A oferi timp și atenție omului drag este o formă de iubire de care fiecare dintre noi are nevoie, cu atât mai mult copiii. Tocmai de aceea, este bine de știut că un copil își construiește imaginea de sine în funcție de atenția pe care părintele i-o oferă și de felul în care acesta îl privește.
Atenția – o nevoie umană de bază
Nevoia de atenție este o nevoie umană de bază, deoarece atenția înseamnă că existăm în ochii celorlalți, că cineva are grijă de noi și, prin urmare, suntem în siguranță. Când petreci timp conectat la copilul tău, acesta se simte unic și important. Atenția ta îi hrănește stima de sine, îl ajută să crească senin și încrezător.
Cu toate acestea, nu este întotdeauna ușor să oferi copilului toată atenția de care are nevoie; chiar și în cele mai iubitoare familii, se întâmplă ca cei mici să primească mai multă atenție atunci când fac lucruri prostești decât atunci când se comportă „bine”.
Noi, părinții, uităm adesea să observăm și să prețuim copilul care face ceea ce i se cere sau care respectă regulile și obiceiurile casei. Observăm și reacționăm mai ales atunci când există probleme! În contextul în care oferim prea puțină atenție pozitivă copiilor, aceștia vor încerca totuși să atragă atenția, chiar și într-un mod negativ. Pentru că, din punctul de vedere al unui copil, orice reacție din partea noastră este preferabilă indiferenței. În comparație cu indiferența, atenția negativă poate părea a fi afecțiune.
Fie că este vorba despre a face exact opusul a ceea ce li se cere, despre a face pe clovnul, despre a arunca sau strica jucăriile, fie despre a vorbi urât, a repeta insistent, a se mâțâi, toate acestea sunt moduri inadecvate pe care le folosesc copiii pentru a atrage atenția, strategii pe care le folosesc pentru că părinții nu le-au oferit cantitatea sau calitatea suficiente pentru a le satisface nevoia de atenție.
Mai mult decât atât, pentru unii copii, căutarea atenției negative a devenit ceva obișnuit, inconștient și, prin urmare, acționează astfel chiar și în mod involuntar.
În acest sens, Noel Janis-Norton, autorul cărții Îmi cresc copiii cu bunătate (chiar și atunci când este dificil!), ne propune câteva strategii prin care putem opri căutarea atenției negative la copii.
Complimente descriptive
Potrivit lui Noël Janis-Norton, cheia pentru a opri această căutare negativă a atenției este să ne concentrăm pe observarea și menționarea unui comportament adecvat sau doar acceptabil la copii. Chiar și un copil care își irită părinții face multe lucruri corecte în fiecare zi. Aceste recompense hrănesc nevoile emoționale ale copilului; el are nevoie să fie văzut, să se simtă acceptat, iubit, să simtă că prezența lui este dorită sau să se simtă capabil.
„Lipsa cronică de cooperare din partea lor este, într-un anumit sens, un strigăt de ajutor. Copiii ne spun astfel că ceva nu este în regulă în viața lor. Le lipsește ceea ce au nevoie pentru a crește frumos”, afirmă Noël Janis-Norton.
De aceea, este potrivit să observăm eforturile mici ale copiilor, chiar și atunci când rezultatele lor nu sunt încă satisfăcătoare; în acest fel, fiecare pas mic pe care îl fac în direcția corectă este apreciat și valorificat. Iată câteva exemple :
„Mulțumesc că l-ai ajutat pe fratele tău să pregătească masa.”
„Ai ridicat capacul de la toaletă, foarte frumos din partea ta!”
„Am observat că după ce ai mâncat, ți-ai dus farfuria în chiuveta. Bravo! Sunt mândră de tine!”
Încercați să vedeți și să auziți dincolo de aparențe
Este bine de știut că un copil care „caută atenție” poate căuta de fapt:
- relația
Copilul care acționează necorespunzător pentru a atrage atenția spune de fapt „uită-te la mine,„ ascultă-mă ”,„ acceptă-mă așa cum sunt ”, „arată-mi interes ”, „bucură-te să petreci timp cu mine”.
- înțelegere
Copilul care acționează necorespunzător pentru a atrage atenția spune de fapt „înțelege-mă”, „arată-mi empatie”, „acceptă-mi emoțiile”, „recunoaște-mi nevoile”, „fii curios cu privire la ce se întâmplă cu mine”.
- protecție
Copilul care acționează în mod necorespunzător pentru a atrage atenția spune de fapt „vezi cât de stresat / nesigur sunt”, „mi-e teama”, „ajută-mă să-mi reglez emoțiile și să mă simt bine”.
Concluzie
Copilul tău îți caută atenția pentru că are nevoie să se simtă iubit și important. În cazul în care nu obține atenția pozitivă, va tinde să o caute angajându-se în comportamente deranjante.
De aceea, acțiunile mici de zi cu zi pot ajuta la satisfacerea nevoii de atenție a copilului tău. Există nenumărate feluri de a-i acorda copilului atenția pozitivă – de la un zâmbet, la un semn pe care i-l faci cu mâna, la a sublinia bucuria pe care o simți atunci când petreceți timpul împreună sau la implicarea lui în sarcinile casei. Toate acestea contribuie la construirea unei relații armonioase cu cel mic, ceea ce scade frecvența tensiunilor zilnice. Copilul tău te va asculta mai bine și îți va respecta mai mult solicitările.
Mai multe informații despre cum puteți petrece împreună timp de calitate astfel încât copilul tău să se simtă iubit și apreciat, poți găsi și aici.
Tu cum procedezi atunci când copilul tău caută atenția într-un mod nepotrivit?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 0 shares