10 dintre practicile cele mai distructive pe care le întreprind părinții în educarea copiilor lor fără să le conștientizeze

Părinţii noştri plantează în noi seminţe mentale şi emoţionale, care cresc odată cu noi. În unele familii, aceste seminţe dau roade precum iubirea, respectul şi independenţa. În multe altele, ele se dovedesc a fi seminţe ale fricii, obligaţiei şi vinovăţiei.

Iată 10 dintre practicile cele mai distructive pe care le întreprind părinții în educarea copiilor lor fără să le conștientizeze:

1. Lipsa interacțiunii sau conectării la un nivel mai profund cu copiii

Trăim într-o lume cu ritm rapid, unde timpul părinților petrecut cu copiii este minim. De cele mai multe ori, interacțiunea se face prin gadget-uri electronice cum ar fi telefonul mobil.

Copilul nu primește prea multă atenție acasă, deoarece părinții lucrează mult, iar când vin acasă îi mai așteaptă o grămadă de alte lucruri de făcut.

Este bine ca la reîntâlnirea cu copilul după o zi la serviciu să nu amânăm interacțiunea cu el în favoarea altor treburi, ci să încercăm să amânăm treburile. Nu este nevoie să ne petrecem toată seara cu copilul, dar timpul petrecut să fie de calitate.

Copilul simte dorința de conectare de îndată ce își vede părinții, iar amânarea este percepută ca un refuz și de aici se poate genera multă frustrare. Această frustrare este uneori însoțită de comportamente negative menite să atragă atenția părinților.

2. Viața stresantă distruge momentele fericite

Se întâmplă deseori ca atunci când părinții se întorc de la muncă târziu, după o zi obositoarea și stresantă, copilul să dorească cu disperare să le arate sau să vorbească despre ce a făcut el peste zi, iar aceștia să fie irascibili și să răspundă pe un ton mai ridicat copilului.

În aceste momente copilul se simte respins. În subconștientul său, el crede că este singur, nimeni nu îl mai iubește, nu mai există nimeni pentru el sau ea. Sămânța singurătății începe să crească încet.

3. Dezechilibrul emoțional al părinților

Starea părinților continuă să se schimbe și arată lipsa maturității emoționale. Copiii sunt speriați să se apropie de părinți din cauza dezechilibrului lor emoțional. Sămânța fricii începe să crească treptat. Copii încep să ascundă lucruri importante de părinți.

Îți recomandăm jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale –  care a fost conceput special pentru a te ajuta pe tine și copilul tău să identificați și recunoașteți toate tipurile de emoții și să petreceți timp de calitate împreună într-un mod foarte eficient.

10 dintre practicile cele mai distructive pe care le întreprind părinții în educarea copiilor lor fără să le conștientizeze 1

4. Etichetarea copiilor

Mulți părinți își etichetează copiii ca fiind încăpățânați, timizi, rebeli, obraznici, leneși, mofturoși, pretențioși, răsfățați,etc.

Un copil stigmatizat si etichetat este un copil cu stima de sine compromisă, un copil care nu doar că ajunge să creadă despre sine ce spune eticheta, dar nu îsi cunoaște nici resursele, nici potențialul.

Un lucru foarte importat este să ne ajutăm copiii să facă diferența între etichete, eu sunt așa, și un comportament care a fost mai puțin fericit într-un context sau altul.

5. Folosirea excesivă a gadget-urilor în prezența copiilor

Chiar dacă nu sunt copiii cei care cer să folosească aceste gadget-uri, ei sunt expuși în fața ecranelor zilnic de părinții lor. Uneori fac acest lucru de nevoie pentru a mai face câteva dintre activitățile pe care le au de făcut,  sau alteori pentru că ei au nevoie de o pauză și preferă să petreacă acest timp în fața unui gadget.

6. Nu pun limite la timpul potrivit copiilor

Copiii au tendința să treacă dincolo de limitele pe care le stabilim noi părinții. Dacă tu ca părinte cedezi zilnic acestor tendințe ale copilului tău, foarte curând te vei trezi cu un copil care te obosește cu cererile lui, cu negocierile duse la extrem, și care nu mai respectă nimic din ce spui.

Mulți părinți cred că a fi mereu iritați, este ceva natural în meseria de părinte și că așa sunt toți copiii.

Fără să-și dea seama însă de la senzația de irascibilitate ajung să fie nervoși, ridicând tonul la copii, lucru care rar funcționează. După ridicatul tonului urmează amenințările, de genul:

  • Dacă nu te oprești din strigat nu-ți mai cumpăr lego-ul pe care ți l-am promis!
  • Dacă nu taci din gură, vin eu și îți închid gura!
  • etc

De multe ori nici amenințările nu mai funcționează, iar părintele ajunge să recurgă la pedepse corporale pentru a pune limită copilului.

Aproape orice tehnică de disciplină poate funcționa bine dacă pui limitele cu blândețe la timpul potrivit.

7. Pedeapsa corporală

Pedepsirea unui copil prin violență nu este numai dăunătoare din punct de vedere fizic și emoțional, ci promovează violența într-o lume în care există deja prea multă violență.

Învățarea copiilor să-și rezolve problemele într-o manieră matură și pașnică este o cale mult mai sănătoasă.

8. Rezolvă problemele în locul copiilor și vor mereu să controleze totul

Uneori mamele îşi sufocă emoţional copiii. Copilul care a crescut cu acest gen de părinți va întâmpina dificultăți atunci când va fi nevoit să decidă singur si va prefera să evite situațiile care îi provoacă un astfel de disconfort.

Acești copii dezvoltă relatii mai reci, le este greu să gestioneze conflicte cu cei de aceeași vârstă si pot alege să se rupă permanent sau pentru o perioadă îndelungată de familie, tocmai gândindu-se că pot face să dispară sentimentul de vinovație, trezit de comportamentul autoritar al părintelui.

9. Se ceartă cu partenerul în fața copiilor fără să arate rezolvarea conflictului mai apoi

Cercetările arată că în momentul în care adulții ridică vocea, nivelul de stres al unui copil crește instant, chiar dacă acesta doarme în apropiere.

Tonalitătile sunt înregistrate iar disconfortul este resimtit.

Părinții sunt cei care asigură protecție si confort emoțional. Astfel de modificari în atitudine, manifestate intens, sunt semnale de pericol asupra siguranței.

Pericolul acesta este resimtit ca amenințare din partea unui copil care nu este capabil să înțeleagă concret situația creată. Acest lucru se întâmplă pentru că el nu știe să gestioneze emoția negativă.

Când există neînțelegeri și ști că s-ar putea să răbufniți este indicat să vă retrageți în camera voastră sau chiar să ieșiți la o plimbare.

Încercați, pe cât posibil, să îi feriți pe copii să fie martori. În plus, după fiecare ceartă, încercați să ajungeți la o soluție și la o împăcare, deoarece dacă rămâneți tensionați, copiii simt.

10. Pretind de la copiii lor lucruri pe care ei nu le fac

“Copiii nu s-au priceput niciodata să asculte de părintii lor, însă nu au dat niciodată greș în a-i imita.” James Baldwin

Noi suntem pentru copiii noștri primul exemplu, primul anturaj, prima imagine.

Dragă părinte, fii pentru copiii tăi un model pe care ei să-l urmeze. Observă ce nu-ți place la copilul tău și vezi ce ai făcut tu în tot acest timp de s-a ajuns acolo.

Îți doresc mult succes în acest proces de  descoperire și de schimbare.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes