Noi, ca părinți, primim în dar copilul perfect pentru noi. Copiii par să trezească tot ce trebuie să vindecăm la noi.
Dacă putem accepta acest dar cu o inimă deschisă, ne transformăm. Dacă ne împotrivim și îl învinovățim pe copilul nostru pentru „atitudinile greșite pe care le are”, e ca și cum am învinovăți o oglinda pentru reflecția noastră.
Ajungem de multe ori să ne împovărăm copilul cu rănile noastre nevindecate.
Cum putem să ne vindecăm propriile bagaje emoționale și să devenim părinții pe care copiii noștri îi merită?
1. Devenind părinți conștienți
Dacă ne acordăm puțină atenție, vom găsi rănile care trebuie vindecate; vom ști când exagerăm în reacții și cum să acționăm altfel.
Copiii sunt copii, și se comportă în consecință. Așadar ceea ce îi deranjează pe unii părinți va fi întâmpinat de alții cu o atitudine calmă, caldă și chiar plină de umor, care îi ajută pe copii să se dezvolte armonios.
Ori de câte ori ajungem să simțim că ceva „s-a declanșat în noi”, denotă că am dat peste ceva ce are nevoie să fie vindecat.
Știu că poate fi greu de acceptat, dar dacă simți că butoanele tale sunt apăsate, înseamnă că acele butoane sunt ale tale și au nevoie de vindecare. Dacă nu aveai un buton acolo, ai fi reacționat cu calm la comportamentul copilului tău și ai fi putut stabili limite fără să îți pierzi temperamentul.
2. Întrerupând ciclul utilizând butonul interior de pauză
Când emoțiile tale sunt „declanșate”, copilul tău devine ca și un inamic. Nu poți fi părintele pe care îl merită copilul tău în acele momente.
Chiar dacă deja ești copleșit de emoții, spune STOP. Respiră profund și activează butonul de pauză.
Amintește-ți ce urmează să se întâmple dacă nu alegi un alt curs. Pleacă din camera, dacă simți că nu-ți poți stăpâni furia.
3. Recunoascând emoțiile fără a lua măsuri
Poți să-ți vindeci declanșatorii emoționali prin observarea senzațiilor pe care le produc în corpul tău, dar fără a lua măsuri bazate pe ele.
Asta nu înseamnă să te gândești la ceea ce s-a întâmplat si să intri din nou în acele emoții puternice.
Înseamnă doar să observi pur și simplu senzațiile din corpul tău. Când accepți ceea ce simți, dar reziști nevoii de a acționa în acest sens, în timp ce îți păstrezi compasiunea față de tine însuți, emoțiile încep să dispară. Asta dizolvă vechiul declanșator emoțional.
4. Cerând ajutor specializat
Terapia și coaching-ul sunt concepute pentru a te ajuta să îți vindeci problemele vechi și să progresezi, să fii mai fericit în viața ta.
Nu este nici o rușine în a cere ajutor. Rușinea ar fi să renunți la responsabilitatea ta ca părinte, repetând la nesfârșit aceste tipare negative care îi fac rău copilului tău.
Dacă tu crezi că ai nevoie de ajutor, nu aștepta. Oferă-ți sprijinul de care ai nevoie.
5. Renunțând la stres
Mulți dintre noi întâmpinăm greutăți atunci când suntem părinți, iar stresul este un factor care face această meserie și mai grea decât este.
Atunci când ești cu copiii tăi evită să folosești telefonul, tablet, televizorul, deoarece e mult mai probabil să strigi la ei atunci când încerci să te concentrezi la ecran.
Fă-și o rutină anti-stress:
- exerciții regulate
- yoga
- băi fierbinți
- meditație
Nu ai timp? Implică întreaga familie. Puneți muzică și dansați împreună, faceți o plimbare în pădure, pune copiii mai devreme la somn în așa fel încât să ai timp și pentru tine.
Renunță la ”bagaje”
Atunci când nu purtăm povara bagajelor noastre emoționale, devenim mai receptivi la emoțiile copilului nostru.
Studiile privind atașamentul arată că, atunci când părinții sunt capabili să accepte întreaga gamă a sentimentelor copilului lor, copilul devine mai capabil să-și gestioneze emoțiile și să se calmeze. Bineînțeles, el este mai capabil să-și gestioneze comportamentul.
Deci, darul vine ca urmare a acestui lucru, făcând parentingul mai ușor.
Indiferent cât de mult lucrăm la noi înșine, nu vom fi niciodată perfecți. Este în regulă; suntem oameni. Copiii nu au nevoie de părinți perfecți.
Dacă ne acordăm atenție, folosim butoanele noastre interioare de pauză și ne menținem stresul la niveluri ușor de gestionat, de obicei ne putem descurca destul de bine pentru a ne elibera pe noi înșine – și pe copiii noștri – din propriile noastre trecuturi.
Ruperea acelui ciclu este cel mai mare dar pe care îl putem oferi unui copil.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 265 shares