„Copilul meu e agresiv, îşi loveşte surioara, întrerupe orice conversaţie, smulge obiectele din mână, nu are răbdare defel şi parcă nu ascultă nimic din ce-i spun să facă! Cred că al meu copil şi-a pierdut controlul! Ce mă fac?”

Mulţi părinţi sunt îngrijoraţi în privinţa impulsivităţii copilului, a lipsei de autoreglare, mai ales când copilul este destul de mare încât să fie conştient de acţiunile sale şi de consecinţele lor.

De multe ori copiilor le lipsesc abilităţile de gestionare a impulsurilor, de autoreglare, abilităţi cheie în dobândirea şi creşterea nivelul de inteligenţă emoţională.

Ce este auto-reglarea?

Auto-reglarea este abilitatea de a-ţi gestiona emoţiile şi comportamentele într-o situaţie dată. Te ajută să eviţi reacţii emoţionale extreme la stimuli puternici, să te calmezi când eşti supărat, să-ţi adaptezi aşteptările la schimbări şi să faci faţă frustrărilor fără să izbucneşti.

Autoreglarea cuprinde un set de abilităţi care îi împuternicesc pe copii, pe măsură ce cresc, să îşi dezvolte abilitatea de a-şi direcţiona comportamentul către un scop, în ciuda neprevăzutului din lume şi a furtunilor emoţionale.

Avantajele auto – reglării emoţionale, dovedite ştiinţific:

• Dezvoltarea de relaţii (de prietenie, dar nu numai) mai strânse;
• Creşte nivelul atenţiei;
• Fac faţă mai bine stresului uzual şi dezamăgirilor;
• Creşte empatia;
• Este un predictor al realizărilor academice mai puternic decât nivelul IQ-ului;
• Îmbunătăţeşte considerabil sănătatea şi stabilitatea financiară în anii maturităţii;
• Dezvoltă rezilienţa astfel încât copilul să-şi poată reveni în urma obstacolelor şi provocărilor vieţii.

Auto-reglarea este o abilitate, deci poate fi învăţată şi exersată

Abilitatea de autocontrol pare a fi cea mai dificilă parte a dezvoltării emoţionale, mai ales în primii ani de viaţă când creierul copiilor este în plină dezvoltare iar provocările, situaţiile noi ori factorii de stres par să se adune pe zi ce trece.

„Familia este prima şcoală a emoţiilor”, spunea Daniel Goleman, părintele inteligenţei emoţionale.

La fel, tot familia este primul şi cel mai important model pentru autoreglarea emoţională şi comportamentală. O componentă cheie în dezvoltarea autoreglării este susţinerea blândă şi plină de iubire ca răspuns la supărările, neputinţa sau preocupările copilului. Ştim cu toţii că ai noştri copii învaţă cel mai mult din ceea ce văd, nu neapărat din ceea ce le „predăm” noi! În momentul în care noi părinţii trecem printr-o situaţie stresantă – cum ar fi să ne pierdem cheile sau să ne taie o maşină calea în trafic – copilul observă strategiile adultului de autoreglare şi este foarte probabil să le copieze.

Răspunsul la stres

Abilitatea de autoreglare a emoţiilor şi comportamentelor este direct legată de abilitatea de a face faţă stresului.

A face faţă bine stresului este ca şi cum ai avea un sistem imunitar puternic. Pentru copii, o imunitate emoţională bună este direct corelată cu experienţele de a se simţi în siguranţă, văzut, ascultat şi susţinut în  recuperarea după stres.

O imunitate emoţională slabă este corelată cu sentimente de incertitudine, anxietate şi lipsa auto-reglării.

Refacerea după episoade stresante

Pentru un copil mic o criză de furie (tantrum), un conflict sau o separare sunt toate situaţii stresante iar dacă adulţii din jur – părinţi, bunici ori educatori – răspund într-un mod sensibil şi calm episodului, reconectarea îi face pe copii să se simtă în siguranţă şi îi ajută să se distanţeze de situaţia care a cauzat stresul.

Reconectarea cu părinţii după un episod stresant ajută, de asemenea, copilul să înveţe că emoţiile dificile – precum frica, furia, tristeţea, frustrarea – sunt trecătoare şi că există lucruri pe care le pot face pentru a se simţi mai bine. În acest proces învaţă despre rezolvarea diferenţelor, mai ales în cazul conflictelor, cum să facă faţă dezamăgirii, cum să se calmeze şi să meargă mai departe.

Vă propunem 4 strategii pentru a exersa abilitatea de autoreglare la copii – cu efecte directe asupra creşterii nivelului de inteligenţă emoţională:

1. Identifică semnalele corpului

Vorbeşte-i  copilului despre semnalele corpului şi despre legătura lor cu diversele emoţii.

Spune: „Ori de câte ori ne supărăm, există anumite semnale de alarmă prin care corpul ne transmite să luăm o pauză şi să ne calmăm”.

Ajutaţi copilul să recunoscă semnale precum obrajii  îmbujoraţi, pumnii strânşi, muşchii încordaţi, bătăile accelerate ale inimii, gura uscată şi respiraţia sacadată. Apoi  atrageţi-i atenţia în mod calm când apar semnele următoarea dată: „Ai pumnii strânşi. Simţi că începi să fii stresat?”

Cu cât copiii sunt conştienţi mai devreme de primele semnale ale stresului, cu atât vor fi mai capabili să-şi autoregleze emoţiile.

2. Ajutaţi copiii să devină reflexivi

Când părinţii şi profesorii abordează comportamentele impulsive sau nepotrivite ale copiilor cu calm şi le dau timp de gândire /interiorizare a propriilor acţiuni, copiii învaţă să facă alegeri mai bune în ceea ce priveşte propriile comportamente în viitor.

Răspunsul de care au nevoie copiii în acele momente este unul lipsit de judecată şi non-reactiv: mai degrabă, descrierea situaţiei, ce n-a mers şi de ce şi ce poate să facă în schimb, data viitoare. Închipuiţi-vă că al vostru copil ia lecţii de violoncel! Însă doar ocazional şi acasă nu exersează deloc.

Vă supăraţi pe el şi îl certaţi că nu cântă deloc bine sau găsiţi o modalitate să ia mai multe lecţii şi să exerseze destul încât să devină bun? Acelaşi lucru este valabil şi la auto-reglare; cum aceasta este o abilitate, în momentul în care avem semne că al nostru copil nu se descurcă bine la acest capitol, ar trebui să concepem un plan pentru îmbunătăţirea capacităţilor, nu să-l învinovăţim şi să-l pedepsim!

Unele dintre cele mai eficiente strategii de încetinire şi de calmare sunt practicile de respiraţie ce stau la baza mindfullness-ului şi a meditaţiei.

3. Creaţi un spaţiu special „de liniştire”

Creaţi un spaţiu în locuinţa dvs.  unde toată lumea se poate linişti când emoţiile devin prea greu de gestionat. Nu contează cât este de mare sau mic, important este să emane o senzaţie de linişte şi siguranţă. Puteţi să puneţi un balasoar sau un scaun umplut cu biluţe (puf sau bean bag), perne de diverse texturi şi mărimi, pluşuri, şi un CD player cu căşti. Folosiţi-l şi dvs. când vă simţiţi stresat şi, foarte important, păstraţi-l doar pentru liniştire şi calmare, în nici un caz pentru pedepse sau izolare.

De asemenea, v-ar putea fi de ajutor  o cutie anti-stres, pe care să o amplasaţi tot în acest loc. Iată câteva idei de obiecte pe care să le includă: o minge anti-stres, o jucărie de suflat baloane de săpun (acestea ajută foarte mult la calmare şi respiraţie), cărţi despre emoţii şi un bloc de desen şi creioane/carioci pentru a-şi putea desena, picta , ilustra supărarea.

4. Jucaţi jocuri de autocontrol

Există numeroase jocuri ce pot fi jucate pentru întărirea autocontrolului. Spre exemplu, Semaforul (la verde mergem, la roşu ne oprim! Apoi, pentru copilaşii peste 6 ani, puteţi să inversaţi: la roşu mergem, la verde ne oprim). Sau Îngheaţă/statuile, un joc de mişcare şi dans pe muzică alertă (iar mişcarea este una din cele mai eficiente modalităţi de eliberare a emoţiilor)  iar când apăsaţi butonul Pauză, copilul trebuie să se oprească imediat şi să rămână în acea poziţie până când porneşte iar muzica.

O altă activitate extrem de îndrăgită de cei mici (şi nu numai) sunt jocurile de societate. Un astfel de joc este şi EQ GAME, joc recomandat copiilor cu vârsta cuprinsă între 4-12 ani, primul joc de societate din România, special creat pentru cultivarea inteligenţei emoţionale.

Prin antrenarea inteligenței emoționale a copilului, acesta va găsi mai ușor soluții la probleme, va comunica mai eficient, își va dezvolta creativitatea și încrederea în forțele proprii, şi va exersa, de asemenea, şi autocontrolul de care am vorbit pe larg în articol.

Bucurați-vă și dumneavoastră de toate beneficiile acestui joc și aflați mai multe despre importanța inteligenței emoționale de aici: http: //tikaboo.ro/eq-game-apr/

Şi nu uitaţi, acasă este locul unde copiii învaţă bazele inteligenţei emoţionale care, conform studiilor, le determină reuşita în viaţă. De aceea, faceţi din dezvoltarea inteligenţei emoţionale o prioritate şi jucaţi-vă cu ei astfel încât să-i ajutaţi să-şi dobândească autocontrolul!