3 motive pentru care copiii acționează uneori în moduri inacceptabile

Dacă ești părinte e posibil ca și ție să ți se fi întâmplat să ai zile în care al tău copil să fie total necooperant. Ba mai mult de atât poate ai experimentat și tu cum e ca al tău copil să fie total blocat într-o stare.

Ca să fiu mai clară, mă refer la acele situații când tu îi spui copilului oprește-te te rog din țipat pe strada, iar răspunsul lui la rugămintea ta este să țipe și mai tare decât înainte.

Mai sunt și acele situații în care tu super stresat/ă și agitat/ă vrei să intri într-un magazin să cumperi ceva, îi spui dinainte că în magazin din respect pentru ceilalți nu strigăm, nu râdem isteric, etc., și fix când te bucurai că ai trecut cu bine de casa și totul a fost în regulă, al tău copil se apucă pe un râs isteric și strigă necontrolat de parcă ar fi în pădure.

Atunci când vorbele tale trec pe lângă copil ca și cum n-ai fi zis nimic

Atunci când copilul tău este în stările acestea parcă orice ai zice, și indiferent cât de frumos ai zice și oricum l-ai amenința în cele din urmă, vorbele tale trec pe lângă el, ca și cum n-ai fi zis nimic.

Ei bine toți copiii acționează uneori în moduri enervante, neplăcute sau supărătoare și nu răspund întotdeauna cererilor noastre.

Înainte de a le răspunde copiilor la acest gen de comportamentul, este util să știm de ce acționează așa cum o fac. Odată ce știm acest lucru, este mai ușor să fim eficienți în rezolvarea problemelor. Putem explica aproape orice despre comportamentul copiilor.

Care sunt motivele pentru care copiii acționează uneori în moduri enervante, neplăcute sau supărătoare?

1. Copilul încearcă să-și satisfacă o nevoie legitimă

Copiii au multe nevoi care nu sunt întotdeauna îndeplinite, chiar și cu cele mai bune metode de parenting. Cu toate acestea, fiecare nevoie de bază a copilului trebuie să fie îndeplinită dacă ne așteptăm la un comportament “bun”.

Nevoile evidente sunt pentru hrană, îmbrăcăminte, adăpost și dragoste. Nevoile suplimentare sunt pentru apropiere fizică, atenție individuală, mediu stimulativ intelectual, activități semnificative și respect.

Atunci când nevoile copiilor nu sunt îndeplinite, ei vor face orice ca să ne atragă atenția.

Un copil care este înfometat îți va atrage constant atenția până când vei merge să îi dai ceva de mâncare.

Un copil care se simte plictisit atunci când stați la coadă la bancă pentru a ieși din plictiseală va începe să alerge de colo colo.

Este nerealist să ne așteptăm ca ai noștri copiii să se comporte bine atunci când sunt înfometați sau plictisiți. Pentru a preveni astfel de probleme, putem să avem din când în când gustări sănătoase la îndemână sau putem lua cu noi jucării simple pentru a ține copiii ocupați.

Copiii au nevoie de multă atenție individuală

Dar le este greu să le solicite acest lucru în moduri mature. În schimb, ei pot refuza să se coopereze, se agață de părinții lor sau chiar să încep să se certe cu frații/surorile lor.

Oamenii spun adesea despre copiii care acționează uneori în moduri enervante, neplăcute sau supărătoare că doar “Încearcă să atragă atenția”.  Acest lucru înseamnând că a cere atenție nu ar trebui să fie o nevoie legitimă.

Cu toate acestea, nevoia de atenție este destul de legitimă, iar copiii nu cer mai mult decât au nevoie.

Citește mai multe despre cum putem fi cât mai conectați cu copiii noștri și ce activități putem face zilnic împreună pentru a avea o relație minunată cu ei în cartea ”Copilul tău este un geniu!” scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag (”antrenorul de genii”):

3 motive pentru care copiii acționează uneori în moduri inacceptabile 1

2. Copilul nu are informațiile necesare sau este prea mic să înțeleagă sau să-și amintească regulile

Copiii se nasc fără să știe nimic despre lumea noastră. Ei trebuie să învețe că ferestrele se pot sparge, că adulților nu le plac resturile de mâncare lăsate în patul lor și că străzile aglomerate sunt periculoase.

Ca părinți, este nevoie să le oferim informațiile necesare pentru a trăi fericiți în societatea noastră. Este interesant faptul că acest cuvânt “disciplină” provine dintr-un cuvânt latin care înseamnă “a preda”.

Nu ne putem aștepta ca acești copii mici, iar când zic mici mă refer la copii cu vârste sub 2 ani, să înțeleagă regulile. Ei sunt incapabili să înțeleagă conceptul de regulă până la vârsta de doi ani.

Ei trăiesc foarte mult în prezent și trebuie să tratăm fiecare situație cu răbdare ca și cum ar fi cu totul nouă.

Atunci când un copil are un comportament inacceptabil

Decât să tot repetăm regula, este mai bine să determinăm ce nevoie are copilul în momentul respectiv și să găsim modalități acceptabile de a răspunde acestor nevoi.

La vârsta de doi ani

Majoritatea copiilor încep să înțeleagă conceptul de regulă și să respecte un număr mic de reguli. Dar nu ar trebui să ne așteptăm prea multe de la ei la aceste vârste de doi sau trei ani.

Treptat, în primii ani de copilărie, ei sunt capabili să-și amintească și sunt dispuși să urmeze aceste reguli. Atunci când stabilim reguli, este întotdeauna mai eficient dacă le explicăm, în limba în care copilul poate înțelege, de ce trebuie stabilite anumite limite. (ex .: “Poți să te joci cu apa în baie, dar nu în sufragerie pentru că se udă covorul”). Fii pregătit să îi aduci aminte de aceste reguli ori de câte ori este necesar.

O modalitate eficientă de comunicare a informațiilor este de a lăsa să apară consecințe naturale, atunci când este cazul.

O altă modalitate de comunicare a informațiilor este de a folosi “mesajele la persoana I”.

Spre exemplu, “îmi displace să am resturi de mâncare în patul meu!”.  Această formă de comunicare le permite copiilor să învețe cum să se comporte mai bine. Totodată poate fi mult mai eficient decât să dai ordine sau să pui etichete “tu ești normal la cap? uite ce ai făcut”.

Copiii continuă să aibă nevoie de informații pe măsură ce cresc și se dezvoltă

Chiar și adolescenții, așa sofisticați cum par, au încă multe de învățat.

Ori de câte ori apare un comportament inacceptabil, este întotdeauna important să te asiguri că al tău copil are informațiile necesare pentru a lua o decizie înțeleaptă în ceea ce privește comportamentul său.

3. Copilul suferă de stres sau de o traumă nevindecată

Acesta este probabil motivul cel mai important, dar cel mai neînțeles, pentru un comportament inacceptabil. Copiii nu sunt foarte elocvenți în a-și exprima verbal sentimentele. În schimb, ei tind să-și arate sentimentele prin comportamentul lor.

Atunci când un copil se simte speriat, rănit, gelos, frustrat, furios, dezamăgit, descurajat, confuz sau nesigur, va acționa în moduri care dau indicii despre modul în care se simte.

În loc să-ți cerți sau să-ți pedepsești copilul

Încearcă să-ți dai seama de ce se simte rănit, frustrat sau speriat. Dacă poți să elimini cauza stresului și să-l faci să se simtă siguranță comportamentul copilului se poate îmbunătăți.

Majoritatea comportamentelor inacceptabile pot fi explicate prin faptul că copilul are o nevoie legitimă, îi lipsește informația sau suferă de stres sau de traumă nevindecată.

Din această cauză, pedeapsa și retragerea iubirii nu sunt niciodată de ajutor pe termen lung. Este paradoxal, totuși adevărat: copiii au cea mai mare nevoie de iubire atunci când acționează cel mai puțin merituos!

Dacă putem privi dincolo de comportamentul lor ne putem da seama de ce acționează în felul în care o fac, putem să le oferim atenția potrivită pentru fiecare situație.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has One Comment

  1. Doina Botea

    Adevarat! Trebuie sa fim foarte atenti si sa-i iubim neconditionat ! Poate trebuie sa le aratam mai multa iubire, intelegere, atunci cand “gresesc”. De fapt ” greselile” lor sunt ale noastre. Noi nu reusim sa ne facem intelesi. Este parerea mea!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes