Noi, părinții, ne dorim ascultarea copiilor mai mult decât orice, în educarea lor, este în capul listei noastre de priorități. Este adevărul gol-goluț, altfel n-am fi primit sute de astfel de mesaje, inclusiv pe Clubul lui Tikaboo, comunitatea părinților înțelepți.

Dacă ai citit articolul meu anterior, « Cum să fac să mă asculte mai mult copilul” – între obediență și cooperare” » ai înțeles deja de ce e bine să scoatem „mai mult decât orice” din ecuație și să introducem cooperarea. 

Pe scurt, ascultarea aceea oarbă, fără să crâcnească, fără întrebări, obiecții și ezitare se numește obediență. Asta înseamnă în mod automat că ceea ce vrea, simte sau spune altă persoană, este mai important decât ceea ce simțim sau gândim noi, decât nevoile noastre sau dorințele noastre.

Evident, niciun părinte nu-și dorește așa ceva pentru propriul copil.

Cum rămâne cu celelalte situații în care trebuie să ceri un lucru de 10 ori pentru ca el să fie făcut sau să ridici tonul pentru a te face auzit?

Cum atragi cooperarea – să aflăm, mai întâi, ce să nu facem!

Atraerea cooperării. Țipete

În primul rând, e nevoie să fim conștienți că ai noștri copii – ca ființe unice și separate de noi, care își doresc să fie căpitanii propriilor vase (a se citi vieți) – nu pot fi controlați.

Poate că sună dur dar, gândește-te pentru un minut. Nicio ființă nu o poate controla pe alta (excludem forța), indiferent că vorbim de copii, soț, soție, soacră și așa mai departe. Și nimeni nu poate să ne controleze pe noi.

Deci orice încercare a noastră de a-i manipula, de a-i determina să facă ce vrem noi, de a-i convinge de adevărul nostru – toate acestea neavând, de obicei, nimic de-a face cu nevoile și dorințele lor – vor fi sortite eșecului. 

„Când vorbim pentru a ne împlini propriile nevoi în loc să vorbim cu ei pentru a ne conecta cu adevărat, copiii noștri simt agenda noastră (nevoia noastră de control) și se închid în loc să se deschidă. Poți să lași impresia că vorbești pentru a te conecta cu copilul dar dacă ești cu adevărat sincer cu tine, încerci, de fapt, fie să-i determini să vadă punctul tău de vedere fie să schimbi ceva în comportamentul lor. Copiii prind această energie pe loc și imediat își ridică un scut defensiv și se închid față de tine.” – este de părere Dr. Shefali Tsabary, psiholog clinician care a devenit celebră în urma aplicării tehnicii mindfulness în parenting.

Acum că am conștientizat că nu-i putem controla pe copiii noștri, parcă mă simt ușurată. Voi nu?

Ne-am cramponat atât de mult în ideea de ascultare încât am recurs la orice strategii posibile: am ridicat tonul, am repetat de zeci de ori același lucru și am făcut lucrurile în locul lor. Și ne plângem constant:

„Copilul nu mă ascultă nici dacă ridic, tonul, nici dacă repet de X ori…”.

Eu aș zice că nu ascultă tocmai din aceste cauze. A devenit imun la țipete, la rugăminți, la repetări. Nici nu le mai aude, și vorbim literal, nici nu mai percepe cuvintele sau înțelesul lor.

Și pentru că aceste strategii au eșuat, e momentul să învățăm unele noi, vorba lui Einstein: „să faci același lucru, zi de zi, și să aștepți rezultate diferite este pură nebunie”.

7 Acțiuni prin care să atragi cooperarea copilului tău

Am adunat mai jos câteva reguli pentru a fi siguri că al nostru copil ne ascultă – ne aude, în primul rând, și apoi vrea să coopereze, fără a recurge la metodele ineficiente de care am discutat mai sus:

1. Începe să vorbești DOAR când ai atenția lui

Dacă strigi din cealaltă cameră : „E timpul de baie, Matei!“, poți s-o faci și de 10 ori fără niciun răspuns și să crezi că Matei te ignoră. Însă e nevoie de contact vizual, de a fi sigur că el recepționează și înțelege mesajul.

Uită-te-n ochii lui, vorbește-i calm, eventual pune-i o mână pe umăr. Abia apoi poți să formulezi cererea ta.

