Am să-ți spun o poveste despre stimularea comportamentelor pozitive, al cărei eoru este un băiețel în vârstă de 10 luni, pe nume Toma. Pe Toma l-am cunoscut în parc, într-o frumoasă zi de primăvară. Era așezat pe o păturică pufoasă, în iarbă, alături de o femeie tânără ce părea a-i fi mamă.

În jurul celor doi, pe păturică, erau împărștiate diverse piese de construit.

Era ceva ce-mi atrăgea tot mai mult privirea în direcția în care se afla Toma – probabil zâmbetul mamei sale.

Îl avea în permanență pe chip, iar asta o făcea să strălucească. Le-am urmărit astfel fascinată interacțiunea pentru câteva minute bune. Toma era vesel, la fel de vesel ca mama lui. Femeia îi întindea băiatului câte-o piesă de construit, moment în care acesta o primea bucuros, o ducea la gură, apoi o arunca puternic în iarbă.

Își îndrepta din nou privirea către femeia ce-i zâmbea și care se întindea de fiecare dată să-i recupereze piesa din iarbă.

Atunci când bucățica aceea colorată de construit ajungea din nou în mânuțele lui Toma, acesta o așeza în fața sa, peste alte câteva piese asemănătoare. După fiecare piesă adăugată turnului, Toma își privea mândru mama, ca și cum i-ar fi spus: Așa-i că sunt genial?

Interacțiunea a continuat astfel preț de câteva minute, timp în care Toma a reușit să construiască un număr impresionant de turnulețe, cu ajutorul cuburilor pe care mama sa le aduna din iarbă.

Era un joc doar de cei doi știut, pe cât de banal, pe atât de valoros pentru micuțul Toma.

Pentru că tot am avut despre jocuri și rolul lor esențial în dezvoltarea abilităților emoționale, sociale ale copiilor, îți propun Jocul Orășelul Stinghțiuță. Alege conștient jucării care aduc valoare copilului tău. Găsește jocul aici.

De ce ți-am spus această poveste?

Pentru că este despre puterea încurajărilor primite din partea părinților și efectul unei astfel de atitudini în construirea unor comportamente pozitive ale copiilor.

Fiecare zâmbet pe care Toma i-l oferea la schimb mamei, era confirmarea faptului că aceasta îi construia, „piesă cu piesă”, încrederea în potențialul său. Copiii cu o doză semnificativă de încredere în propriile forțe sunt adulții care vor reuși să depășească viitoarele provocări ale vieții.

În schimb, copiii ai căror părinți nu le oferă suficientă încredere, atenție, iar mediul în care se dezvoltă este unul apăsător, agresiv chiar, se așteaptă să dea greș la orice pas.

Desigur, și un copil crescut astfel ar putea crea turnuri ingenioase asemeni lui Toma, însă mulțumirea, mândria care își face apariția pe chipul băiețelului, imediat ce mai așază o piesă la construcția sa este înlocuită, în cazul copilului care nu este încurajat suficient, de o teamă permanentă.

În ochii unui copil insuficient motivat și stimulat de către părinți nu-și mai face apariția geniul, ci, mai degrabă, un copil abătut, care parcă i-ar spune mamei: „Nu voi reuși! Nu pot, Nu știu! Nu sunt suficient de bun ca să realizez ceva.”

Ajuns la maturitate, copilului încadrat în tiparul despre care ți-am vorbit mai devreme nu se va bucura de succesul lui Toma. Nu se va aștepta să primească vreodată încurajări ori să stârnească interesul altor persoane. Pentru el uneori nici școala nu îi va oferi prilejul unei bucurii, căci nu va reuși să se ridice la nivelul așteptărilor profesorilor.

Ți-am prezentat 2 scenarii diferite: acela al copilului încrezător în propriile forțe, optimist, asemeni lui Toma și acela al copilului cu o perspectivă defetistă, care nu se așteaptă să reușească în viață.

În ce măsură sunt părinții responsabili de conturarea anumitor tipuri de comportamente ale copiilor?

Ani la rândul au fost realizate diverse studii asupra factorilor ce determină reușita școlară a copiilor, iar concluzia a fost una clară: succesele școlare depind de educație și de trăsăturile emoționale insuflate copiilor, încă de la vârste fragede. 

Astfel, este de datoria părintelui să descopere felul în care acțiunile lor pot genera încredere, pot stârni curiozitatea de a învăța.

Abilitățile emoționale, sociale pe care copilul le dezvoltă pe parcursul existenței sale, le au la bază pe cele dobândite în perioada preșcolarității. Iată cum reușita în viață nu este influențată doar de capacitatea intelectuală a copiilor, ci, mai ales de trăsături precum: încrederea în sine, autocontrolul, capacitatea de adaptare, curiozitatea, răbdarea.

Mai departe, îți voi prezenta 6 trăsături cheie pe care părinții pot să le insufle copiilor pentru a stimula comportamente pozitive.

6 trăsături cheie care stimulează comportamentele pozitive ale copiilor

1. Încrederea în propriile forțe – Acest sentiment puternic îi oferă copilului senzația că nimeni și nimic nu poate sta în calea sa spre reușită.

2. Autocontrolul- Capacitatea copilului de a-și gestiona corect emoțiile, astfel încât relația cu cei din jur să nu aibă de suferit.

3. Abilitatea de a comunica– Mai exact, capacitatea de a împărtăși emoții, păreri. Aceasta este în strânsă relație cu abilitățile sociale și reprezintă baza unei interacțiuni eficiente cu cei din jur.

4. Curiozitatea– Omul deține această trăsătură încă de la naștere, iar datoria părinților este aceea de a o cultiva, de a o încuraja cu fiecare ocazie. Curiozitatea de a descoperi noul, de a explora este primul pas în drumul lung spre reușită.

5. Implicarea– Un părinte care încurajează acțiunea, conturează un adult perseverent. Pentru a ne face într-adevăr remarcați, este nevoie de implicare.

6. Cooperarea- Pentru că fiecare ființă, fie ea adult, fie copil interacționează într-un grup social: inițial familia, iar mai apoi colegii de grădiniță, clasa de elevi, coechipierii de la serviciu. Este important să învățăm copiii a ține cont de nevoile celorlalți cu care interacționează și a menține echilibrul între propriile opinii și opiniile celorlalți.

Concluzia

După cum ai văzut, părintele are un rol esențial în dezvoltarea tuturor acestor calități care stimulează comportamentele pozitive ale copiilor. Iar socializarea începe dinaintea integrării în colectivitate, chiar din familie.

Tu cum îți pregătești copilul pentru a avea o viață socială mai bună?