Trei atitudini de adoptat pentru a îmbunătăți comportamentul copilului, fără a da o etichetă

 Unii ne credem timizi, alții neîndemânatici, gălăgioși sau temperamentali.  Avem impresia că așa s-a întâmplat dintotdeauna și că așa va fi mereu? Cel mai adesea, aceste credințe provin din ceea ce am auzit copii fiind.

   Cuvintele au puterea de a crea și de a distruge deopotrivă. A spune copilului „Ești neastâmpărat!”, „Nu ești bun de nimic”, “Ești leneș”, „Ești curjos”, „Ești îndrăzneț!”,”Ești fragil”e.t.c. înseamnă a-i limita orizontul, a-i îngrădi dezvoltarea deplină a potențialului pe care-l are.

    Când punem o etichetă de acest gen, inclusiv una pozitivă, închidem identitatea copilului. Aceasta își va schimba apoi, inconștient, modul de a acționa pentru a asimila pe deplin eticheta care i-a fost pusă. Tocmai de aceea se spune că un copil va deveni ceea ce părinții lui îi spun că este.  În loc să ajutăm copilul să devină conștient de consecințele faptelor sale, el va reține emoțiile negative din spatele etichetei. Un copil care se poartă „rău” este cel mai adesea un copil descurajat.  

   În continuare, vă prezentăm trei atitudini de adoptat pentru a îmbunătăți comportamentul copilului, fără a da o etichetă:

– să încercăm să înțelegem ce cauzează comportamentul copilului; de exemplu, este supărat că fratele său îi ia jucăriile.

– să-l ajutăm să-și exprime sentimentele în cuvinte; de exemplu, putem spune: „E greu să te îmbraci dimineața. Înțeleg că ai vrea să mai dormi.” Acest lucru îi permite copilului să-și exprime sentimentele și să vorbească despre ceea ce îl deranjează. Apoi se simte înțeles și asta îl liniștește.

– să dăm copiilor instrumentele necesare pentru a învăța să reacționeze mai bine; de exemplu, dacă copilul este neliniștit, îl poți învăța să se calmeze respirând adânc.

    Prin urmare, în comunicarea noastră zilnică, este esențial să nu ne judecăm copiii, ci să ne concentrăm asupra actelor punctuale și modificabile. Să reținem că acest mod de abordare a relațiilor umane este, de asemenea, un purtător de speranță și de emoții pozitive: într-adevăr, în loc să calificăm copilul ca fiind “rău”, de ce să nu-l  ajutăm să înțeleagă ce îl face atât de „rău”? Ce starea de spirit are sau care sunt nevoile nesatisfăcute din spatele comportamentului său.

   Astfel, putem înlocui etichetele cu empatie. În această manieră, rezultatele creează și hrănesc legături mult mai profunde și autentice.

 

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes