Mereu am fost fascinată de această emoţie, cel puţin de când sunt mamă, şi treptat, i-am redescoperit puterile, chiar simt că m-a ajutat să mă transpun, de multe ori, în starea sublimă a copilăriei!

Ai mei copii folosesc foarte des expresia „m-am uimit”… fără ca noi s-o folosim astfel formulată, sau să fi auzit pe cineva, cred că nici în DEX nu există astfel.

La început, cu neobosita mea dorinţă de corectitudine gramaticală, am încercat să-i corectez, să îi îndrum ca în faţa unui lucru extraordinar, care-i uluieşte, să spună „respectivul lucru m-a uimit”. Nici o şansă să renunţe la expresie, parcă ar fi renunţat la jucăria preferată, la ceva drag, doar al lor!

Apoi mi-am dat seama că ceea ce simte el, uimirea, îi aparţine lui, copilului, e emoţia lui… Ba mai mult, e meritul lui de a se minuna, de simţi uimire, de ce ar atribui acest merit unui obiect sau fiinţe din exteriorul lui?

Uimire = A te minuna, a contempla o minune.

Uimirea este definită de oamenii de știință ca sentimentul de a fi în prezența a ceva superior nouă – fie ea o forță a naturii, o operă de artă sau o performanţă sportivă sau de altruism. Ceva care sfidează puterea noastră de înțelegere a lumii și ne face să simțim că suntem doar o infimă parte a unui univers vast și interconectat.

Deşi a fost identificată ca emoţie de bază încă din 1975 (în cartea ”Demascând chipul”, de Paul Ekman şi Sigmund Freud) studii ştiinţifice aprofundate despre beneficiile acesteia au apărut deabia în 2015. În infograficul pe care vi l-am pregătit, am listat o serie de beneficii incredibile ale uimirii, iar în cele ce urmează aş vrea să detaliez 2 beneficii care m-au surprins.

Uimirea te face mai sănătos

O lucrare publicată în jurnalul Emotion, în 2015, a legat uimirea de anumite beneficii în ceea ce privește sănătatea. Cercetătorii au descoperit că oamenii care au un nivel crescut al emoțiilor plăcute în general au avut nivele semnificativ mai scăzute ale citokinelor pro-inflamatorii. Citokinele pro-inflamatorii sunt proteine asociate cu Diabetul Zaharat de Tip II, bolile cardiovasculare, Boala Alzheimer, depresia, dar și cu alte probleme de sănătate.

O analiză mai atentă a dus la descoperirea că uimirea era emoția care se asocia cel mai frecvent cu niveluri scăzute ale citokinelor în sângele subiecților și, în consecință, cu o sănătate mai bună.

De fapt, participanții care au raportat cel mai frecvent sentimentul de uimire au înregistrat cele mai scăzute nivele ale citokinelor.

Uimirea face timpul să se oprească în loc

Timpul este cel mai de preţ dar pe care îl avem însă el se scurge continuu, nu-l putem întoarce sau recupera şi tot mai des simţim că trece mult prea repede… Şi iată că avem o metodă simplă, la îndemâna oricui de a simţi că timpul se scurge mai încet.

Tot studiile asupra uimirii au concluzionat că în momentul în care suntem în plin proces de uimire, admiraţie sau veneraţie – a naturii, a spaţiului, sau chiar a fiinţei umane – timpul pare să stea pe loc. Uimirea ne aduce în starea de prezenţă conştientă care înlocuieşte (pentru câteva momente) îngrijorările sau temerile legate de trecut sau viitor.

E nevoie să-i învăţăm pe copii uimirea?

Copilul de 2-3 ani se minunează de păpădiile care au umplut câmpul, de gărgăriţa care tocmai şi-a luat zborul, de reflexiile soarelui în paharul de apă sau de cum apare curcubeul într-o baltă de pe stradă…

Pentru ei totul e proaspăt, totul e nou, copiii descoperă lumea la fiecare pas şi simt această curiozitate şi exaltare în faţa ei într-un mod natural, pur şi nedisimulat.

Uimirea este o superputere pe care copiii o deţin fără a şti, deşi o simt prin toţi porii şi folosindu-şi toate simţurile.

„Uimirea e începutul înţelepciunii”, filosoful grec Socrate

Pe de altă parte, foarte mulţi adulţi au uitat ce înseamnă uimirea, cum se simte, cum te face să te simţi… Din ce în ce mai mult „oamenii mari” sunt atotştiutori, plictisiţi, plafonaţi, blazaţi, lipsiţi de interes şi implicare şi această incapacitate de a se minuna, de a experimenta viaţa ca pe o minune dăunează grav sănătăţii şi bucuriei de a trăi!

Şi pentru aceia dintre voi care sunteţi părinţi şi asistaţi zilnic la manifestările uimirii ale propriilor copii, vă rog, nu le furaţi această putere, această bucurie, încercaţi să nu-i grăbiţi, să nu bagatelizaţi ceea ce simte copilul sau să ridiculizaţi prin cuvinte sau gesturi minunile mici sau mari experimentate de copil..

.Aşa avem şansa ca ai noştri copii să devină adulţi curioşi, interesaţi, pasionaţi, implicaţi în lume şi în ceea ce se întâmplă în jurul lor, şi cu acea bucurie de a trăi pe care putem s-o simţim la orice vârstă fie ea 4, 40 sau 90 de ani.

Să reînvățăm superputerea uimirii

Dar nu e totul pierdut! Noi, adulţii, avem şansa nemaipomenită să reînvăţăm superputerea uimirii de la copiii noştri.

Găsiți multe aplicații practice și în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru împreună cu prof. Florian Colceag, antrenorul de genii.

Nu ne costă nimic, nu este nevoie să mergem în Tibet, să vedem cele 7 minuni ale lumii cu ochii noştri (deşi asta ar fi minunat!) sau să ne suim pe muntele Everest ori să călătorim în spaţiu … este de ajuns să ne oprim pentru câteva secunde, să deschidem bine ochii, să punem pauză hoardelor de gânduri care ne contropesc permanent, şi să experimentăm uimirea la fiecare pas.

Vă provoc ca în următoarele câteva zile să găsiţi câte un obiect, fiinţă sau fenomen asupra căruia să vă opriţi şi să-l experimentaţi cu toate simţurile – încercaţi să simţiţi mirosul ploii de primăvară; să gustaţi o socată aromată (pe mine mă transpunde direct în copilărie, în satul bunicilor din Neamţ); să distingeţi infinitele nunaţe de verde ale primăverii; să ascultaţi trilurile păsărelelor dimineaţa devreme, sau, şi mai bine, vocea cristalină a propriului copilului; sau atingeţi cu degetele petalele unui bujor sau trandafir… Cum vă simţiţi?!

În ceea ce privește periplul nostru prin Lumea Emoțiilor vă propunem să stabiliți voi următoarea emoție despre care să vorbim. Vă anunțăm curând cum puteți vota. Țineți aproape!