“Este mai bine să nu transformăm meritul într-o răsplată,

Ca nu cumva oamenii să conspire și să se-ntreacă între ei.” – Lao Tzu

Recompensele

Sunt văzute ca o răsplată, ca o motivație utilizată de părinți pentru copii. Ei ascultă de părinți, știind că vor primi ceva în schimb.

Atunci când promitem copiilor recompense nu facem altceva decât să stabilim niște standarde care trebuie atinse. Dacă standardele sunt atinse, atunci copilul primește ceva în schimb.

Spre exemplu: Dacă îi promiți copilului că mâine îi cumperi o ciocolată, aceasta nu se consideră a fi o recompensă. Dacă îi promiți că mâine îi dai o ciocolată dacă te ajută cu ceva azi, acesta este o recompensă. Iar dacă el nu te ajută și tu nu i-o mai dai, se va simți probabil pedepsit.

De obicei, acel ceva este un lucru pe care el și-l doreste.

Pedepsele funcționează, în principiu, după aceeași logică, numai că ele se dau atunci când standardul respectiv nu este atins. Si pentru ca ele să aibă efect rapid, de obicei, i se ia copilului ceva la care el ține.

Există mai multe tipuri de recompense:

• materiale: acţibilduri, buline, cadouri, obiecte, bani etc.
• sociale: lauda, încurajarea, aprecierea, acceptarea de catre ceilalţi
• activităţi preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme sau desene animate, activităţi
• sportive etc.

Recompensele sunt diferite de la copil la copil. Un lucru poate fi o recompensă pentru o anumită persoană, într-o situaţie specifică, dar poate să nu mai funcţioneze ca şi recompensa într-o altă situaţie sau pentru o altă persoană.

Alți copii își ascultă părinții în semn de respect și nu așteaptă nimic în schimb. Copiii care ascultă și nu se așteaptă la nimic în schimb sunt acei copii apreciați de părinți și iubiți necondiționat.

Recompensele pedepsesc nu doar pentru că reprezintă o metodă de control, ci și pentru faptul că aceste recompense sunt retrase uneori, provocând o imensă frustare copilului.

Spre exemplu: Un părinte îi spune copilului său că dacă este cuminte și se comportă frumos, duminică îl duce la teatru. Sâmbătă copilul face ceva deranjant pentru părinte, iar acesta îi dă un avertisment: “Ține-o tu tot așa și nu mai vezi tu mâine teatru.”

Mulți dintre specialiști consideră recompensele dăunătoare. Indiferent de natura lor, materiale sau nonmateriale, recompensele nu reprezintă decât o formă de control a părinților asupra copiilor, uneori ajungând să fie chiar o formă de manipulare.

Care sunt dezavantajele folosirii recompenselor?

• majoritatea copiilor care au primit recompense tind să devină materialiști în viitor
• distrug autonomia copiilor
• sunt extrem de vicioase, producând dependență
• copii devin superficiali, mai ales când vine vorba de școală
• distrug relația dintre părinte și copil
• dezvoltă sentimentul de invidie, dezbinare și rivalitate
• nu promovează învățarea și performanța optimă
• crează competitivitate care crează anxietate care interferează cu performanțele
• copiii care cred că nu au șanse de câștig devin descurajați și nu mai depun nici un efort să ducă sarcina la bun sfârșit
• induc și accentuează frica de eșec
• nu dezvoltă inteligența emoțională
• descurajează asumarea de riscuri
• inhibă explorarea
• inhibă creativitatea
• distrug interesul
• mâncarea oferită drept recompensă poate duce la tulburări de alimentație
• îi fac pe copii să devină cicălitori
• ocolește motivația reală pentru o activitate sau alta
• împiedică copiii să dezvolte sentimentul de „a face ceea ce trebuie”
• interferează cu calitatea procesului de învățare și subminează motivația intrinsecă a copiilor
• atunci când aceste recompense nu mai sunt furnizate copilul redevine neascultator
• muta atenția de pe activitatea propriu-zisa pe obiectul recompensei
• evalueaza artificial prestatii dupa un cod si un program al adultului ce poate fi diferit de ce are nevoie copilul
• când îi oferim o recompensă copilului, noi ne dovedim, în mod abuziv, autoritatea

Exemplu

Un elev întârzie în mod repetat la ore sau visează cu ochii deschiși, în timp ce profesorul vorbește. Un astfel de comportament ar putea sugera că elevul și-a pierdut interesul după ce a avut câteva încercări nereușite de a înțelege ce i se cere, poate din cauza lipsei unor abilități de învățare, poate din cauza felului în care prezință profesorul, poate din alte motive.

