„Fricile nu sunt altceva decât stări de spirit.” — Napoleon Hill

Dacă ești ființă umană, simți frica în mod regulat. Dacă ești părinte, probabil că ai temeri legate de copilul tău în fiecare zi.

Ca părinți avem întotdeauna în minte fericirea copilului nostru și orice lucru minor ar putea să-i umbrească zâmbetul devine o preocupare principală a noastră.

În general, părinții se tem de lucrurile pe care nu le pot controla și de momentele în care al lor copil va trebui să se descurce singur si să se confrunte cu situații neplăcute.

Este plânsul ăsta normal sau are colici? Va renunța la scutece până trebuie să meargă la grădiniță? O să meargă vreodată să doarmă singură fără să mai fie nevoie să stau doua ore cu ea? Oare cât de greu o să ne fie în adolescență? Sunt oare un părinte teribil?

Deciziile luate din teamă nu sunt niciodată cele mai bune decizii,  teama nu este prietenul nostru.

Temerile noastre cele mai ascunse

Sunt în mare parte nemărturisite și actionăm inconstient în raport cu ele. Ele se activează atunci când copilul se confruntă cu anumite greutăți sau când noi întâmpinăm dificultăți în relația cu el.

Astfel, mulți dintre noi părinții ne temem ca al nostru copil să nu repete propriile noastre eșecuri, să nu trăiască suferința pe care noi am trait-o.

Este evident că toate aceste lucruri se reflecta în relația cu copilul și în dezvoltarea acestuia. Conduși fiind de frici, ca părinți ne supraprotejeazăm copiii, gândim, vorbim și facem lucruri în locul lui, iar când nu ne putem înfrânge propriile temeri, devenim evitanți, fiind astfel un puternic model de evitare și pentru copil.

Dar problema nu este chiar teama. Emoțiile noastre durează aproximativ un minut cât să le simțim și să treacă.

Problema este că:

  • ne întreținem fricile cu diferite povești zilnic
  • aceste povesti amplifică temerile noastre și le mențin active în corpurile noastre timp de ore, zile, ani
  • copiii noștri aud aceste povesti și le trăiesc și ei la rândul lor
  • din cauză că nu ne mai putem suporta temerile, le insuflăm și copilului nostru,  partenerului nostru

Nu poți scăpa de frică atâta timp cât ești într-un corp uman, dar poți în schimb să diminuezi durata ei de manifestare.

Cum gestionăm aceste frici şi cum evităm să le transmitem copiilor noştri?

1. Denumește frica

Șamanii spun că atunci când ne numim teama, aceasta pierde din putere. Cercetările creierului arată că, atunci când ne numim teama, există mai multă activitate în cortexul frontal (care este raționamentul) și mai puțin în sistemul limbic (care este panica).

Pune mâna pe inima ta și întreabă-te. De ce îmi este frică de fapt? Observă că atunci când ești mai conștient de frica ta, ea are mai puțin control asupra ta.

„Dă piept cu cele mai mari frici ale tale. După aceea, ele nu vor mai avea forță, iar tu vei fi liber.” — Jim Morrison

2. Aminteste-ti că tu trăiești viața ta și copilul tău își trăiește viața lui

Așadar este necesar să-l lași să își experimenteze propriile frici, iar tu să te ocupi de ale tale! Fii conștient de ele, gândeste-te de unde vin, ce legătură au cu ce-ai trăit tu și ce vor ele să spună despre tine.

3. Nu lua decizii din frică

În schimb, simte-o,observ-o. Atunci când oprești acest fenomen de luptă sau fugi, frica își pierde puterea. Reflexul nostru este să ne retragem, să ne fugim de probleme, să evităm anumite situații doar să nu mai simțim tama. Doar atunci când vei putea sta cu frica, să respiri profund atunci când o simți, vei începe să o dizolvi.

4. Renunță la gândurile care te fac să te temi

S-ar putea ca al tău copil să mai poarte scutece atunci când va merge la grădiniță, dar nu este o certitudine, și în fond ți la urma urmei nu este o tragedie.

Indiferent ce gânduri ai despre copilul tău, în acest moment, dacă vei continua să-ți faci scenarii negative, lucrurile se vor înrăutăți.

Copilul tău se comportă ca un copil pentru că este un copil. Comportamentul său provocator este o pledoarie prin care cere ajutor. Prezența ta iubitoare este începutul vindecării sale. Acesta este singurul gând de care ai nevoie.

5. Iubește-ți copilul necondiționat și conectază-te cu el zilnic

Singurul antidot adevărat față de frică este dragostea. Joseph Murphy spunea că: „Iubirea alungă întotdeauna teama.” 

Închipuie-ți cum îți țineai copilul atunci când a fost nou-născut. Ce simțeai atunci?

Citește mai multe despre cum putem fi cât mai conectați cu copiii noștri și ce activități putem face zilnic împreună pentru a avea o relație minunată cu ei în cartea ”Copilul tău este un geniu!” scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag (”antrenorul de genii”):

7 pași prin care poți să-ți învingi fricile de părinte 1

Mărturiseste-i copilului tău temerile tale și discuta-le cu cei apropiati ție, și observă în ce măsură sunt aceste frici justificate.

Acceptă faptul că unele frici sunt normale și fac parte din rolul tău de părinte, acordă-ți încredere că le poti depăși.

Nu uita, poți deveni un bun model pentru copilul tău, doar oferindu-i posibilitatea de a fi el însuși.

6. Încearcă să înțelegi de unde îți vin aceste  frici

Toate aceste frici dispar în momentul în care începi să înțeleagi de unde îți vin cu adevarat fricile. Atunci când ne observăm trecutul, cu rabdare, înțelegere si blandete fricile noastre dispar treptat.

Majoritatea fricilor noastre de părinți ne vin din copilărie. Abia atunci când ne înțelegem copilul nostru interior, ne vom putea înțelege cu adevărat propri noștri copii.

7. Folosește o mantră

„Orice s-ar întâmpla, știu exact ce am de făcut”. Frica este doar panica în care nu putem să gestionăm situațiile cu care ne confruntăm. Dar adevărul este că, indiferent ce se întâmplă, o poți face. Iar tu poți să te descurci cu orice stiuație atunci când ești ancorat în dragoste și nu condus de frică.

Dragă părinte îți doresc mult succes pe acest drum de introsepcție și vindecare al propriei copilării!

 

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes