Copiii pot fi urmăriți în contextul fiecărei zile, în orice situație, cu scopul de a le măsura competențele emoționale. Astfel, părinții identifică problemele emoționale cu care aceștia se confruntă, înainte ca ele să se amplifice, luând forma unor crize serioase.
De ce este important să avem în vedere și aceste aspecte subtile, care fac referire la starea emoțională a copiilor noștri?
Întrucât găsirea unui echilibru în viața viitorului adult nu depinde neapărat numai de rezultatele școlare.
Iată care sunt cele 4 aspecte care te vor ajuta să descoperi dacă și copilul tău se confruntă cu probleme emoționale serioase:
1. Lipsa abilităților sociale
Acest aspect poate fi identificat, urmărind preferința copilului de a se izola, de a fi mai mult singur decât în compania cuiva. De asemenea, tendința celor mici de a fi secretoși, bosumflarea aproape permanentă, lipsa energiei caracteristică vârstei, precum și dependența exagerată de părinți, în viața de zi cu zi — toate acestea evidențiază existența unor probleme sociale cu care se confruntă copilul.
2. Depresia și anxietatea
Am enumerat ambele tipuri de dezechilibre, căci sunt diferite. Anxietatea reprezintă, mai exact, temeri exacerbate, nejustificate, care produc frământări intese. O persoană anxioasă se va teme în permanență de situațiile noi, imprevizibile, care-i pot perturba liniștea. Anxietatea poate fi, în unele cazuri, însoțită de depresie.
Cum recunoaștem astfel de probleme emoționale? După cum am spus, îngrijorările constante, lipsite de temei, dorința de a fi singur, nevoia de a fi perfect, tristețea ori nervozitatea permanentă, prezența sentimentului că nu este iubit — toate acestea sunt semne ale depresiei și anxietății.
Dacă te simți depășit de situație sau dacă îți dorești să afli câteva trucuri care să te ajute în meseria de părinte, cartea „Copilul tău este un geniu!” îți vine în ajutor. Află mai multe de aici. Te vor surprinde activitățile practice și distractive, menite să-i dezvolte copilului potențialul său imens, în numai 30 de minute acordate zilnic.
3. Delincvența
Când vorbesc despre delincvență, gândul meu zboară brusc la agresivitate, la copiii aceia care fac ce fac și dau numai de necazuri, la cei care mint adesea, fără opreliști.
Certurile dese cu părinții, bunicii ori educatorii, nevoia imperioasă de a i se acorda copilului atenție, neascultarea, nerespectarea regulilor din familie, tachinările celorlalți colegi — sunt tot atâtea semne care poziționează copilul într-o direcție galopantă spre delincvență.
4. Problemele de atenție
Incapacitatea de concentrare, lipsa calmului, desfășurarea acțiunilor, fără a se gândi vreo clipă la viitoarele consecințe, sunt caracteristici care atrag un semnal de alarmă asupra problemelor de atenție cu care se poare confrunta copilul.
Pe lângă acestea, rezultatele constant scăzute la învățătură, agitația continuă – ce are drept consecință incapacitatea de concentrare- reprezintă aspecte importante asupra cărora părinții ar trebui să se oprească și să reflecteze.
Am văzut care sunt principalele semne ale unor probleme serioase de natură emoțională, să vedem acum ce putem face noi, părinții, pentru a-i ajuta pe copii să înlăture acest strat de toxicitate care alterează experiențele din copilărie.
- Funcționează eficient, pregătindu-ți copilul pentru viață. Ce înseamnă acest lucru, mai exact? Acordă importanță atât stărilor emoționale ale copilului, cât și deficiențelor la nivelul abilităților sociale.
- Încurajează copilul să-ți vorbească despre emoțiile care-l încearcă zi de zi, validându-i-le. Oferă-i dreptul de a-și exprima supărarea, oferă-i ocazia de a-și expune părerea, acceptă-i părerea, chiar dacă este în dezacord cu a ta. A accepta, a recunoaște nu înseamnă neapărat a fi de acord. Îți poți păstra în continuare hotărârile, arătându-i, în același timp, empatie copilului, ajutându-l să se simtă înțeles.
- Renunță la recompensele promise în încercarea de a bloca plânsul copilului și de a-i readuce imediat zâmbetul pe chip. Toate emoțiile trebuie experimentate pentru a ne elibera de frustrări, pentru a reuși să atingem acel echilibru de care cu toții avem nevoie în viață.
- Oferă-i copilului ocazia de a-și spune punctul de vedere, de a nu fi de acord cu tine și nu te limita atunci când vine vorba de explicații suplimenatare. Argumentează-ți fiecare decizie. Îi vei oferi astfel copilului respectul de care are nevoie pentru a-și păstra încrederea în sine.
- Nu răspunde cu violență agresivității– fie ea fizică sau verbală, atunci când vrei să corectezi un comportament indezirabil. Gândește-te că ești, în permanență, exemplul copilului tău. Îți poți impune respectul în fața celui mic, vorbindu-i pe un ton mai ferm, care-l va ajuta pe acesta să înțeleagă gravitatea situației. Oferă-i copilului, de asemenea, alternative sănătoase pentru a se elibera de furie. Încurajează-l să practice cât mai multe activități sportive. Canalizează-i felul de a fi impulsiv într-o direcție care să-l ajute să se exprime. Sporturile de echipă, în care copilului i se oferă ocazia de a-și elibera energia ori atelierele de teatru de improvizație îl vor ajuta să-și valorifice temperamentul impulsiv, acesta găsind astfel prilejul de a se exprima, de a-și experimenta emoțiile.
- Dezvoltă-i abilitățile sociale – Cum poți face asta? Încurajează-ți copilul să participe la jocuri de echipă, condu-l în locuri unde poate interacționa cu alți copii de vârsta sa. Vorbește-i despre emoțiile tale, ale celor din jur, explicându-i de ce este important să cunoaștem și să ținem cont de nevoile persoanelor cu care interacționăm.
- Petrece timp împreună cu copilul- Da, câteva minute pe zi din prețiosul tău timp pot face minuni în ceea ce privește relația cu cel mic. Dar să fie de calitate; lasă deoparte grijile de la serviciu, gadget-urile. Privește cât mai des copilul în ochi atunci când îi vorbești, pentru a te conecta cu el. Strânge-l în brațe de mai multe ori pe zi, spune-i că-l iubești de fiecare dată când simți. Nu te sfii să te dezvălui propriului copil. Sunt atâtea lecții valoroase pe care cel mic le poate învăța de la tine, iar fericirea este una dintre ele. Dacă nu chiar cea mai importantă.
Concluzia
Să învățăm copiii să fie fericiți. Să se bucure de viață, să valorifice fiecare experiență pe care o trăiesc, fie ea una plăcută sau mai puțin plăcută și să învețe din ea. Să fie recunoscători vieții pentru tot ceea ce li se oferă. Să încurajăm copiii să zâmbească mai des, să spună te iubesc atunci când simt și să-și arate recunoștința chiar și pentru lucrurile mărunte pe care le primesc.
Care sunt lecțiile de viață pe care tu le-ai învățat de la părinții tăi și pe care ai vrea să le transmiți, la rândul tău, propriului copil?