5 comportamente negative ale părinţilor care afectează viitorul copilului

5 comportamente ale părinţilor care afectează viitorul copilului

Felul în care părinţii îşi cresc copiii… are foarte mare legătură cu succesul sau eşecul acestora, mai târziu.

Un studiu efectuat de Centrul pentru educația părinților a stabilit că, fără excepţie, copiii sunt influențați de atitudinea părinților – fie pozitiv, fie negativ. Orice gest, comportament, reacţie şi emoţie are, în mod neaşteptat, un rol decisiv  în dezvoltarea copilului. Practic, nimic nu e nesemnificativ, deci nimic nu trebuie să fie la întâmplare.

Stilul parental, modul în care creştem copilul are ecou, mai târziu, în domeniul dezvoltării psihosociale, dezvoltării afacerilor, performanțelor academice, competenței sociale și comportamentului problematic.

Tot ce face şi este copilul nu este decât un efect al modului în care alegem să ne implicăm în creşterea lui.

Parentingul negativ

Potrivit studiului realizat de Centrul pentru educația părinților, parentingul negativ, în care părinţii sunt agresivi, critici şi au aşteptări nerealiste de la copii, influențează, implicit, un comportament antisocial, rezistența slabă, depresia și agresivitatea.

Totodată, un alt studiu realizat de Departamentul de Educație al Regatului Unit susţine faptul că parentingul negativ îi afectează profund pe copii, aceştia dezvoltând probleme de comportament, abilități slabe de adaptare, dificultăţi de învăţare şi, în unele cazuri, chiar dezvoltarea de probleme psihice.

5 comportamente ale părinţilor care afectează viitorul copilului

5 comportamente ale părinţilor care afectează viitorul copilului

Orice comportament negativ al părinţilor: agresivitate, comparaţie, critică, aşteptări prea mari, jigniri şi, deşi nu ar trebui să luăm asta în calcul, bătaia… reprezintă baza problemelor de mai târziu. La fel şi neglijenţa, lipsa timpului petrecut împreună, rezolvarea problemelor în locul copilului.

Dr Scott Bloom, directorul școlii de sănătate mintală pentru Departamentul de Educație din New York, susţine că, în primii ani de viaţă, copilul nu îşi poate rezolva singur problemele, iar tendinţa părinţilor este de a face ei acest lucru. Însă, în încercarea de a a-i face un bine, părintele îi face mai mult rău.

De ce?

Pentru că, neexersând încercarea şi eşecul, ca mai apoi să obţină rezultate şi să se autovalideze, copilul va deveni dependent de ajutorul părintelui şi îi va cere să intervină permanent. Chiar şi la vârsta adultă.

5 comportamente ale părinţilor care afectează viitorul copilului

Iată comportamente ale părinţilor care afectează viitorul copilului
1. Neglijenţa

În topul celor mai nocive şi negative comportamente ale părinţilor… se afla neglijenţa. O cercetare realizată la Centrul Medical din Boston susţine faptul că neglijarea copiilor, din cauza programului de la locul de muncă, rămâne cel mai mare regret al părinţilor, dar şi cea mai mare suferinţă a copiilor.

La fel, studiul arată faptul că un alt motiv, la fel de major, pentru care părinţii îşi neglijează copiii şi petrec timp puţin cu ei este… telefonul mobil. Da, exact, butonarea telefonului mobil. Si adulţii sunt nişte copii mai mari.

Fii prezent în viaţa copilului tău şi descoperă-i adevăratul potenţial. Cartea „Copilul tău este un geniu” te va ajuta să petreci zilnic cu cel mic 30 de minute constructive. 

Absenţa părinţilor din viaţa copilului conduce, inevitabil, la un gol emoţional, adaptabilitate deficitară, conectare şi relaţii sociale precare, dependență de părinţi la vârsta adultă şi eşec repetat, cauzat de lipsa încrederii în sine.

2. Critica şi comparaţia frecventă

Critica este, pentru copil, un urlet asurzitor, care îi spune că nu este suficient de bun. Poate tu nu îi spui asta, însă atunci când îl critici şi îi ceri anumite lucruri, fără ca tu să le faci, pentru că sunt frecvente astfel de situaţii, copilul începe să se întrebe dacă nu cumva are o problemă. Va începe să se simtă inferior, insuficient, nesigur pe el şi pe ceea ce poate face.

Efectul? Refuzul de a mai încerca lucruri noi, eşecul repetat, din cauza temerilor, blocajul şi sentimentul că toată lumea e mai bună decât el, lucru care îl va opri cu adevărat, până la urmă,din evoluţie.

