Furia este o emoţie a neputinţei. Prin furie ne arătăm nemulţumirea la scară mare, și ne aşteptăm ca ceilalți să facă ceva pentru ca noi să ajungem să ne simţim bine.
Furia are ca substrat două convingeri iraţionale: că trebuie să-ţi impui cu orice preţ modul tău de a gândi şi că oamenii sunt răi şi trebuie trataţi cu severitate dacă se poartă greşit.
Ca proces, furia are şase faze succesive:
- „Doresc ceva”
- „Nu pot obţine ceea ce doresc şi devin frustrat..”
- „Este îngrozitor că nu am obţinut ceea ce am dorit și mă simt nedreptățit..”
- „Nu trebuie să mă mai frustrez! Trebuie să fie aşa cum vreau eu! Devin irascibil..”
- „Eşti rău pentru că mă frustrezi! Devin iritat.”
- „Oamenii răi trebuie pedepsiţi…simt FURIE”.
Mulți dintre noi părinții ne străduim să ne creștem copiii într-o manieră pozitivă, iubindu-i și oferindu-le ceea ce au nevoie și, cu toate acestea, uneori mai dăm greș.
Nu suntem perfecți, greșim și învățăm din greșelile noastre pentru a nu le mai repeta. Dar sunt și părinți care se comportă în mod constant într-o manieră dăunătoare cu copiii lor, conștienți fiind de acest lucru. Acestea nu mai sunt greșeli ocazionale, ci comportamente toxice pentru copii.
De ce suntem atât de furioși pe copiii noștri?
- pentru că simțim că nevoile sau valorile noastre sunt ignorate, nerecunoscute, nu suntem apreciati si iubiti de cei apropiati
- lipsă de timp
- stres
- așteptări prea mari de la copii
- critică exagerată
Furia inexplicabilă, fără să aibă legătură cu situaţia în care te afli, are motive adânci, care ar trebui investigate. De exemplu, frustrările acumulate în timp pot fi cauza.
Efectele nocive ale furiei părinților asupra copiilor:
- furia părintelui ce își revarsă frustrările asupra copilului constant are un efect distructiv
- o relație echilibrată și empatică este încet-încet distrusă prin episoadele frecvente de furie
- furia părinților afectează încrederea în sine a copiilor
- copii vor crește cu ideea că este vina lor, că părintele se manifestă astfel pentru ca el a greșit, pentru că nu este destul de bun
- trăiesc în teamă constantă
- familia și casa nu mai sunt un mediu care să le ofere confort și siguranță
- își doresc să plece departe
- în timp, copiii ajung să se îndepărteze emotional de părinți
- un copil care își vede frecvent părinții manifestandu-se cu agresivitate va învăța acest model de reacție la frustrare
- îi va împiedica pe copii să-și exprime altă dată trăirile, să fie deschiși cu proprii lor părinți
- îi determină pe copii să se închidă sufletește
Cum ne învingem furia atunci când suntem părinți?
Reprimarea emoțiilor ne face să ne simțim inconfortabil sau ne poate readuce în memorie amintiri pe care mai bine le-am lăsa acolo unde le este locul, în trecut.
Stăpânirea furiei înseamnă manifestarea ei verbală la un nivel acceptabil, și depășirea, înțelegerea ei împreună cu persoana care a declanșat-o.
1. Acceptă furia!
Acceptă emoția care vine și bucură-te că primești un semnal. Ar fi mai rău dacă nu l-ai primi. Acceptă și bucură-te ori de câte ori primești o emoție, nu face o dramă din această emoție.
2. Reflectă asupra sinelui
Este primul pas spre eliminarea emoțiilor reprimate. Capacitatea de a reflecta asupra emoțiilor, gândurilor și acțiunilor personale, ne poate ajuta să scăpăm de furia dobândită pe parcursul vieții.
Gândește-te când a început această furie pentru prima data.
Dacă nu te vei vindeca de ceea ce ai trăit în trecut, vei căra întreaga viață regretele unor decizii greșite.
3. Renunţă la ideea că alţii sunt aceia care te înfurie
Indiferent de cum se comportă cei din jurul nostru, dacă gândurile nu ne sunt încărcate de furie, atunci nu ne înfuriem. Furia provine din gândurile noastre şi nu din lucrurile la care ne gândim.
4. Învață să ierți
Procesul iertării, eliberează persoana în cauză de furia acumulată, reduce anxietatea și tratează considerabil depresia, ducând la creșterea stimei de sine.
5. Gândește pozitiv
Atunci când te concentrezi pe lucruri negative, atragi emoții negative. Cel mai bun mijloc prin care poți combate asta, este să vezi lucrurile mai pozitiv.
6. Controlează-ţi furia!
Atunci când simți că ești pe cale să devii furios într-o discuție pe care o ai cu al tău copil sau cu partenerul tău de viață, oprește-te, ia o pauză de la discuție.
Este bine să iei această pauză înainte ca furia să se instaleze, deoarece ulterior îți va fi mult mai greu să o gestionezi.
7. Explică-le copiilor tăi de ce ești furios și ia o pauză
„Simt că dacă mai continuăm această discuție o să devin furios/furioasă. Am nevoie de 10-15 minute să mă liniștesc. Voi ieși puțin afară. Voi merge în camera cealaltă puțin….”
Când simti că te-ai linistit, întoarce-te și reia discuția. Șansele de a izbucni un nou conflict sunt minime, dacă ți-ai luat tot timpul de care ai avut nevoie pentru a te liniști.
Așadar, pentru a ne gestiona furia în relația cu copiii noștri, important este să o eliberăm.
Eliberând emoțiile vechi ale propriei noastre copilării, ne vindecăm rănile și nu mai rămâne atâta furie veche în relația cu copiii noștri. Rămâne mai multă răbdare, conectare, joacă, acceptare și iubire.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 215 shares