustrarea, invidia, grijile nenumărate, compromisul şi nemulţumirea sunt definitorii, iar din ele nu poate decât să izbucnească o criză. Parenting cu calm înseamnă iubire de sine şi iubire nemărginită pentru copilul tău. Nu sacrificiu. Încearcă asta şi vei vedea singură schimbările, nu trebuie să mă crezi pe cuvânt.
4. Caută motivul din spatele comportamentului copilului
Copilul care se comportă neadecvat nu o face ca să te enerveze, cu siguranţă. Are el motivele lui. Doar că devine dificil pentru părinte să le descopere, mai ales când conectarea lipseşte. Înainte să reacţionezi, opreşte-te un minut, retrage-te şi gândeşte-te ce anume l-ar determina pe cel mic să se comporte aşa. Empatizează.
Treci puţin în locul lui şi gândeşte-te ce anume te-ar face pe tine să te comporţi aşa. Iată ce simplu e. Şi uite ce uşor adopţi metoda de parenting cu calm. Dacă nu reacţionăm impulsiv în primul minut, la ceea ce ne deranjează, în al doilea minut deja furia dispare şi putem comunica problema cu mai mult calm.
5. Armonia în familie
Pentru că acesta este rolul familiei, de fapt, în relaţia dintre parteneri trebuie să existe iubire, respect, bucurie, comunicare, egalitate. Când în familie partenerii sunt, înainte de toate, cei mai buni prieteni, şi modelul copilului este unul sănătos. Iar parentingul este făcut într-un mod calm, cu succes.
Multe dintre crizele copilului sunt cauzate de însăşi relaţia defectuoasă dintre părinţi. Dar părinţii nu ţin cont de asta, continuă să caute probleme în jurul copilului – deşi problemele sunt între ei, iar obişnuinţa îi determină să meargă înainte în tăcere.
Și încă ceva: De fiecare dată când simți că începi să te enervezi sau de fiecare dată când ești tentat să îți descarci frustrările pe micuț, gândește-te că el, copilul, este un GENIU. Da, da, chiar un geniu! Mai multe despre asta găsești în cartea Copilul tău este un geniu.
Concluzie
Parenting cu calm înseamnă un mediu sănătos, armonios, conectare în familie, autocunoaştere, iubire de sine, empatie şi căutarea motivelor din spatele oricărei probleme. Apoi, axarea pe soluţii, niciodată pe nemulţumiri.