Cedezi mereu în fața copilului? S-ar putea să fii un părinte prea permisiv

de ce nu e bine sa fii un parinte prea indulgent

De câte ori nu ai auzit copilul strigând:

,,Vreau acum!’’, ,,Colegii mei de ce au și eu nu am, mie de ce nu îmi cumperi?’’, ,,Ceilalți colegi ai mei fac asta, mie de ce nu îmi dai voie?’’-și ai cedat?

Sau de câte ori nu l-ai rugat să ia o pauză de la tabletă, să nu mai stea atât cu ochii în telefon, să iasă din casă, să facă și altceva? Iar în schimb, tot ce ai primit de la copilul tău a fost o ușă trântită, la camera lui, sau, mai rău, o întreagă criză de personalitate?

parinti prea indulgenti - de ce nu e bine sa fii un parinte prea indulgentPoate prea obosită după job, poate sătulă să duci aceeași luptă de fiecare dată, ai cedat, i-ai făcut pe plac.

Deși știai că nu e bine.

Să știi că am stat de vorbă cu multe mame care mi-au spus că au nevoie de liniște, că nu mai pot face față certurilor și reproșurilor zilnice, așa că își lasă copiii să facă ce vor.

Oboseala acumulată și nevoia de armonie în familie te determină să cedezi și să îți lași copilul să facă regulile.

Dar nu te-ai gândit și că situația devine un cerc vicios, iar lucrurile nu fac decât să se înrăutățească.

Liniștea de moment se poate transforma, pe termen lung, într-o luptă foarte grea

Îți spun din experiență.

Am lucrat cu copii extraordinari, pe care părinții îi prezentau ca fiind capricioși, neascultători, de necontrolat.

Vreau să îți spun că, deși la început a fost puțin dificil, în scurt timp ne-am înțeles extraordinar. Și știi de ce? Pentru că ne-am stabilit limite clare încă de la început. Eu nu eram dispusă să cedez, iar ei -după o luptă aprinsă – au înțeles că nu mai pot schimba regulile după bunul plac. Și am început să comunicăm.

Fiecare copil e diferit, e dificil să oferi o rețetă, nu va funcționa în toate cazurile. Ceea ce funcționează este stabilirea limitelor clare și găsirea unei căi de compromis. Nici interdicția totală nu e sănătoasă, însă nici libertatea nelimitată. Trebuie să ții cont de dorințele și nevoile lui, însă regulile le stabilești tu, astfel încât să fiți mulțumiți amândoi.

Rămâi fermă, nu accepta încălcarea limitelor tale. O dată e suficient pentru a pierde controlul.
Da, uneori se întâmplă să cedezi, e firesc. Ești om, nu trebuie să te învinovățești. Totul e să nu devină un obicei.

toti copiii sunt diferiti

Testul care îți spune că ai trecut în tabăra mamelor care sunt mult prea permisive

Dacă îți spui mereu ca e ultima oară, dar nu te poți abține și continui să îi permiți celui mic să facă regulile, ai căzut în capcană. Îți propun un test rapid și simplu-care să te ajute să înțelegi dacă ești prea permisivă.

Cu cât ai mai multe răspunsuri DA, cu atât este mai mare probabilitatea să fii mult prea indulgentă.

afla daca esti o mama prea indulgenta

În cea mai mare parte a timpului:

  • Îi cumpăr copilului tot ce îmi cere
  • Îi ofer mereu cadouri compensatorii
  • Îi ofer mai mult decât cere, pentru a mă asigura că are totul
  • Copilul meu știe că i se cuvine totul
  • Copilul stabilește regulile în casă
  • Copilul ne domină și obține tot ce își dorește
  • Întotdeauna facem ceea ce vrea copilul
  • Dacă nu îi ofer ceea ce îmi cere…mă va considera o mamă rea
  • Dacă nu îi îndeplinesc toate dorințele, copilul se va îndepărta de mine
  • Dacă nu îi ofer totul, îl voi face de râs în fața colegilor, iar aceștia îl vor marginaliza

Ups! Îți sună cunoscut, nu? Da, și mie. Temerile de acest gen sunt destul de frecvente.

E firesc să îți dorești un copil care te iubește, însă faptul că ești prea indulgentă și permisivă înseamnă că întreții un tip de iubire condiționată.

  • Te iubesc dacă îmi oferi…
  • Te iubesc dacă îmi dai voie să…
  • Te iubesc pentru că faci totul în locul meu…
  • Nu cumva cunoști și varianta în care, dacă nu îi faci pe plac, auzi că ești o mamă rea, că alte mame sunt mai bune, că nu te mai iubește, că te urăște, că nu vrea să te mai vadă niciodată sau nu mai vorbește cu tine?

Cum rămâne cu iubirea necondiționată?

parinti prea indulgenti cu copiii

3 efecte periculoase ale indulgenței exagerate

Din experiența lucrului cu copiii, de vârste foarte diferite, îți pot spune un lucru sigur. Probabil l-ai observat deja și tu.

1. Atunci când îi oferi copilului din ce în ce mai mult, fără măsură, de fiecare dată când cere, el pierde noțiunea de,,destul’’.

Exact. Va primi și nu va ști când a primit destul, va continua să ceară și tot nu va înțelege dacă are suficient sau ar trebui să mai primească. Practic, nici măcar nu se va mai bucura. Totul va deveni o obișnuință.

2. În plus, șansele ca acesta să fie devină un adolescent și un adult dependent de tine sau de ceilalți sunt destul de mari. Pentru că indulgența exagerată i-a arătat că se poate baza exclusiv pe ceilalți, că va fi suficient să ceară și i se va oferi.

Va considera că nu trebuie să facă prea mult pentru a obține, că e de ajuns să îi condiționeze pe ceilalți. Doar că lucrurile nu vor mai functiona așa, iar el va ajunge un adult singur, marginalizat, cu tendința de a-și compensa frustrările cumparandu-și lucruri tot mai scumpe, dar fiind tot mai neîmplinit, pentru că niciodată nu va simți că are destul.

3. Probabilitatea ca și copiii lui să fie crescuți așa nu e deloc neglijabilă

Ești prea permisivă? Uite cum poți prelua controlul

E în regulă să fii permisiv cu copilul – doar în măsura în care aceasta să știe că îi ești alături și îți poate vorbi deschis. Nu e în regulă să îi fie teamă, nici să se ascundă de tine.

creaza un program copiluluiÎnsă nu e deloc sănătos să preia el controlul. Așadar, pentru a păstra echilibrul, îți sugerez câteva metode la simple.

Stabiliți împreună regulile și limitele fiecăruia

  • Cădeți de acord asupra programului de joacă, de lecții și de petrecut în fața tabletei. Întotdeauna există o cale de mijloc, totul e să va organizați
  • Atunci când nu îi poți cumara ceva, explică-i de ce
  • Asigură-te că îl crești cu suficientă încredere în sine și acordă atenție inteligenței sale emoționale. Astfel nu va ajunge să se teamă de părerea copiilor, nici să compare ceea ce are el cu ceea ce au ceilalți. Totul începe de acasă
  • Ai grijă să îl înveți că nu lucrurile materiale îl fac un om valoros

Știu că nu e ușor, dar nici imposibil nu e. Trebuie să fii fermă, să stabilești reguli, dar să le impui cu tact.

Nu uita: peste toate, comunicarea face minuni. Și îți sugerez ca regulile să le impui încă de la început. De la vârsta de 2 ani, copilul poate fi foarte ușor modelat, iar problemele viitoare vor fi tot mai puține.

Concluzie

Tu ești modelul copilului tău. El nu va ști să aștepte, să ceară sau să manifeste comportamente pe care tu nu i-ai arătat că i e permiți. Totul pleacă de la noi, iar copiii chiar ne urmează cu sfințenie.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has One Comment

  1. adelanicoleta.plesca

    Cum să creștem inteligenta emoțională proprie – a părinților

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes