Reziliența se referă la abilitatea de a ne reveni după perioade de stres, după situaţii care ne pun la încercare sau ne provoacă, după tragedii sau traume.

Termenul este preluat din fizică, unde reziliența se referă la proprietatea metalelor de a rezista la șoc şi de a-și reveni la starea iniţială.

Acest lucru nu înseamnă că nu experimentăm emoții neplăcute sau că nu trăim situații negative. Le trăim, dar cumva, aceste emoții nu ne dau viața peste cap. Oamenii rezilienți emoțional nu se dau bătuți, iar dacă sunt dărâmați în urma unui stres major, își revin mai repede și cu mai puțină dificultate.

Oamenii care sunt mai puțin rezilienți emoțional au tendința de a avea relații tumultoase, deoarece emoțiile sunt împrăștiate în interacțiunile lor. În plus, își neglijează responsabilitățile acasă sau la serviciu și se izolează încercând să facă față situației stresante.

Când vorbim de rezilientă vorbim despre:

• cât spațiu au copii pentru a învăța
• cât de stabil este contextul social al copiilor pentru a asigura deschidere spre ceva diferit
• persoanele de referință stabile pe care le au copiii
• relațiile de atasament pe termen lung sau de existența unui grup de prieteni stabili cu care pot discuta în situatii traumatizante sau dificile

Cum ne ajută reziliența?

• ne face mai puternici
• ne ajută să facem față mai bine problemelor cu care ne confruntăm
• ne ajută să ne descurcăm și să ne gestionăm mai bine propriile gânduri, emoții și comportamente în perioadele dificile prin care trecem

Cum îi ajutăm pe copiii noștri să-și dezvolte reziliența?

1. Fiind noi înșine un model bun de urmat

Copiii fac ceea ce văd şi felul în care noi ne descurcăm în situaţii de adversitate, influenţează şi felul în care ei învață să își gestioneze dificultăţile.

Învăţarea prin imitare, la vârste mici, este cea mai puternică modalitate de a dezvolta strategii de adaptare şi de rezolvare.

2. Întărindu-le sentimentul de competență

De fiecare dată când copii reuşesc să facă faţă unei situaţii dificile este bine să le recunoaștem acest merit, prin cuvinte sau cu un gest, recunoscându-le astfel abilitatea.

Când le este întărit sentimentul că se descurcă, că pot face faţă provocărilor, le scade reactivitatea lor la stres şi le creşte capacitate de a-şi gestiona mai bine emoţiile şi comportamentul.

3. Arătându-le și partea plină a paharului

Să-i învăţăm pe copii să vadă partea plină a paharului, înseamnă să le hrănim optimismul. Cercetările au indicat optimismul ca fiind o caracteristică a persoanelor reziliente. Dacă avem un copil care are tendinţa de a vedea mai degrabă partea goală a paharului, nu înseamnă că trebuie îi invalidăm viziunea sau emoţiile atașate acesteia, ci să-l încurajăm să vadă şi o altă perspectivă. Capacitatea de a se putea concentra pe ceea ce a rămas decât pe ceea ce a pierdut îi poate face pe copii să facă mai bine faţa unor situaţii similare.

4. Predându-le lecția curajului

Să depăşeşti emoţia de frică în faţa unei situaţii dificile poate fi o chestiune care să ne facă se ne simţim puternici. Nu există curaj în absenţa fricii.

În cazul copiilor, pentru a învăţa să își asume riscuri au nevoie de sprijinul unui adult. Ei pot întâmpina dificultăţile în mod gradat, învăţând astfel să fie curajoşi.

Este bine să le arătăm copiilor că atunci când au curajul de a încerca să depăşească un obstacol este mai important decât dacă chiar au depăşit obstacolul.

Pe măsură ce cresc, lărgindu-le zona de explorare, îi încurajăm să ia decizii și să își asume riscuri și este bine şi să le întărim ideea că se vor descurca.

5. Având respect pentru fiecare emoţie pe care o trăiesc

Să dezvoltăm reziliența copiilor nu înseamnă să le anulăm emoţiile de disconfort care apar în experiențele dificile.

Reziliența se referă la abilitatea de a ne reveni şi nu ţine de graba cu care o facem. Adaptarea la experienţa dificilă presupune şi să facem faţă emoţiilor ce însoţesc această experienţă.

În ceea ce îi priveşte pe copii, secretul este să îi învăţăm să îşi recunoască emoţiile şi să le respecte, să își ofere timp pentru a le simți.

Putem face asta într-un mod distractiv și util prin Jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale.

De exemplu, emoția de tristeţe ne poate face să simţim nevoia de a ne retrage pentru un timp; odată cu această retragere putem să integrăm informaţia şi să o procesăm astfel încât să ne regăsim echilibrul.

Dacă suntem grăbiţi să depășim emoția, chiar şi în numele rezilienței, ea se poate manifesta în diferite comportamente, uneori chiar în mod neaşteptat.

6. Ajutându-i să găsească singuri soluţii

Pentru mulţi părinţi este tentant să le rezolve copiilor lor problemele. Dar făcând astfel, pe termen lung, copiilor nu li se face o favoare.

Un prim pas ar fi să îi lăsăm sau să îi îndemnăm pe copii să vorbească despre dificultatea cu care se confruntă.

Acest lucru îi va ajuta să îşi folosească funcțiile executive ale cortexul prefrontal: să își restructureze informația, să rezolve probleme, să îşi regleze emoţiile.

În acest fel vor putea să găsească și soluţiile de a depăşi obstacolul. Se vor simți mai puternici şi mai încrezători.

În concluzie, a fi rezilient emoțional nu însemnă să ignori sau să te îndepărtezi de emoțiile tale. Presupune să fii atent la gânduri și senzații, să ai o atitudine plină de compasiune și să îți validezi emoțiile; toate acestea ne ajută să facem față emoțiilor negative într-un mod sănătos.

Atunci când copiii încep să îşi dezvolte reziliența, ei devin mai curajoşi, mai curioşi şi mai adaptabili.