Oare sunt o mamă destul de bună? De ce copilul meu nu vorbeşte cu mine? De ce trebuie să îi spun de trei ori până îmi răspunde? Petrec suficient timp cu copilul, îl ascult?

Te-ai gândit vreodată să îţi dai note? Pentru ce? Pentru rolul de mamă. Şi nu, notele nu trebuie să vină niciodată din partea celorlalţi, ar fi prea subiective, deci irelevante. Trebuie să înveţi să te notezi singură. Să îţi oferi zece minute de linişte, o cafea, o foaie de hârtie şi un pix. Să te autoevaluezi, să fii sinceră cu tine, oricum nu ştie nimeni ce răspunsuri îţi dai, iar apoi să faci un calcul.

O astfel de autoevaluare este aproape obligatorie în orice familie. Ea te ajută să vezi exact unde te situezi în relaţia cu copilul tău, unde ai rămas în urmă şi ce poţi îmbunătăţi de astăzi înainte.

Tu ce notă ţi-ai da ca părinte?

Când începi autoevaluarea înseamnă că eşti hotărâtă să faci schimbări în bine. Felicitări!

La finalul acestui articol vei şti exact ce e de făcut şi te vei şi cunoaşte mai bine. Iată cele 4 criterii în funcţie de care să poţi evalua unde te situezi în relaţia cu copilul tău.

1. Timp de calitate

Cât timp petreci zilnic cu copilul tău? Dacă lucrezi, probabil câteva ore seara, o să răspunzi, iar dacă eşti casnică, o întreagă zi. Însă am să te rog să calculăm altfel timpul petrecut cu copilul. Cât timp investeşti, efectiv, în relaţia voastră?

fetita trista

Nu e suficient să vă aflaţi în aceeaşi încăpere sau să stai pe canapea şi să vă uitaţi la desene. Nu întotdeauna. Timpul petrecut împreună cu o persoană presupune implicarea în aceeaşi activitate, comunicarea, atingerea, privitul în ochi.

E nevoie de 12 îmbrăţişări şi de 15 minute zilnic petrecute cu copilul, exclusiv, fără a fi întreruptă de telefon sau nevoile altora. Aşa traduc specialiştii timpul de calitate petrecut împreună: atenţie 100% acordată celuilalt, fără bruiaje.

Ce notă ţi-ai da la acest capitol, de la 1 la 10?

2. Răbdare

E firesc să îţi mai pierzi răbdarea. Copilul are nevoi mai mari decât nivelul tău energetic. Însă esenţial este că răbdarea să rămână parte din relaţia voastră. Iată de ce:

  • Răbdarea vă ajută să vă conectaţi
  • Răbdarea vă susţine comunicarea eficientă
  • Răbdarea vă învăţa să vorbiţi pe rând, deci să vă ascultaţi reciproc
  • Răbdarea este baza soluţionării unui număr impresionant de probleme.

Când îţi pierzi răbdarea, nu doar că te enervezi şi îţi consumi energia, dar rupi orice cale de comunicare eficientă cu copilul. Câteva secunde de exerciţii de respiraţii şi o îmbrăţişare vă pot ajuta să depăşiţi momentele critice.

Ce notă ţi-ai da la acest capitol, de la 1 la 10?

3. Dorinţele copilului

Copilul se naşte creativ şi înzestrat cu toate calităţile necesare pentru a-şi îndeplini cele mai îndrăzneţe vise. De ce nu se întâmpla, totuşi, asta? Pentru că părinţii se grăbesc să le educe gusturile, ignoră talentele reale ale copilului, le impun, efectiv, ce să le placă şi, în final, distrug aripile şi sădesc neîncrederea.

Poate copilul  vrea la tenis, dar părintele insistă să îl trimită la cursul de informatică. Sau, poate copilul îşi doreşte să meargă la un curs de dans, iar părintele insistă să înveţe deja o limbă străină. În regulă, dar pe lângă tot ce îşi doreşte părintele… trebuie ţinut cont şi de ce îşi doreşte copilul.

Explicaţia?

Copilul împins către lucruri pentru care nu manifestă talent va fi un copil care va obţine cu greu rezultate, un copil rist, dezamăgit, căruia îi va fi tot mai greu să se definească.

copil trist si singur, dupa ce a fost certat de parinti

Iar când va fi suficient de mare încât să îşi găsească singur curajul de a se îndrepta către ce îi place, probabil va fi deja lipsit de încredere.

Să nu uităm că principalul scop în viaţa copilului rămâne fericirea, nu împlinirea părintelui prin copil. Tu ştii ce îi place copilului tău? Ţii cont de asta? Dacă da, felicitări.

Dacă nu, ce notă ţi-ai da la acest capitol, de la 1 la 10?

4. Comparaţie

Compararea copilului devine o modă tot mai răspândită. Întotdeauna e mai bun vecinul, prietenul, colegul de bancă. De ce? Copilul fiecărei mame trebuie să fie cel mai bun. Nu la toate, evident, dar trebuie susţinut, ajutat atunci când are de recuperat, când vrea să se perfecţioneze, când se împiedică.

NU comparat. Notele lui nu îl definesc, nici compunerea la limba romană nu merită să îl facă nefericit pe copilul tău. El merită ajutor, inspiraţie, niciodată critică, judecată şi comparaţie.

fetita talentata la desen

Ştii ce gândeşte copilul tău când îl compari? Când îi spui că nu e în stare, iar doamna învăţătoare îl laudă pe X?

Gândeşte că nu e bun de nimic şi că nu îl iubeşti, că el nu poate fi ca X şi că eşti dezamăgită de el.

Gândeşte că nu merită nimic şi îşi instaurează teamă, neîncrederea, vinovăţia şi ruşinea. Adică îşi construieşte singur drumul către eşec.

Nu există comparaţie. Suntem unici şi irepetabili, iar copilul tău este, cu siguranţă, mai talentat decât vecinul la altceva. Şi colegul mai talentat, la rândul său, într-o altă activitate.

Fiecare om este înzestrat cu un talent. Pe acela trebuie insistat, nu pe lipsuri. Nu suntem perfecţi şi nimic nu ne va face să fim.

Îţi compari copilul? Ce notă ţi-ai da la acest capitol?

Concluzie

Copiii sunt fiinţe fragile, iar drumul, reuşita şi eşecul lor sunt construite, încă din primii ani de viaţă, de părinţi.  Autoevaluarea aceasta te va ajuta să te îmbunătăţeşti permanent – ca părinte, iar frecvenţa ei ar trebui să fie de cel puţin o dată pe lună.

Acum te rog să aduni notele pe care ţi le-ai oferit şi să împarţi suma la 4. Rezultatul este nota ta pentru rolul de părinte în acest moment. Nimic nu este definitiv, aşa că poţi oricând îmbunătăţi situaţia. Succes şi multă iubire şi răbdare!

Timpul, răbdarea, nevoile şi dorinţele copilul, precum şi renunţarea la comparaţie sunt cele 4 elemente cheie, magice, care pot construi o relaţie solidă şi echilibrată în familie.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes