7 pași siguri care te vor ajuta să devii un părinte „disciplinat”

părinte cu copii fericiti

Am vorbit în nenumărate rânduri despre copii disciplinați, dar cum ai defini disciplina? Cum reușești să obții comportamentul dorit de la copilul tău? Disciplina nu se obține cu bătaie, amenințări ori țipete. Îndrumă-ți copilul să se comporte adecvat, oferindu-i un model de valori pe care el să și le însușească. Încurajează-l, ajută-l să-și dezvolte abilitățile sociale.

Iată cum părintele este responsabil pentru comportamentul copilului. Învață să reacționezi eficient în fața unui comportament neadecvat, iar relația dintre tine și copilul tău va fi una mult mai armonioasă. Provocările copilăriei nu-ți vor mai da atâtea bătăi de cap, întrucât vei ști să le gestionezi mai bine.

Acest articol este despre tine, nu despre copilul tău. Te va ajuta să devii un părinte disciplinat, care își va face din limbaj un aliat împotriva comportamentului nedorit al copilului. Crizele de plâns nu vor dispărea ca prin minune dintr-odată, căci până și cei mai liniștiți copii mai au câte-o ieșire nervoasă, însă mi-am propus să-ți ofer câteva trucuri care te vor ajuta să faci față unor astfel de momente dificile cu care, în definitiv, fiecare părinte se confruntă.

7 pași siguri care te vor ajuta să devii un părinte „disciplinat”

1. Combină afecțiunea cu disciplina

parinte si copilul

Fii ferm, dar drept totodată, fixează limite concrete și nu te abate de la ele. E știut lucru, părinții care impun limite comportamentale non-negociabile reușesc să le ofere copiilor lecția autocontrolului și a responsabilizării. Iar aceste două aptitudini sunt esențiale pentru maturizare.

Copiii nu știu cum să facă față frustrărilor, furiei, geloziei. Pot învăța însă cum să gestioneze astfel de emoții puternice de la părinți. Prin felul în care aceștia reacționează, vor ajuta copiii să dobândească încredere în sine și să-și înțeleagă emoțiile.

Nu educația strictă și inflexibilă este soluția, ci o nouă abordare, conform căreia tu îi prezinți copilului limitele și consecințele nerespectării regulilor.

Combină afecțiunea cu disciplina pentru a-i oferi copilului definiția empatiei pe înțelesul său, pentru a-l ajuta să devină mai responsabil, atât față de sine, cât și față de cei din jur și mai încrezător în propriile forte.

2. Vorbește simplu, pe înțelesul copilului

Abordează o atitudine pozitivă în educarea copilului. Cum poți face asta? Începe prin a-ți revizui felul în care i te adresezi. Limbajul stă la baza procesului de educație. Iată motivul pentru care, orice părinte trebuie să-și dezvolte abilitățile de comunicare. Ai nevoie de exercițiu și multă răbdare pentru a învăța limbajul eficient cu care să i te adresezi copilului, însă atunci când îți vei dezvolta această abilitate, vei face minuni.

Nu cere copilului să-ți răspundă imediat, continuă să-i vorbești pe un ton calm, politicos, asemeni unui adult. Exprimă-ți recunoștința și mulțumirea atunci când cel mic se comportă adecvat, prin comentarii precum:

A fost foarte frumos din partea ta că l-ai lăsat pe Mihai să se joace cu jucăriile tale.” „Îți mulțumesc pentru că ți-ai făcut ordine în cameră. M-ai ajutat foarte mult.”

Astfel de replici nu numai că vor ajuta copilul să înțeleagă faptul că s-a comportat bine, dar îl vor încuraja să reacționeze pozitiv, să-și exprime, la rândul său, recunoștința și să coopereze mai mult.

3. Respinge comportamentul, niciodată copilul

Sesizează diferența dintre următoarele tipuri de exprimare:

„Dacă îți mai lovești fratele, o să mă supăr pe tine.” „Nu e frumos să lovești copiii, de ce nu ești cuminte?” replici care resping copilul

„Dacă o tragi de păr pe sora ta, o doare.” „Tu cum te-ai simți dacă cineva te-ar lovi?” – replici care resping comportamentul

Condamnă comportamentul, nu copilul. Mai mult, ajută copilul să-și revizuiască atitudinea prin întrebări de genul:

„Tu cum te-ai simți dacă fratele tău ți-ar lua jucăriile?” „Cum crezi că poți rezolva problema, fără a fi agresiv?”

4. Alternative în locul unui NU răspicat

părinte cu copil

Știi și tu că în univers nu există negare. Noi suntem afirmații. NU este un cuvânt dificil pentru toată lumea, indiferent de vârstă. Și-atunci, n-ar fi mai bine dacă i-ai oferi copilului alternative, în locul unui refuz ferm?

Cum ar fi dacă, în loc să-i spui copilului „Nu, nu mai ai voie să te uiți la încă un film. Este deja destul de târziu.” – i-ai spune „Nu se poate acum pentru că este ora de culcare. Dar mâine, după ce îți termini temele, te poți uita la filmul dorit.”

Copiii au nevoie de explicații pentru a înțelege motivele pentru care nu pot obține ceea ce-și doresc. Uneori, poate fi obositor să oferi mereu explicații pentru fiecare decizie, însă copilul tău va prelua această deprindere de la tine și îți va explica, la rândul său, trăirile, mai degrabă decât să izbucnească într-o criză de plâns.

5. Atitudine plângăcioasă

Smiorcăielile copilului te scot adesea din minți, te fac să-ți pierzi răbdarea și să uiți tot ce ai învățat până în acel moment, în materie de parenting. Să știi că există câteva modalități care te vor ajuta să le minimalizezi.

Asigură-te că nu cicălești copilul, tânguindu-te, atunci când îi ceri ceva. Oferă exemplul potrivit, așa cum spuneam la începutul articolului. Dacă sesizezi tendința copilului de a se smiorcăi atunci când își dorește ceva, iar cererea sa este una rezonabilă, folosește un ton calm și spune-i că poate primi ceea ce-și dorește, numai dacă folosește un ton la fel de calm.

6. Nu-ți irosi energia inutil

cum blocam comunicarea cu copiii

Țipătul reprezintă o modalitate sigură de a-ți irosi energia. Copiii testează limite, iar uneori te pot aduce pe tine în pragul unei crize de nervi. Încearcă să nu ridici vocea, pentru a nu înrăutăți situația. Dacă tu țipi, s-ar putea ca și copilul tău să țipe la tine. Iar dacă țipi mai tot timpul, nu vei mai impresiona pe nimeni. Vorbele tale nu vor mai avea niciun efect.

Alege, în schimb, să fii fermă, iar copilul va înțelege diferența dintre situațiile amuzante și cele serioase.

Dacă te simți depășit de situație sau dacă îți dorești să afli câteva trucuri care să te ajute în meseria de părinte, cartea „Copilul tău este un geniu!” îți vine în ajutor. Află mai multe de aici.

7. Amenințările

Amenințările, intimidările anunță copilul că urmează a fi pedepsit. Uneori, exprimărilor precum „Dacă nu încetezi, ai s-o pățești!” li se asociază gestul de a lua copilul pe sus, în încercarea de-l liniști.

Amenințările, oricât de serioase ar părea, se dovedesc întotdeauna a fi ineficiente în tratarea comportamentului necorespunzător.

Ce ar mai trebui să știi
  • Comunică pozitiv și încurajează. O îmbrățișare, oferită drept răsplată pentru un comportament adecvat, funcționează mult mai bine decât un reproș pentru o atitudine nepotrivită.
  • Păstrează-ți fermitatea. Copiii au nevoie de reguli. Nu te abate de la regulile de bază (timpul permis în fața TV-ului, ora de culcare).
  • Pune-te de comun acord cu ceilalți membri ai familiei atunci când iei o decizie în ceea ce privește copilul. Dacă regula stabilită de tine este una, iar cea stabilită de tată este alta, copilul tău va fi derutat.
    Concluzia

    Îi poți demonstra iubirea micuțului tău, fără a-i permite să facă mereu ce își dorește. Ai încredere în tine. Ești singura care știe ce este bine pentru tine și pentru copilul tău. Să fii un părinte „disciplinat” poate părea o responsabilitate destul de mare, însă, o atitudine calmă, zâmbitoare îți va veni mereu în ajutor, oricare ar fi scopul pe care îl ai de atins.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes