Arme psihologice

Fiecare părinte are o putere considerabilă de a-i manipula pe copii prin nevoia lor de iubire și aprobare, ca și prin frica de a pierde sprijinul emoțional oferit de părinte.

Adesea cuprinși de disperare, noi oamenii, începem să ne folosim armele psihologice pentru a-i forța pe ceilalți să ne ofere iubirea pe care ne-o dorim și fără de care simțim că viața nu merită trăită. De la viață avem o forță interioara uriașă care ne ajută să luptăm pentru nevoia de atașament și conectare, singura problemă este reprezentată de maniera în care am învățat să “obținem” această siguranță și stabilitate emoțională.

Ca arme, în războiul pentru iubire, sufletele noastre vulnerabile sunt obișnuite să folosească atacul și învinuirea sau retragerea și dezangajamentul.

Această frică nu seamănă cu frica de întuneric, care este depășită odată cu vârsta. Este genul de frică ce poate fi la fel de îndelungată pe cât este de distrugătoare.

Când suntem mici, nimic nu este mai important decât ceea ce simt părinții pentru noi. Incertitudinea sau groaza ca am putea fi abandonați pot lăsa urme care să se facă simțite mult timp după ce am devenit adulți.

Citește mai multe despre cum putem fi cât mai conectați cu copiii noștri și ce activități putem face zilnic împreună pentru a avea o relație minunată cu ei în cartea ”Copilul tău este un geniu!” scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag (”antrenorul de genii”):

Iată câteva exemple de retragere a iubirii sau „Te iubesc dacă”:

“Nu te mai iubesc când te comporți așa”

“Când faci așa nici nu pot să te văd”

“Dacă nu mă asculți nu mai suntem prieteni”

“Dacă faci lucrui care nu-mi sunt pe plac, nu-ți mai acord atenție”

“Dacă nu te oprești din plâns te las aici”

“Dacă nu te potolești nu te mai iau cu mine niciodată”

“Dacă te oprești din plâns îți iau o înghețată”

“În casa mea eu fac regulile, tu să faci așa cum spune eu, când o să fi mare o să faci cum vrei tu, până atunci eu sunt șeful“

“După tot ce am făcut pentru tine tu așa te comporți?”

“Și dacă ești cuminte…..”

“Pentru că te-ai purtat urât uite ce o să-ți fac…..”

“Te las afară dacă nu mănânci toată supa”

Consecințele lui „Te iubesc dacă” asupra copiilor:

• copii au tendința de a fi neobișnuit de anxioși, au un grad crescut de insecuritate, confuzie, furie, resentimente
• le scade stima de sine a copiilor mai ales atunci când sunt folosite în mod repetat
• resimt frica de a-și exprima furia
• îi fac pe copii să devină egocentrici
• nu îi învață pe copii cum să gestioneze autentic emoțiile
• această retragere a iubirii este folosită exact atunci când copiii au cea mai mare nevoie de părinți iar copii înțeleg că sunt acceptați doar când sunt veseli, cuminți și se comportă adecvat și că nu e în regulă să își exprime emoțiile de teamă, tristețe, furie
• au o imensă frică de eșec
• în relații mai târziu au o nevoie emoțională de a evita atașamentul din teama de a fi abandonați
• în adolescență sau la vârsta adultă refuză să mai primească sprijin și confort emoțional din partea celorlalți
• le scade moralitatea
• empatia este slab dezvoltată sau lipsește cu desăvârșire
• sabotează relația părinte-copil
• copilul înțelege că nimeni nu vrea să fi cu el în acel moment și își crează o imagine despre sine cum că ar fi rău, insuficient, nedemn de iubire
• învață la rândul lor să îi condiționeze pe ceilalți

Iubirea este remediul care accelerează procesul de vindecare. Nu există nici un alt remediu decât iubirea necondiționată. Nu este vorba de: te iubesc dacă, mă iubesc dacă… Acest tip de iubire nu are nevoie de justificări sau explicații. Iubiți pur şi simplu. Iubește-te pe tine, iubește-ți aproapele, iubește-ți copiii.

Iubirea trebuie dată necondiționat, copilul nu ar trebui să simtă că trebuie să facă ceva anume ca să merite iubirea părintelui. Așadar iubirea trebuie să fie un drept și nu ceva ce trebuie câștigat.

Iubește-ți copilul indiferent ce ar face, pentru că adevărata iubire este cea necondiționată.