Anxietatea este o problemă de sănătate obișnuită si comună. Dacă nu este tratată în mod corespunzător poate să persiste și la vârsta adultă.

Atunci când ești părinte, poate fi o provocare să rămâi calm atunci când al tău copil reacționează în moduri greu de gestionat.

Adesea ne simțim anxioși când este vorba de copiii noștri și de viitorul lor. Ne facem probleme dacă o să fie suficient de responsabili pentru a-și păstra locul de muncă, pentru a-și controla temperamentul, pentru a se integra în societate, pentru a-și face o familie.

Atunci când educația și creșterea copiilor are la bază controlul și respingerea, copii prezintă simptome de anxietate.

Emoțiile centrale care definesc anxietatea sunt de teamă, frică și neliniște. Acestea sunt cunoscute în literatura de specialitate și ca emoții primare.

Frica

Este o emoție normală care ne pregătește pentru a face față pericolului. Este aceea emoție care de mii de ani a asigurat supraviețuirea speciei umane.

Frica este totodată un răspuns emoțional firesc care ne ține departe de pericole și care are funcția de a ne proteja. Aceasta are un rol foarte important în viața noastră deoarece ne ajută să analizăm pericolul și să-l evităm. Problemele apar atunci când copiii și adolescenții simt frică atunci când nu există un motiv sau o amenințare reală.

Părinţii anxioşi

Au tendinţa de a fi hiperprotectori. Încearcă să-şi salveze copii de orice neplăceri şi nu îi lasă să exerimenteze lucruri noi, aceştia neştiind cum să îşi rezolve problemele  cu care se confruntă.

Cei mai mulți dintre noi suntem conștienți că anxietatea noastră stă în calea dezvoltării armonioase a copilului nostru. Și chiar dacă știm acest lucru uneori simțim că nu putem face nimic să schimbăm asta.

De unde vine anxietatea?

Anxietatea vine din teamă. Teama de a nu fi un părinte suficient de bun sau o persoană suficient de bună. Cu cât au mai multe tantrumuri, comportamente de furie, de revoltă, de nemulțumire, cu atât au nevoie de mai multă dragoste din partea noastră.

De ce ne e greu să iubim necondiționat?

De multe ori ne e greu să ne iubim copiii necondiționat.  Ne vine greu să facem acest lucru pentru că mulți dintre noi nu știm cum să facem asta. Nici noi la rândul nostru nu am primit iubire necondiționată în copilărie în astfel de momente.

Ce este foarte important totuși, este să ne aducem aminte ce ne-am fi dorit noi să primim de la părinții noștri în copilărie, în astfel de momente, și să încercăm să le oferim copiilor noștri.

Atunci când suntem conștienți de ce simțim noi și de cum se simt ceilalți, ne vine mai ușor să oferim bunătate și iubire.

Ce faci când anxietatea ta stă în calea dezvoltării armonioase a copilului tău?

Secretul este să te iubești și să te accepți pe deplin. Atunci când ne iertăm propriile greșeli, sau acele părți de neiertat din noi înșine, și ne tratăm cu înțelegere, suntem mai capabili să ne arătăm mai mult iubirea față de copilul nostru.

Vrei să simți mai multă dragoste în inima ta?

Începe prin a te iubi pe tine însuți!  Atunci când dăruim iubire, primim iubire. Și nu putem să le oferim copiilor noștri decât dragostea pe care o avem în inimile noastre.

De fiecare dată când te simți trist, indiferent care ar fi motivul, oferă-ți iubire. Mai ales în momentele în care greșești și simți că nu te poți ierta.

Tratează  această imperfecțiune cu compasiune. Vei fi uimit de transformările care vor apărea în viața ta de părinte.