2. Nu vorbi cu copilul în timpul unei furtuni emoționale

Știi tu, când copilul face o criză, e furios sau trist sau e în mijlocul unui tantrum și tu încerci să-l convingi să facă ceva, orice. Dar el nu răspunde sau, cel mai adesea, devine și mai refractar la ce-i spui tu. Atunci cea mai bună soluție este să taci.

În acele momente, partea creierului responsabilă de vorbire, de decizii, de rațional, nu este activă. Este complet blocată. În acele momente doar emoționalul este activ și, dacă vrei să ajungi la rațiune, la logică cu el, trebuie să te adresezi emoțiilor.

Cum? Tăcerea, prezența alături de el și o îmbrățișare fac minuni pentru a-i calma amigdala (centrul emoțiilor). Vei avea timp de discuții și corectare după ce toată lumea e calmă și liniștită, nu înainte.

3. Pune-te în pielea lui. Empatia rareori dă greș

mama si fiica

Dacă ai fi ocupat să faci ceva important pentru tine și altcineva îți cere să întrerupi totul, în acel moment, pentru a face ceva care nici nu știi dacă îți place… cum te-ai simți?

Încearcă să vezi așa lucrurile data viitoare când îi ceri să te asculte și vei găsi moduri creative și personalizate de a i te adresa sau de a-ți modela nevoia astfel încât să ajungeți la o soluție avantajoasă pentru amândoi.

4. Încearcă să înțelegi înainte de a cere să fii înțeles

Aceasta este una din cele 7 legi ale eficienței enunțate de celebrul Stephen Covey.

Și nu se referă doar la copii, ci la orice situație, în general. Pe scurt, ceea ce ne cere este să ascultăm, mai întâi. Să ascultăm cu inima, să ascultăm activ, să ascultăm pentru a înțelege și nu pentru a răspunde, pentru a judeca, pentru a interpreta sau pentru a ne veni nouă rândul mai repede să spunem ce-avem de spus.

5. Șoptește

Da, ai auzit bine. Îți vine să țipi din ce în ce mai tare, dar în loc de asta șoptește pentru a-i atrage atenția. Țipetele ca și alte manifestări ale furiei ne îndepărtează, pune distanță între tine și copil.

Or, pentru ca al nostru copil să coopereze, avem nevoie de apropiere, de conectare. Iar dacă vorbești în șoaptă exact asta vei obține, el va veni mai aproape de tine pentru a te putea auzi, îi stârnești curiozitatea și îi calmezi sistemul nervos; în această stare de receptivitate, șansele de a coopera sunt considerabile.

6. Oferă alternative

Orice cerere ai avea de la copil, gândește-te s-o formulezi sub forma a 2 opțiuni. Ambele bune, ambele acceptabile pentru tine – dar și pentru el.

Nu numai că este mult mai probabil să aleagă între una da și alt da (în loc de între un da și un nu), dar îl înveți să aleagă, să decidă, să analizeze, să cântărească; îl înveți una dintre acele abilități care-i vor servi incredibil de mult în viață.

7. Reformulează ordinele sub forma cererilor sau rugăminților sau, și mai bine a informațiilor

Doar gândește-te cum te simți tu când cineva îți dă ordine… instinctul este să opunem rezistență, să ne împotrivim.

NU mai contează ce trebuia să facem, nici nu mai auzim, noi simțim doar atitudinea de „eu sunt șeful, faci cum zic eu” și e de ajuns pentru a deveni Gică contra. Același lucru îl simte și copilul tău. De exemplu, copilul a făcut baie și iar a lăsat prosopul ud pe pat. În loc de „Du prosopul ud la baie, nu vezi că îți udă patul?”, spune „Prosopul ud este pe pat!”

Încă 3 strategii cheie pentru a cooperare

1. Bazează-te pe rutină

Cele mai multe cereri ale noastre cărora copiii nu le dau curs din prima (bine, nici din a cincea) sunt cele uzuale, de zi cu zi:

  • „E timpul de baie“,
  • „Hai la masă”,
  • „Nu te-ai apucat încă de temă?”,
  • „Spală-te pe mâini”,
  • „Ți-am zis de o mie de ori să nu-ți mai arunci pantofii când intri în casă!”.

Toate acestea fac – sau ar trebui să facă – parte din rutină. Acea rutină benefică care-i oferă copilului un cadru de siguranță, previzibilitate și o conștientizare a așteptărilor noastre din partea lor.

Acestea nici n-ar trebui să fie în lista noastră de preocupări. Sunt lucruri știute, obișnuite pe care toată lumea le respectă în 90% din cazuri – există și excepții.Cum stabilim rutinele este subiectul unui alt articol însă vă pot da câteva strategii pe care le-am folosit eu cu copiii mei.

  1. Stabilim regulile de comun acord, în perioada de început avem grijă să le facem împreună și să le reamintim pentru ca toată lumea să le respecte;
  2. Le scriem/ilustrăm și le punem la vedere (chiar dacă cei mici nu știu să citească, folosim imagini, pictograme) până când le intră în obișnuință. Când nu le respectă? Trecem la pasul următor.
2. Lasă consecințele naturale să se întâmple

Dacă există o modalitate prin care oamenii – iar copiii nu fac excepție – învață ceva, este prin a simți pe propria piele consecințele acțiunilor lor.  Îi reamintești în fiecare zi că trebuie să-și ia pachetul pentru școală?

N-o mai face!

Dacă îl va uita, îi va fi foarte foame (stai liniștit, nu se moare din asta) iar șansele de a-l mai uita și a doua oară sunt mici, foarte mici. Așa va învăța mult mai ușor, fără a simți că cineva îl forțează să facă ceva.

3. Setează limite pentru ca al tău copil să știe că vorbești serios și că nu sunt doar vorbe-n vânt

Atenție, nu confundați limitele cu pedepsele, limitele sunt sănătoase, ba chiar necesare. Pentru a afla mai multe despre cum să setezi limite cu blândețe dar eficient, citește articolul 8 Capcane subtile (dar de impact) pe care să le eviţi când pui limite.

Copiii cooperează cel mai bine dacă le vorbești pe limba lor

Cum să atragi cooperarea copilului fără să ridici tonul și să repeți de 10 ori 1

Înainte de a le cere copiilor să asculte, fii sigur că au nevoile esențiale îndeplinite. Vorbim de nevoile primordiale – siguranță, somn, hrană – dar mai ales nevoia de iubire și de atenție. Cea din urmă este cel mai bine îndeplinită când ne jucăm cu copiii, când ne punem telefoanele deoparte, ne așezăm pe covor pentru 20 de minute și ne jucăm cu ai noștri copiii un joc creativ și distractiv, cum este Orășelul Stinghiuță.

Acesta este un joc de construcție nou-nouț care care le oferă copiilor doar „materialul” cu care să construiască și posibilități nelimitate de a transforma imaginația în realitate. Nu există modalități corecte și greșite de a construi, de aceea, cu cărămizile Orășelului Stinghiuță, poți construi absolut orice.

Iată ce primești alegând această jucărie deschisă:

  • 120 de cărămizi de lemn și o bilă;
  • instrucțiuni de construcție a 5 edificii (Panteonul, Ateneul Român, Casa Presei libere, Castelul cu Apă și un Circuit cu bilă);
  • instrucțiunile sunt create special pentru a fi înțelese și de un copil care nu știe să citească încă, ele nu conțin cuvinte ci doar îndrumări grafice;
  • O ocazie perfectă de dezvoltare a următoarelor abilități: creativitatea, motricitatea, îndemânarea, răbdarea și reziliența.

Și, nu uita! Este un joc de echipă prin care vă puteți antrena împreună creativitatea, atât tu cât și copiii tăi.

Află mai multe despre Orășelul Stinghiuță și comandă-l de aici.

În loc de încheiere

Oricât de mult ne-am dori ascultarea și cooperarea copiilor, e nevoie să conștientizăm că misiunea lor pe lumea asta nu este sa ne asculte pe noi sau să meargă pe drumul pe care li-l arătăm. Ci, mai degrabă, să se descopere și să se asculte pe ei, să descopere ce vor ei, ce le trebuie, ce le face bine și sa aiba curajul să-și urmeze calea indiferent că „nu ascultă” ce zic cei din jur.

Cu siguranță al tău copil nu te va asculta de fiecare dată, dar întotdeauna va face, până la urmă, ceea ce faci tu. Noi suntem modelul lor. Haideți să le dăm un model demn de urmat!

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes