Ce îi face pe copii să fie independenți?

“Un copil independent este un copil cu rezervorul emoţional plin, este o fiinţă care se simte iubită şi acceptată.” ~Ross Campbell

Viata e o călătorie frumoasă dacă o privim ca fiind un proces de învățare constantă, de explorare perpetuă. La începutul vieții, copiii sunt dependenți de părinți, iar acestora le place acest lucru simțindu-se bine să știe că cei mici au nevoie de ei.

Atunci când ne gândim la un copil independent, ne gândim, de obicei, la un copil care se desparte cu ușurință de părinții săi. Un copil care poate să doarmă la vârsta de cinci ani câteva nopți fără părinții săi prin preajmă, sau un copil care la vârsta de nouă ani, e pregătit să meargă în tabără timp de o lună.

Cam acesta este scenariul pe care îl avem mulți dintre noi părinții în minte când auzim cuvântul independență.

Ei bine, cercetările arată că aceste scenarii nu au nimic de-a face cu independența. Sunt despre separarea de părinte și nu sunt neapărat un lucru bun.

Independența și așteptările

Atunci când încurajăm independența copiilor, și avem anumite aștepări, este nevoie ca aceste așteptări să fie adecvate vârstei copilului.

Nu ne putem aștepta ca un copil să fie independent la vârsta de patru luni. Acest lucru ar indica o dezvoltare anormală.

Capacitatea de a deveni independent se construieste treptat, sub atenta ghidare și încurajare a unui adult. Fiecare copil are ritmul lui în a deveni independent si nevoia de sprijin necesară diferă.

Părintele trebuie să acorde la început sprijin, retrăgându-se treptat, pe măsura ce copilul demonstrează că se poate descurcă singur.

O greșeală frecventă pe care o fac părintii este aceea de a considera că bebelusul lor va deveni independent lăsându-l să:

  • adoarmă singur
  • se joace singur
  • pl\ngă până obosește
  • impunându-i un program de somn/ joacă/ alimentatie extrem de strict, care mai degrabă corespunde nevoilor lor decât ale copilului

Există două lucruri care îi fac pe copii să fie independenți:

1. Satisfacerea nevoilor lor emoționale 

Atunci când copiii simt că mama și tata sunt acolo pentru ei când au nevoie, ei se simt în siguranță. Odată ce copiii știu că suntem disponibili, pot fi mai independenți și se pot concentra asupra celorlalte sarcini care îi ajută în dezvoltarea lor.

Atunci când copiii sunt nesiguri de atenția și pe aprobarea părinților lor, sunt tot timpul preocupați să le câștige . Acest lucru îi face să dobândeacă independența mai târziu.

Cercetările

Arată că atunci când ne forțăm copiii să fie independenți emoțional, nu îi face decât să devină și mai dependenți de noi.

Atunci când nu le satisfacem nevoile emoționale, ei vor căuta mai târziu să și le satisfacă în grupul lor de prieteni, dezvoltând față de aceștia un atașament.

2.  Încurajarea independenței fără să-i obligăm

Atunci când îi lăsăm pe copiii noștri să facă alegeri potrivite vârstei lor, aceștia se simt puternici! Atunci când le permitem să aibă controlul asupra aspectelor vieții lor acolo unde este cazul, încurajăm, de asemenea, independența lor în curs de dezvoltare.

Acest proces începe devreme, la aproximativ 12 luni. Pe masura ce copiii cresc, ei devin mai conștienti și asertivi. Ei au nevoie de experiența puterii în sensul cel mai pozitiv – așa ei pot să acționeze asupra lumii și să obțină rezultatul dorit.

De asemenea, au nevoie să știe că suntem încă acolo pentru a-i ajuta atunci când au nevoie. Sentimentul de susținere din partea noastră este ceea ce îi ajută pe copii să-și dezvolte competența și încrederea, care este începutul independenței lor.

Atunci când vedem un copil care se poate îmbrăca fără ajutor, care îşi poate face ghiozdanul şi temele singur, care iniţiază singur contacte cu alţi copii sau adulţi, vorbim de fapt despre un copil conştient de propria sa valoare.

Acești copii sunt conștienți de competenţele lor. Totodată acești copii, beneficiază de sprijinul necondiţionat şi permanent din partea părinţilor.

Ce putem face noi părinții pentru a ne ajuta copiii să fie independenți?

  • să le fim alături fără să-i obligăm să facă lucrurile mai repede decât sunt pregătiți să o facă
  • să nu-i învaţam totul deodată
  • să le dăm voie să greșească
  • să le stabilim rutine pentru principalele situaţii şi momente ale zilei: dimineaţa, seara, la masă, în parc, etc
  • să stabilim reguli clare şi simple care să le ghideze comportamentul
  • să evităm să folosim pedepsele fizice sau verbale
  • să ne folosim de consecinţe naturale (Dacă nu te speli pe mâini, nu te poţi aşeza la masă pentru că la noi în familie nimeni nu mănâncă cu mâinile murdare.)
  • să-i încurajeazăm ori de câte ori dovedesc că ştiu ce au de  făcut
  • să-i încurajăm să-și aducă propriile contributii în cadrul familiei
  • să le satisfacem nevoia de spaţiu şi libertate
  • să ne facem timp pentru a-i învăța lucruri noi

Independenţa este o stare naturală spre care tind toţi copiii. Singura condiţie este să avem încredere în ei şi să îi lăsăm să descopere lumea din jurul lor.

 

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has One Comment

  1. Valeria

    Ați putea, vă rog, sa dați exemple de ‘alegeri potrivite vârstei lor’ pentru fiecare vârstă. .?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes