Comunicarea eficientă

Comunicarea eficientă dintre părinți și copii este baza interacțiunilor pozitive dintre părinți și copii și creșterea stimei de sine la copii. Mai mult, comunicarea eficientă între părinți și copii previne comportamentul problematic și îi ajută pe copii să înțeleagă cum să interacționeze eficient cu ceilalți.

Mulți oameni cred că pot scăpa de sentimentele lor reprimându-le, uitându-le sau gândindu-se la altceva.

Adevărul este că oamenii se eliberează de sentimentele neplăcute când sunt încurajați să și le exprime deschis.

Ascultarea activa îi ajută pe copii să descopere exact ce simt, iar după ce își exprimă sentimentele, acestea dispar adesea ca prin vrajă. Totodata ascultarea activă îi ajută să se teamă mai puțin de sentimentele negative.

Acest tip de ascultare promovează o relație afectuoasă între părinte și copil. Când cineva ascultă pe altcineva cu atenție și empatie, ajunge să înțeleagă acea persoană, să-i aprecieze concepția despre lume, devine acea persoană în perioada în care se pune în locul ei.

Atunci când cineva își îngăduie „să intre în pielea” altei persoane, acela produce sentimente de apropiere, de afecțiune și iubire.

A empatiza cu ceilalți înseamnă a-i vedea pe ceilalți ca pe niște persoane distincte, dar a fi dispus să li te alături sau să fii cu ei.Un astfel de act necesită o profundă afecțiune și iubire.

Ascultarea activă

Este o strategie de comunicare convingătoare care constă într-un răspuns verbal care nu conține nici un mesaj real de la părinte, ci mai degrabă o reflectare a expresiei anterioare a copilului.

Practic, părintele ascultă, parafrazează și trimite înapoi mesajul anterior al copilului, dar feedback-ul nu este doar o înregistrare pe o bandă a cuvintelor reale care revin. În schimb, părintele ascultă și reflectă înapoi (în cuvintele părintelui) sentimentele copilului, precum și conținutul mesajului copilului așa cum este perceput de părinte.

Este nevoie de practică și de angajamentul de a putea folosi în mod eficient abilitatea de a asculta activ.

Pentru a asculta în mod activ un copil, un părinte trebuie să asculte cu atenție (în mod activ) cuvintele pe care copilul le vorbește în timp ce este atent la tonul vocii copilului și la limbajul corpului.

De exemplu, un copil ar putea intra într-o cameră, izbucnind în lacrimi, și exclamând: „Îl urăsc pe învățătorul meu!” Deși verbal copilul, în acest exemplu, nu declară că este supărat sau ce s-a întâmplat cu profesorul, tonul vocii copilului, limbajul corpului și lacrimile exprimă fără îndoială atât sentimentele, cât și conținutul.

O replică parentală care reflectă faptul că a ascultat în mod activ copilul ar putea fi ” S-a întâmplat cu domnul Toma, ceva care te-a supărat foarte tare”.

Provocări

Există două mari provocări implicate în învățarea folosirii strategiei de ascultare active:

1. Dezvoltarea unui vocabular afectiv, care include o serie de cuvinte care exprimă sentimente. „Băiete, ești supărat sau nervos” ar putea fi un răspuns util la un copil în unele cazuri, dar un copil are o varietate de sortimente de emoții care au nevoie de răspunsuri din partea părinților. De exemplu, acestea ar putea fi:ești iritat, jenat, abandonat, mândru, fericit, puternic și așa mai departe.
2. Tendința părintelui de a folosi blocaje de comunicare în loc de ascultare activă. Blocajele de comunicare împiedică circulația liberă a împărtășirii problemelor, în timp ce ascultarea activă le comunică acestor copii că al lor părinte aude ceea ce s-a întâmplat, precum și modul în care copiii se simt legat de ceea ce s-a întâmplat.

Ascultarea activă poate fi folosită și pentru a răspunde comportamentelor neproblematice.

Chiar dacă ascultarea activă este o strategie valoroasă pentru a-i ajuta pe copii să simtă că părinții au auzit și îi vor ajuta cu aceste probleme pe care le exprimă, această abordare este la fel de eficientă pentru a răspunde eforturilor copiilor de a-și transmite sentimentele legate de experiențele pozitive din viața lor.

Ca răspuns la copilul care intră în cameră și spune: „Tată, am venit alergând acasă, astăzi!” Părintele poate trimite următorul răspuns activ de ascultare. „Uau, pari foarte încântat că ai alergat până acasă. Bravo ție!”

Beneficiile ascultării active:

• ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale
• facilitează rezolvarea problemelor de către copii
• copilul devine mai dispus să asculte gândurile și ideile părinților
• copiii gândesc independent și ajung să își diagnosticheze singuri problemele și să-și găsească singuri soluții
• transmite încredere, copilul devine astfel mai sigur pe sine, mai responsabil, și mai independent
• părinții învăță să aibă încredere în copiii lor
• părinții vor deveni mai deschiși cu copiii lor și îi vor accepta mai ușor
• părinții se vor bucura de faptul că vor deveni un nou ajutor pentru copii lor
• părinții își vor vedea copiii ca pe niște persoane separate de ei
• părintele nu va mai trebui să fie un „super-parinte”
• copiii se simt în general mai sprijiniți și mai puțin controlați.

Copiii care se simt ascultați în mod respectuos tind să caute mult mai liber sfatul și îndrumarea părinților.

Părinții care învață ascultarea activă empatică descoperă un nou gen de apreciere și respect, un sentiment mai profund de afecțiune, la rândul său copilul răspunzând părintelui cu aceleași sentimente.

Află mai multe strategii prin care poți avea o comunicare mai eficientă cu al tău copil din cartea ”Copilul tău este un geniu!” scrisă de Florin Alexandru împreună cu prof. Florian Colceag (”antrenorul de genii”).

Așadar, dragă părinte, îți doresc mult succes în deprinderea acestui tip de ascultare în relația ta cu al tău copil.