Comunicarea eficientă
Este o abilitate importantă pentru părinți. Parentajul poate fi mai plăcut atunci când se stabilește o relație pozitivă dintre părinți și copii. Indiferent dacă ești părintele unui copil sau a unui adolescent, o bună comunicare este cheia pentru a construi stima de sine și un respect reciproc. Dar îl poate și ajuta să reziste presiunii colegilor și să acționeze în mod responsabil atunci când ia decizii privind drogurile, violența și actul sexual. Comunicarea eficientă dintre părinți și copii este o piatră de temelie a familiilor puternice și sănătoase.
Copiii se bucură de o atenție pozitivă. Copiii trebuie să se simtă iubiți și apreciați. Majoritatea părinților consideră că este mai ușor să furnizeze feedback negativ decât feedback pozitiv.
Principiile de bază a unei bune comunicări între părinți și copii:
- Arată-i copilului tău că ești interesat și implicat și că îl vei ajuta când este necesar
- Oprește televizorul sau pune cartea deoparte atunci când copilul tău dorește să vorbească cu tine
- Evitați să răspunzi la telefon atunci când copilul tău are ceva important să îți spună
- Cu excepția cazului în care alte persoane sunt menite în mod special să fie incluse, ține conversațiile în confidențialitate. Cea mai buna comunicare dintre tine și copil va avea loc atunci când alții nu sunt implicați.
- Umilirea copilului în public îi va aduce resentimente și ostilitate, periclitând comunicare dintre el și părinte
- Nu vorbi cu superioritate cu copilul tău, atunci când vorbești cu el coboară-te la nivelul lui
- Dacă te supără un anumit tip de comportament sau un incident, nu încerca să comunici cu el până nu te liniștești. Este mai bine să te oprești, să te așezi și să lași discuția cu copilul pe mai târziu.
- Dacă ești foarte obosit, va trebui să faci un efort suplimentar pentru a fi un ascultător activ. Ascultarea activă reală este o muncă grea și este foarte dificilă atunci când mintea și corpul tău sunt deja obosite
- Ascultă cu atenție și fii politicos. Nu-l întrerupe pe copilul tău atunci când încearcă să-ți povestească ceva. Fii la fel de politicos cu copilul tău, cum ai fi cu cel mai bun prieten al tău
- Nu întreba de ce, dar întreabă ce s-a întâmplat
- Dacă cunoaști situația, confruntăți copilul cu informațiile pe care le ști sau le-ai aflat
- Renunță la modelul “Eu știu ce e mai bine pentru tine“ nu este util în obținerea comunicării deschise și în menținerea acesteia deschisă
- Nu folosi cuvinte sau afirmații: ești prost, leneș,”stupid, nu are nici un sens” sau „ce știi tu, ești doar un copil”.
- Fii acolo pentru copilul tău când își planifică anumiți pași specifici soluției
- Arată-i copilului tău că îl accepți așa cum este, indiferent de ce face sau a făcut deja
- Susține-ți copilul pentru a menține comunicarea deschisă. Fă acest lucru acceptându-l și lăudând eforturile sale de a comunica.
Iată cele 12 blocaje ale comunicării părinte-copil:
1. Ordine, directive, comenzi
Când îi spui unui copil să facă sau nu un lucru, îi dai un ordin sau o comandă:
- „Nu-mi pasă ce fac alți părinți, trebuie să-ți faci treaba în curte”
- „Nu vorbi așa cu mama ta”
- „Te duci de acum înapoi la ele și te joci cu Mara și cu Sara”
- „Nu te mai plânge”
2. Avertizări, admonestări, amenințări
Când îi spui copilului tău ce consecințe va suporta dacă face un anumit lucru:
- “Dacă faci asta o să-ți pară rău”
- “Încă o remarcă din asta și pleci din cameră”
- “N-ar trebui să faci asta dacă vrei să-ți fie bine”
3. Îndemnuri, predici, replici moralizatoare
Când îi spui copilului ce ar trebui sau s-ar cuveni să facă:
- “N-ar trebui să te poți așa”
- “S-ar cuveni să faci asta…”
- “Trebuie să-i respecți întotdeauna pe oamenii mari”
4. Sfaturi, soluții sau sugestii
Când îi spui copilului cum să rezolve o problemă îi dai sfaturi sau sugestii, găsești răspunsuri sau soluții pentru el:
- “De ce nu le rogi pe Mara și Sara să vină aici să se joace?”
- “Mai așteaptă câțiva ani să decizi în privința facultății”
- “Îți sugerez să vorbești cu profesorii tăi despre asta”
- “Du-te și împrietenește-te cu alte fete”
5. Lecții și argumente logice
Când încerci să influențezi copilul prin fapte, contraargumente, logică, informații sau opinii prorprii:
- “Anii din facultate pot fi cea mai frumoasă perioadă din viața ta”
- “Copiii trebuie să învețe să se înțeleagă unul cu altul”
- “Hai să vedem cum au ajuns absolvenții de facultăți”
- “Copiii care învață că au îndatoriri în casă vor deveni adulți responsabili”
- “Gândește-te și la asta – mama ta are nevoie de ajutor pe lângă casă”
- “Când eram de vârsta ta, aveam de două ori mai multe de făcut decât tine”
6. Judecăți, critici, dezacorduri, învinuiri
Când judeci sau evaluezi negative copilul:
- ‘Nu gândești limpede“
- “Asta-i curate lipsă de maturitate”
- „Greșești mult în privința asta”
- „Nu sunt deloc de acord cu tine”
7. Laude, acceptare
Când îi oferi copilului tău o judecată sau o evaluare pozitivă, ești de acord cu el:
- “Păi, și eu cred că ești drăguță”
- “Ești capabil să faci lucrurile bine”
- “Cred că ai dreptate”
- “Sunt de acord cu tine”
8. Invective, ridiculizare, jigniri
Când îl faci pe copil să se simtă prost, încadrându-l într-o categorie, făcându-l de rușine:
- “Ești un puști răsfățat”
- “Uite aici, domnule Știe-Tot”
- Te porți ca un animal“”
- “Bine, puștiulache”
9. Interpretări, analize, diagnostice
Când îi spui copilului ce motive are sau analizezi ce face sau spune, îi comunici că i-ai citit gândurile sau i-ai pus un diagnostic:
- “Ești doar geloasă pe Mara”
- “Spui asta numai ca să mă superi”
- “Nu crezi un cuvânt din ce spui”
- “Te simți așa pentru că nu ai rezultate bune la școală”
10. Liniștire, compătimire,consolare, sprijin
Când încerci să faci copilul să se simtă mai bine, să uite de sentimentele lui sau să și le alunge, negându-le puterea:
- “Mâine te vei simți mai bine”
- “Toți copiii trec prin așa ceva la un moment dat”
- “Nu-ți face griji, lucrurile se vor aranja”
- “Cu potențialul tău, ai putea fi un student eminent”
- “Și eu gândeam așa pe vremuri”
- “Știu, școala e uneori foarte plicticoasă”
- “Cu alți copii te înțelegi de obicei foarte bine”
11. Tatonare,anchetare, interogare
Când încerci să găsești motive, mobiluri, cause,cauți mai multe informații care să te ajute la rezolvarea problemei:
- “Când ai început să simți asta?”
- “De ce crezi că detești școala?”
- “Își spun vreodată copiii de ce nu vor să se joace cu tine?”
- “Cu câți copii ai vorbit despre treburile pe care trebuie să le facă în casă?”
- “Cine ți-a băgat ideea asta în cap?”
- “Ce vrei să faci dacă nu te duci la facultate?”
12. Retragere, distragere, condescendență, amânare
Când încerci să-i abați copilului atenția de la problem, lăsând-o tu însuți în plata Domnului, distrăgându-I lui atenția de la ea, glumind cu el ca s-o uite, dând-o deoparte:
- “Uită asta.”
- “Să nu vorbim despre asta la masa.”
- ”Hai lasă, să vorbim despre ceva mai plăcut.“
- “Cum mai merge cu fotbalul?”
- “Sunt sigur că nici președintele n-are problem așa complicate ca tine.”
- “Am trecut și eu prin toate astea.”
Înțelegerea blocajelor
Pentru a înțelege ce efecte au aceste blocaje ale comunicării asupra copiilor sau cum afectează acestea relația părinte-copil, părinții trebuie să vadă mai întâi că reacțiile lor verbale poartă mai mult decât un sens sau mesaj.
De exemplu, atunci cînd îi spui fetiței tale care ți s-a plâns că că prietena ei n-o mai place sau nu mai vine să se joace cu ea: “ Îți sugerez să te porți mai frumos cu Mara, atunci poate va dori să se joace cu tine.”
În acest mod îi transmiți mai mult decât simplul “conținut” al sugestiei tale. Copilul poate auzi:
- „Nu-mi accepți sentimentul care mie mi se pare în regulă, deci vrei să mă schimb.”
- „Nu ai încredere în mine că o să-mi rezolv singură problema.”
- „Crezi că e vina mea, atunci.”
- „Crezi că nu sunt așa deșteaptă ca tine.”
- „Crezi că fac ceva rău sau greșit.”
Sau când un copil îți spune: „Nu pot să sufăr școala și orice e legat de școală” și tu reacționezi zicând: „Toți am detestat școala într-un moment sau altul, o să treci peste asta” copilul poate percepe aceste mesaje suplimentare:
- “Deci nu crezi că sentimentele mele sunt foarte importante.”
- “Nu mă poți accepta dacă simt așa.”
- “Atunci nu mă iei prea în serios.”
- “Nu ți se pare că atitudinea mea față de școală e îndreptățită.”
- “Nu pare să-și pese de ce simt eu.”
Când părinții spun ceva unui copil, îi spun adesea ceva și despre el. Iată de ce comunicarea adresată unui copil are așa un impact asupra lui ca persoană și, în ultimă instanță, asupra relației dintre tine și el.
De fiecare dată când îi vorbești unui copil, mai adaugi o cărămidă la relația ce se construiește între voi doi.
Fiecare mesaj îi spune copilului ceva din ce gândești despre el, așa el își construiește treptat o imagine a felului în care îl percepi tu ca persoană.
Folosește și cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru împreună cu prof. Florian Colceag (”antrenorul de genii”) pentru a avea o comunicare cât mai eficientă cu al tău copil. Vei găsi acolo multe idei de activități pe care le puteți realiza împreună.
Convorbirea poate fi constructivă pentru relația voastră sau distructivă.
Îți doresc să ai o comunicare cât mai constructivă cu al tău copil, dragă părinte.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 129 shares