Dacă am înţelege cu adevărat câtă putere au cuvintele noastre asupra copiilor, cu siguranţă am cântări fiecare gând, înainte să îl rostim şi să îl proiectăm asupra viitorului copilului.

3. Creşterea copilului la care visăm, nu a celui pe care îl avem

Toți părinții îşi doresc ce e mai bun pentru copiii lor. E firesc. Însă, chiar înainte de a-şi cunoaşte copilul, ei proiectează asupra lui tot felul de dorinţe şi visuri personale. Le prestabilesc meseria viitorului, le impun cariera pe care îşi doresc ei să o aibă, le cer copiilor să îşi treacă pe plan secund planurile proprii şi… să le împlinească pe acelea ale lor, în general cele nerealizate în trecut.

Potrivit Daily Mail, cercetătorii au demonstrat că părinții care încearcă să îşi împlinească visurile prin copii, îi împing pe aceştia către renunţare, eşec repetat, inadaptabilitate, stimă de sine scăzută – datorată repetatelor situaţii cărora nu le fac faţă, şi, în final, unei vieţi trăite în insatisfacţie.

Fiecare copil este unic. Astfel, nimeni nu poate să fie replica altcuiva, să îndeplinească dorinţele lui sau să se comporte asemenea. Iar frumuseţea constă nu în a avea copiii la care am visat, ci în a descoperi copiii care ne-au fost daţi şi a le susţine geniul, talentele şi realizările personale.

Îndreptarea forţată a copiilor către anumite cariere nu este ideală și nu le va face decât rău, transformându-i în adulţi frustrați şi mediocri la locul de muncă.

4. Agresivitatea şi lipsa de înţelegere

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Princeton, 40% dintre copiii din Statele Unite trăiesc cu teamă sau neîncredere faţă de părinţii lor. Această teamă și neîncredere se poate transforma în sfidare, agresivitate și hiperactivitate, pe măsură ce aceştia vor deveni adulți.

Când un părinte face frecvent o promisiune unui copil, dar nu își ţine cuvântul dat, copilul înţelege că nu are părinţi de încredere, că dorinţele şi nevoile lui nu contează, că va trebui să se îndepărteze şi să îşi caute înţelegere şi atenţie în alt mediu.

La fel, atunci când copilul este criticat frecvent şi certat pentru ceea ce simte şi felul în acţionează, precum şi tratat cu agresivitate, acesta va înceta să mai comunice şi se va îndrepta către alte persoane, chiar dacă nu întotdeauna alegerile vor fi inspirate.

Această lipsă de încredere ar putea implica faptul că, data viitoare, copilul alege să discute – mai degrabă – problemele importante cu prietenii, decât să rişte furia părintelui. Efectul? Copilul poate ajunge în medii toxice şi poate deveni un adult agresiv, la rândul său, timp în care părintele va căuta ajutor şi se va întreba unde a greşit.

Copilul trebuie să poată discuta orice cu părintele. Când nu e aşa, undeva s-a strecurat lipsa de încredere.

5. Prea multe vorbe, prea puţine fapte

În teorie suntem aşi cu toţii… practica ne cam omoară. La fel stă treaba şi în parenting – şi în orice altă latură a vieţii. Însă, din procesul autoeducării face parte şi învăţarea lecţiei „fapte, nu vorbe”.

Când îi cerem un lucru copilului, dar faptele noastre îi arătă cu totul altceva… el ne va urma modelul, nu sfaturile.

 

Dacă adulții acționează violent, copiii vor învăța și copia și acest tip de comportament. Nu sfatul de a se comporta frumos.

Dacă adulții îi tratează pe alții cu respect, răbdare și bunătate, copiii vor urma exemplul lor.

Felul în care alegem să le arătăm copiilor că ar trebui să ne comportăm cu ceilalţi, modelează obiceiurile şi comportamentul social al copilului.

Suntem responsabili atât pentru succesul interacţiunilor lui sociale, precum şi pentru dificultatea de a se adapta, agresivitatea de la vârsta adultă şi relaţiile deficitare.

Orice gest mic din copilărie are un ecou puternic la maturitate.

Concluzie

Prin aceste 5 acţiuni – aparent banale – le construim copiilor eşecul sau succesul, le construim baza pentru dezvoltarea personală, emoţională şi socială. Îi îndreptăm către reuşită sau către o viaţă neîmplinită.

Cuvintele  şi atitudinile adoptate pot construi şi pot distruge, în egală măsură. Hai să alegem conştient să construim, cu ajutorul lor, o viaţă echilibrată pentru copiii noştri. Să fim noi ceea ce ne dorim pentru ei, cel mai puternic model pozitiv şi mediul în care să îşi găsească toate resursele necesare dezvoltării sănătoase. Iată și 3 secrete pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes