Scopul principal pe care îl avem ca părinți este să avem o legătură cât mai strânsă și o comunicare cât mai eficientă cu ai noștri copii.

Copiii care se simt în siguranță si se simt iubiți sunt mai fericiti; au rezultate școlare mai bune si leagă prietenii mai usor.

De aceea, principalele lucruri pe care clădim sunt apropierea si interactiunea cu copilul nostru. Cele mai bune două modalități de a dezvolta legatura dintre părinte si copil sunt iubirea si afectiunea; precum si întâmpinarea nevoilor lui prin joc.

Jocul

Jocul reprezinta activitatea preferata a copilului încă din primele luni de viată. Pe măsură ce se dezvoltă, acesta acumulează noi informatii, maturizându-se si la capitolul joc. Devine mai constient de mediu, de propriile reactii, jocul fiind din ce in ce mai structurat.

In cadrul jocului si prin intermediul lui, copilul explorează mediul si acumulează noi cunostinte, diversificându-si actiunile mentale si dezvoltandu-si imaginatia.

Pentru adult, jocul poate să pară de neînteles, fără un fir logic si fără scop. Pentru copil, cu siguranță, lucrurile stau cu totul altfel si rolul jocului este foarte important.

Jocul, ca si povestile, detine un rol important si în dezvoltarea imaginatiei si vocabularului copilului, atât a vocabularului pasiv, cât si a celui activ.

Jocul este o activitate voluntară si spontană, ce produce bucurie, plăcere. Acesta are o componentă fizică, reală si una paralelă, fantastică, în care copilul interpretează un rol într-o poveste imaginată de el însuși.

De multe ori ne este foarte greu să ne jucăm nouă adulților, pentru că am uitat să ne jucam, suntem prea seriosi.

Una din primele reguli este să nu ne îngrijorăm dacă nu mai părem demni sau serioși. Ne putem preface că ne impiedicăm si cadem. Ne prostim, vorbim cu voci diferite, alergăm după copil. Cădem în ultimul moment si nu îl mai prindem si el rade.

Dar a fi părinte nu înseamnă tot timpul numai râs. Uneori copilul este trist si trebuie să îl liniștești în bratele tale. Și pe măsură ce crește trebuie să îl asculti si să fii atent la nevoile lui.

Când ne oprim din joc si cum o facem?

Există momente în care nu te poti juca, ești ocupat, intervine ceva, ai de pregătit ceva pentru a doua zi si trebuie să spui “gata cu joaca!”.

Copiii vor fi tristi când vei încheia joaca pentru că ei se distrează, au nevoie de noi si le place să se joace cu noi si să obtină atenție.

Ce e important să înțelegem ca părinți, că supararea lor este îndreptățită. Pentru că era un moment special pentru ei si nu voiau ca acest moment să se termine: ‘O, ti-ai dori să ne jucăm asta mereu, păcat că s-a terminat’.

Ce putem face uneori e ca atunci când știm că avem 30 de minute timp de joacă. Ne jucăm 15 minute. Apoi îi/ le spunem că s-a terminat jocul si avem 15 minute la dispoziție, timp în care e posibil ca al tău copil să plangă sau să aibă o criză de furie, din cauza că s-a terminat jocul.

Nu este o regulă ca acest lucru să se întâmple. Nu fiecare copil are nevoie de acest lucru, dar uneori se poate întâmpla.

Găsește distracția în orice activitate

Copiii sunt mai maleabili, pentru ei curatenia casei poate fi la fel de distractivă ca orice alt joc. Și spălatul pe dinti poate să fie distractiv si nu o corvoadă.

Nu trebuie să fim stricti: ‘E timpul să te speli pe dinti si să mergi la culcare, acum nu ne mai jucam’.

Poti spune: ‘o să ne distram cu spălatul pe dinti’. Poti să faci o întrecere până la baie sau să aduci un ursulet de plus si să spui:

“O, ursuletul nu vrea să se spele pe dinti, ce ne facem?”

Și atunci, copilul care nu voia să se spele pe dinti va spune: “O, ursuletule, trebuie să te speli pe dinti sau ti se vor caria dintii”.

Așadar, nu e obligatoriu să spunem: ‘gata, joaca s-a terminat, să trecem la lucruri serioase’. Bineinteles că în momentul în care copilul e supărat sau nervos, nu e nevoie să-l înveselim. Îl lăsăm să simtă ceea ce simte: ‘O, esti trist, spune-mi de ce esti trist?’, “O, esti atât de nervos, ce s-a întâmplat?”

Mulți părinti se simt vinovati din cauză că nu au timp să se joace cu copiii lor. Unii părinti când ajung acasă dupa serviciu le cumpără copiilor câte un mic cadou pentru a compensa faptul că nu petrec suficient timp cu ei.

Dar adevăratul cadou de care au nevoie copiii noștri suntem noi. Nu au nevoie de mai multe jucării, ci de timp de calitate împreună cu noi părinții.

Nu au nevoie de atenția noastră 24 de ore pe zi. Nu au nevoie de încă un cadou, de un bilet la un spectacol.

Copiii au nevoie să ne închidem telefonul si calculatoru. Și să fim cu adevărat atenți la ei si să fim entuziasmați.