Modul în care se simt copiii în relația cu noi determină construcția calităților esențiale de care orice individ are nevoie în viața lui.

Sunt câteva calități care duc la dezvoltarea personalității fiecărui individ. Și este esențial modul în care un copil se poziționează față de celelalte persoane cu care interacționează.

Bănuiesc că ți s-a întâmplat ca anumite persoane din viața ta să aibă un anume “statut” social; sau pe care le consideri, pur și simplu, ca fiindu-ți inferioare.

Asta se datorează modului în care părinții noștri ne-au oferit educație. Și, în mod direct, modului în care ne-au poziționat pe noi, copiii, în relația cu ei și cu ceilalți.

Când spun poziționare vorbesc de felul în care te simți când vorbești cu ceilalți în funcție de persoana din fața ta. Să îți dau câteva exemple:

• în relația cu un profesor cu experiență sau cu un profesor tânăr și nu cu foarte multă experiență;
• în relația cu proprii părinți în care părerea lor este pe aceeași poziție cu propria ta părere sau este prioritară părerea lor sau a unuia dintre părinți;
• în relația cu un om de succes.

Exemplele pot continua la nesfârșit. Cert este că noi am preluat modul în care să ne poziționăm față de ceilalți de la părinții noștri. Și, desigur că, și copilul tău va face același lucru. Tocmai de aceea este esențial să fim conștienți și să îi creștem încrederea în propria persoană. Și, astfel, să îi oferim o viață de calitate.

1. Petreceți timp împreună

Asta presupune să aloci timp acestui aspect și, mai mult decât atât, în momentul în care faci asta să fii acolo, să fii prezent.

Mai exact, în momentul în care ești cu copilul tău, să fii cu totul acolo, cu gândurile, cu participarea ta activă la activitățile comune. Și chiar să îți dai voie să fii copil din nou.

2. Arată-i copilului tău că îl iubești

Am auzit de atâtea ori oameni care au spus că au auzit pentru prima dată de la un părinte “Te iubesc” de abia la vârsta de 25 de ani. Încât consider că aceasta este una dintre problemele majore pentru care oamenii caută cu atâta înverșunare iubire în altă parte decât în ei înșiși.

Noi suntem iubire și avem atât de multă iubire în noi încât nu este necesar să o căutăm în altă parte. Chiar avem atât de multă iubire încât putem dărui întregului glob pământesc. Dar asta presupune să ne iubim pe noi înșine înainte de toate.

În momentul în care te iubești pe tine însuți, vei putea să îți înveți copilul să se iubească. Și să se aprecieze și el însuși. Dar, în cazul în care nu ai cea mai bună relație cu ține însuți, arată-i că îl iubești.

Ia-l în brațe. Spune-i că îl iubești și spune-i că și el este iubire. Și că merită toată iubirea din lume.

3. Încurajează-ți copilul să își exprime emoțiile

Vorbiți adesea despre emoții și încurajează-l să își exprime toate emoțiile; chiar dacă sunt “pozitive” sau ”negative” .

Important este să știe că a vorbi despre emoții este natural și binevenit de fiecare dată.

Eu am avut această problemă cu Alex, fiul meu. Și, la început, nu știam cum să îi arăt că este absolut normal să vorbim despre emoții. Și astfel am creat un instrument în acest sens: Jocul EQ Game- Alfabetul inteligenței emoționale. Acest joc mă ajută să îi arăt că este absolut normal să vorbim despre ceea ce simțim; indiferent de vârstă sau de orice altă condiționare. Cu toții avem emoții și noi toți avem nevoie să vorbim despre asta.

Ne jucăm cel puțin o dată pe săptămână. Și, astfel, avem parte de o igienă emoțională impecabilă. Și știu ce simte fiul meu despre absolut tot ce se întâmplă în viața lui.

4. Validează-i emoțiile, stările și trăirile

Învață-l că e normal să simțim diferit. Și că e la fel de normal să nu fim de acord cu anumite stări ale noastre sau ale celorlalți.

Oferă-i încrederea de care are nevoie și validează-i emoțiile spunându-i că  e normal și discutând despre cum și în ce fel simte. Astfel va înțelege că are propriul lui sistem de valori și că e în regulă să simtă diferit.

Până la urmă, este de datoria noastră să îl asigurăm că orice simte este normal. Și că și noi simțim uneori la extremă sau altfel decât ceilalți. Iar asta ne diferențiază de cele mai multe ori.

5. Tratează-ți copilul cu respect

Eh, aici rareori se întâmplă acest lucru, din păcate. Și când spun ”cu respect” vorbesc de poziționare, adică la același nivel cu adulții.

Să îl tratăm că pe egalul nostru. Deseori aud în parc sau văd adulții că vorbesc despre un copil ca și când acesta nu ar fi acolo, mergând pe premisa că e copil și nu înțelege.

Eh, acum, te rog, să te gândești că două persoane ar vorbi despre tine; și, cu toate că tu ești acolo, te-ar ignora. Sunt convins că într-o astfel de situație nu te-ai simți bine.

Așa se simt și copiii când sunt ignorați sau când nu le este cerută părerea cu privire la anumite activități sau modul în care sunt îmbrăcați.

Soluția este foarte simplă: să îl poziționezi pe aceeași treaptă cu tine; chiar dacă asta presupune să schimbi modul în care societatea te-a învățat să gândești.

Astfel se dezvoltă personalitatea. Cu toate că asta presupune să ai nevoie de multă răbdare sau uneori de mici confruntări. În acest mod, mai târziu, va ști ce își dorește în viață.

6. Arată-i că poate învăța din greșeli

Asta presupune să tratezi fiecare încercare a lui ca o oportunitate de a  învăța. Și nicidecum să îi ceri să nu mai facă pentru că murdărește sau strică ceva.

Noi învățăm prin experimentare și acesta este modul normal prin care orice necunoscător învață. La fel este și cu copilul tău: are nevoie de practică pentru a învăța.

7. Oferă-i posibilitatea de a face alegeri

Fie că vorbim despre modul în care se îmbracă sau activitățile de duminică sau de filmul la care mergeți cu toții, oferă-i posibilitatea de a alege.

Pe deasupra, explică-i că, odată făcută o alegere, îi aparține. Și asta presupune să ne și asumăm alegerea făcută.

Asta îl va ajuta foarte mult să se simtă parte integrantă și egală cu ceilalți membrii ai familiei. Și, desigur că, tot acest proces îi va crește încrederea și va învăța cum să se aprecieze.

Să ne apreciem pe noi înșine! Din punctul meu de vedere, asta presupune o viață în care alegi, în mod conștient, să celebrezi viața, să te bucuri de tine și de cadoul acesta minunat pe care îl avem cu toții: viața.

Așa că…

Drag părinte, îți urez spor la viață!