Fiecare mamă face tot posibilul pentru a-i oferi copilului ce este mai bun. Pentru că asta înseamnă deschiderea unui drum pentru viitorul adult, perspective şi, evident, liniştea că ea însăşi şi-a îndeplinit rolul în educaţia, creşterea şi dezvoltarea copilului.

Însă o mulţime de piedici rămân nelipsite în relaţia între mamă şi copil. Fie pentru că încă nu au primit informaţia necesară, fie pentru că au neglijat-o, fie pentru că nu sunt interesate să lucreze cu ea, relaţia mamă-copil are adesea de suferit.

5 lucruri esenţiale pe care fiecare mamă ar trebui să le ştie

Copiii ne spun toate nevoile şi dorinţele lor… însă nu neapărat aşa cum ne aşteptăm noi. De aceea, rămâne esenţial să acordăm o atenţie deosebită gesturilor, comportamentului şi micilor detalii prin care copiii încearcă să transmită semnale de alarmă. E singura modalitate prin care putem să realizăm o comunicare sănătoasă.

Iată cele 5 lucruri pe care fiecare mamă ar trebui să le ştie:

1. Ai încredere în tine

Mamele îşi fac o mulţime de griji: dacă nu fac bine ce fac, dacă alte mame fac mai bine, dacă nu îşi vor creşte copilul bine, dacă nu reuşesc să le îndeplinească dorinţele şi să le susţină nevoile. Aşa este?

Sentimentul de vinovăţie le pândeşte pe mame la orice pas – şi nu trece cu uşurinţă. Însă psihologii susţin că vinovăţia se tratează cu încredere. Încrederea că faci perfect ceea ce faci. Cu resursele pe care le ai, cu informaţiile primite şi posibilităţile tale faci, cu siguranţă, tot ce este mai bun pentru copilul tău.

Renunţă la sentimentul de vinovăţie… pentru simplul fapt că tu îţi cunoşti cel mai bine copilul  – şi nimeni nu îţi poate spune că nu e corect ceea ce faci.

Ai încredere în tine, asta îi va oferi şi copilului tău încredere în sine. Puterea exemplului este cea mai puternică regulă şi rămâne şi cea mai puternică formă de educaţie.

2. Simptomele fizice ale copilului ascund o problemă emoţională puternică

După cum deja ştii, în momentul în care se produce somatizarea  şi simptomele îşi fac simţită prezenţa în corpul fizic, înseamnă că, în spate are loc un puternic dezechilibru emoţional – pe care copilul nu ştie să îl exprime.

Durerile frecvente de stomac, de burtă, febra, apariţia răcelilor frecvente, toate acestea pot ascunde un stres emoţional care depăşeşte puterea de gestionare a copilului. Puţini părinţi ţin cont de faptul că afecţiunile fizice pot ascunde dezechilibre emoţionale serioase. Corpul are propria sa inteligenţă şi ne anunţă de câte ori e ceva în neregulă cu psihicul şi emoţiile noastre. Aşadar, înainte de a cumpăra medicamente recomandate de alte mame sau văzute prin reclame, ţine o evidenţă a stărilor copilului şi discută cu el despre ce îl deranjează. Nu minimaliza importanţa şi implicarea emoţiilor în dezechilibrele fizice.

3. Copilul tău te învaţă cum să îl creşti

Da, nu neapărat cărţile şi testele de laborator ne pot spune cum să ne creştem copiii, cât mai degrabă copiii înşişi. Copilul tău este mentorul tău spiritual şi cel care te învaţă exact cum să îl creşti. Dacă asculţi ce are de spus, dacă ai răbdare să îl înţelegi, să îi înţelegi nevoile, să îi accepţi dorinţele şi să treci puţin în locul lui, atunci vei şti imediat ce ai de făcut. Şi nimeni nu te poate învăţa mai bine să faci asta.

Lecţiile pe care le învăţăm de la copii sunt cele mai preţioase. De ce? Pentru că sunt simple, eficiente, sincere, 100% practice şi cu ecou pozitiv în timp.

Dar câţi părinţi îşi ascultă copiii? Cei mai mulţi se aşteaptă să fie ei ascultaţi de copii, moment în care comunicarea se rupe. Părintele şi copilul nu comunică. Părintele cere, iar copilul trebuie să execute.

Stop! Copilul te învaţă cum să îl creşti. Iar dacă îl asculţi, nu vei da greş. Şi veţi regăsi armonia şi liniştea.

4. Eşecul face parte din dezvoltarea copilului

Da, cunosc părinţi care nu pot şi nu vor să accepte eşecul. Copiii lor nu au voie să eşueze, dacă au eşuat suportă critici şi reproşuri, unii chiar pedepse şi jigniri. Comparaţia cu colegul sau vecina sunt parte din procesul pedepsei, iar copilul clachează.

Care este urmarea? Copilul va eşua din nou.

De ce? Pentru că stresul şi presiunea care sunt puse asupra lui îi trezesc teamă, îi instaurează blocajul şi îi aduc un nou eşec.

Eşecul face parte din viaţa noastră, a tuturor. Cu toţii am eşuat la un moment dat. Însă eşecul a făcut parte din dezvoltarea noastră. Ne-a arătat unde am greşit, ne-a învăţat să cântărim lucrurile, ne-a încurajat să medităm atenţi la noi înşine, ne-a motivat să fim mai buni. Sau, în unele situaţii, ne-a ajutat să descoperim că drumul nostru era altul.

În orice caz, eşecul nu este o tragedie şi trebuie privit cu detaşare. Putem discuta cu copilul, îl putem ajuta mai mult, putem căuta noi căi de perfecţionare. Însă nu, nu e o ocazie propice pentru a-l demoraliza şi mai mult. Înainte de toate… copilul e bucurie şi iubire, nu competiţie.

5. Copilul tău nu este un trofeu, nici o competiţie

Trebuie să fie cel mai bun, trebuie să se ridice peste copilul vecinei, trebuie să mă laud cu el pe la prieteni, trebuie să fie premiant, trebuie să aibă 10 pe linie. Acestea sunt doar câteva dintre replicile celebre – pe care eu le-am întâlnit în cadrul multor ateliere cu copiii.

De ce acest trebuie? Pentru că, în mod uimitor, competiţia a luat locul iubirii. Mulţi părinţi sunt mai preocupaţi de ce va crede lumea… decât de fericirea şi bunăstarea copilului. Da, exact. Şi probabil că ai întâlnit şi tu un astfel de părinte.  Singura competiţie de care copilul trebuie să ţină cont este aceea cu el însuşi.

De ce? Pentru că el trebuie să fie zilnic mai bun decât a fost ieri. Mai bun pentru a ajunge acolo unde îşi doreşte, ţinând cont de datele, talentele şi posibilităţile lui. Comparaţia cu ceilalţi este irelevantă.

Nu suntem la fel, din fericire, nu avem acelaşi trecut, nici aceleaşi talente. Comparaţia trebuie făcută doar cu noi înşine. Părintele care îşi compară copilul cu ceilalţi colegi nu face decât să îşi conducă, încet şi sigur, copilul către eşec, spre sentimentul de inferioritate, neîncredere şi frustrare. Copilul trebuie iubit pentru ce este, nu pentru ce ar putea fi. De fapt, știi ce este copilul tău? Un GENIU! Ți-am smuls un zâmbet? Foarte bine! Acum să trecem la lucruri mai serioase. Vezi aici cum poate fi copilul tău un geniu. 

Concluzie

Sunt o mulţime de lucruri pe care nu le ştim. Însă, odată aflate, nu mai avem nicio scuză pentru a nu le folosi în avantajul nostru şi pentru a repara micile greşeli. Copiii nu vin cu un manual de utilizare, însă conţin toată informaţia de care avem nevoie pentru a-i ajuta să se dezvolte armonios. Cu cât îi ascultăm mai mult, cu atât mai multe vom şti despre ce avem de făcut pentru ei.

Aceste 5 lucruri esenţiale  – descoperite de specialişti – ne ajută să înţelegem mai bine copiii şi să vedem dincolo de aparenţe. Să iubim copiii pentru ce sunt, să îi încurajăm, să le insuflăm încredere şi să le deschidem un drum plin de oportunităţi, căruia să îi facă faţă cu succes.

Totul pleacă de acasă. Atât succesul… cât şi eşecul.