În cadrul familial, copilul primește lecții cu impact emoțional puternic. Este atmosfera în care acesta își descifrează emoțiile și înțelege felul în care ceilalți reacționează la trăirile sale. Astfel, prin intermediul modelelor oferite de părinți, copilul învață cum să se exprime și, totodată, ce reacții poate declanșa felul în care el își manifestă sentimentele.
Am vorbit despre modele și aș vrea să subliniez aici ideea că părintele poate reprezenta un model și prin felul în care el își stăpânește emoțiile, nu doar prin modalitățile de manifestare. Și da, felul în care adultul alege să-și educe copilul- fie că este vorba despre un stil parental democratic, fie că este vorba desre unul autoritar, are consecințe asupra dezvoltării celui mic.
În familie se scriu lecțiile de viață cu impact puternic asupra cursului existenței copilului, întrucât acesta este un fin observator al schimbului emoțional de orice fel din mediul familial.
Un studiu realizat la universitatea din Washington a demonstrat faptul că acele cupluri în care schimburile emoționale sunt menținute în echilibru, reprezintă adulții care vor reuși să-și susțină copiii în toate momentele vieții.
În funcție de situație, părinții se comportă diferit
Să luăm drept exemplu un scenariu în care copilul nu se descurcă foarte bine să îndeplinească anumite sarcini școlare. Există 2 categorii în care pot fi încadrați părinții, în funcție de reacțiile lor diferite la acest scenariu:
- Caregoria părinților care-și pierd răbdarea, care nu-și pot ascunde disprețul față de incapacitatea copilului de a face lucrurile bine și cărora le este aproape imposibil să-și stăpânească agresivitatea verbală, numindu-l pe cel mic „incapabil” , „nepriceput” .
- Categoria părinților care au răbdare cu al lor copil și aleg a-l ajuta pe acesta să-și realizeze greșelile și să descopere o rezolvare, fără ca ei, adulții, să-și impună propria părere.
Iată, structural, câteva tipare comportamentale ale părinților și felul în care acestea își pun amprenta asupra dezvoltării emoționale a copilului:
4 tipare comportamentale în care pot fi încadrați părinții
1. Adulții care nu respectă emoțiile copilului
Cei care se încadrează în această categorie au tendința de a-și critica adesea copiii, de a-și manifesta disprețul față de anumite acțiuni care îi nemulțumesc. Sunt părinții care judecă aspru comportamentul celui mic și care recurg cu ușurință la pedepse, în încercarea de a-l redirecționa pe acesta.
Ei se pot manifesta agresiv atunci când copilul încearcă să-și exprime opinia, aruncând replici dure, precum „Eu vorbesct, tu asculți!” „Cine ești tu să comentezi?”
2. Adulții care cunosc emoțiile copilului, dar le ignoră
Părinții din această categorie au tendința de a trata superficial emoțiile copilului, de a se simți chiar agasați de supărarea acestuia. Manifestându-se astfel, ei ratează ocazia de a-i învăța pe copii lecții importante de dezvoltare emoțională, care presupun, printre altele, cunoașterea și acceptarea emoțiilor pentru o gestionare corectă a acestora.
3. Categoria părinților mult prea indulgenți
Acest tipar comportamental se aseamănă destul de mult cu cel precedent. Avem de-a face aici cu acei părinți care ar face orice pentru a șterge supărarea de pe chipul copiilor. Ei apelează uneori chiar la mită sau șantaj emoțional cu scopul de a opri declanșarea unei crize de plâns, spre exemplu.
Părinții din această categorie oferă rareori celor mici alternative de manifestare a emoțiilor. Preocuparea lor majoră este aceea de a calma supărările cu orice preț.
4. Părinții care acționează asemeni unui „arbitru” emoțional
Adulții care pot fi încadrați în acest tipar, acordă importanță emoțiilor copilului, îl ajută pe acesta să le înțeleagă și îi oferă alternative.
Replici precum: „Te simți trist, pentru că Mihai nu s-a jucat cu tine?” „Nu ar fi mai bine dacă, în loc să-ți exprimi supărarea, lovindu-l pe Mihai, ți-ai găsi un alt partener de joacă?”
Părinții au nevoie să-și dezvolte inteligența emoțională pentru a reși să-și redirecționeze gândurile. Este nevoie mai întâi ca adultul să fie în echilibru cu el însuși, să cunoască originea tuturor trăirilor sale pentru a putea ajuta copilul să-și gestioneze corect supărarea, nemulțumirea.
Astfel, el va putea să explice celui mic diferența dintre o supărare de moment, cum este aceea provocată de refuzul prietenului de a-i fi partener de joacă și o tristețe mai mare.
Lecțiile pe care copilul le învață în familie diferă în funcție de vârsta acestuia. Dacă despre empatie părintele îi poate vorbi copilului de la vârste foarte fragede, odată cu trecerea timpului, copilul învață lecții importante despre gestionarea corectă a furiei ori a supărării.
Recunoașterea, înțelegerea, împăcarea cu propriile emoții, iar mai apoi gestionarea corectă a acestora – toate acestea sunt dovezi ale dezvoltării abilităților emoționale, iar primul cadru în care copilul intră în contact cu astfel de lecții valoroase este mediul familial. Pe baza învățăturilor primite în acest cadru, cel mic va ști să gestioneze relațiile interumane de mai târziu.
Ce ar mai trebui să știi
- Părinții preocupați de dezvoltarea abilităților emoționale cresc copii mai sociabili, mult mai afectuoși și capabili să-și stăpânească emoțiile.
- Copiii care se dezvoltă într-un astfel de cadru sunt mult mai puțin stresați, acest fapt fiind demonstrat din punct de vedere biologic, prin reducerea hormonilor de stres, ceea ce conduce la reducerea anxietăților și reprezintă baza unei sănătăți fizice mai bune.
- Acești copii reușesc să se adapteze mult mai ușor schimbărilor de orice fel, să fie mai sociabili și să-și facă prieteni mai ușor.
- Să nu uităm de avantajele de ordin cognitiv- copiii care primesc în familie lecții valoroase din punct de vedere emoțional, au performanțe școlare, ei reușind să se concentreze și să învețe eficient.
Dacă te simți depășit de situație sau dacă îți dorești să afli câteva trucuri care să te ajute în meseria de părinte, cartea „Copilul tău este un geniu!” îți vine în ajutor. Acest volum te va surprinde cu activități practice, simple și distractive, menite să dezvolte potențialul copilului tău, în numai 30 de minute acordate zilnic. Află mai multe de aici.
Concluzia
După cum ai văzut, lecțiile de viață învățate în familie vin în ajutor copiilor atât în mediul școlar, cât și în viața de zi cu zi. Este de datoria noastră, a părinților, să fim atenți și la nevoile emoționale ale celor mici pentru a-i ajuta pe aceștia să se cunoască mai bine și să-și dezvolte abilitățile de relaționare interumană.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 68 shares