Oricare ar fi problema reală, rămâne nerezolvată, dacă se intervine cu promiterea unei recompense pentru mai multă punctualitate și atenție, sau în a amenința cu o pedeapsă în caz contrar.

Cât timp sunt recompensele eficiente?

Recompensele funcționează pe termen scurt. Pentru ca schimbările de comportament să dureze, de obicei este nevoie să oferi constant aceste recompense.

La un moment dat aceste recompense nu vor mai fi suficiente și va fi nevoie să găsești mereu altele și altele care să îl satisfacă pe al tău copil.

Atunci când vrei să schimbi comportamentul cuiva, e necesar să știi că schimbarea trebuie să vină din interior, dacă vrei ca recompensele să nu mai fie necesare.

Orice comportament pentru care sunt răsplătiți copiii, de la a se spăla pe dinți până la comportamentul altruist, este ceva ce fiecare părinte ar dori ca ei să continue să facă fără să fie răsplătiți.

Schimbarea de comportament poate continua și după ce recompensele au fost retrase, doar în cazul în care aceste recompense au fost înlocuite cu recompense noi.

Care sunt “beneficiile” recompenselor?

• induc obediență
• rezultatele imediate
• întăresc un comportament

Prin felul în care ne purtăm cu copiii noștri, prin ceea ce le impunem sau prin ceea ce încercăm să le explicăm, îi facem (sau nu) să devină persoane responsabile.

Pentru a dezvolta acest lucru, părinții ar trebui să promoveze anumite idei / principii pe care ei înșiși să nu le încalce.

Puterea exemplului personal este uneori nebănuit de mare. Ideal ar fi ca părintii să știe să transforme orice activitate pe care copiii trebuie să o facă în ceva plăcut. Și asta nu înseamnă neaparat că trebuie să le impună copiilor ce să le placă.

Scopul este ca un copil să conștientizeze că anumite acțiuni, chiar dacă sunt grele și neplacute pe moment, trebuie făcute pentru atingerea unei finalităti ulterioare.

Spre exemplu, dacă un copil știe că atunci câd își va termina temele (care urmează a fi verificate de către părinte) va putea să petreacă mai mult timp cu familia, la joacă, la plimbare etc., atunci strădania lui va fi mai mare. Se va strădui să nu greșească pentru a nu fi nevoit să revina asupra temelor și, în plus, va încerca să faca lucrurile mai rapid.

Faptul că-și va putea petrece timpul cu familia este, ce-i drept, tot un fel de recompensă, însă una mult mai subtilă și mai motivantă intrinsec.

Recompensele materiale nu fac decât să forțeze temporar copiii să efectueze anumite sarcini, diminuand însă considerabil sensul intrinsec al responsabilitătii.

Mecanismul este simplu – copilul execută, atâta timp cât este recompensat. Când recompensa dispare, odată cu ea se evapora și dorința de a face anumite acțiuni.

Motivația

Altfel spus, motivația trebuie să vină din interior, iar rolul părintelui este de a construi pas cu pas această motivație.

Adeseori, îl recompensăm pe copil prin laude și cuvinte de încurajare, de felul: „Știu că poți, nici nu mă gandesc că nu poti! Curaj|!” / „Tu ai în sânge matematica! O să te descurci!” / „Sigur că știi, mai încearcă! Sigur că poti, mergi mai departe!”

Astfel de formule sunt poruncitoare și nu lasă loc de eșec sau de alegere copilului. Ar trebui să le folosim cu prudentă și cat mai rar posibil!

In loc să îl încurajăm, noi îl somăm să obtină rezultatul pe care noi îl asteptăm de la el și îi reamintim că NU are voie să cedeze, să eșueze, să nu mai vrea să continue. Copilul reactionează pozitiv la asa ceva, numai atunci când are o stimă de sine realistă și solidă.

Folosind mereu recompense, transferi asupra obiectelor sensul actiunilor noastre, ori nu pentru cele materiale ne zbatem.

Multe le facem pentru cei de langa noi, altele le facem ca să ne simtim bine. Altele sunt necesare sănătătii și sunt munci care pur și simplu ne pasionează

Fiecare copil e capabil încă de mic să înțeleagă motivații diferite și implicarea în ceva anume fără recompense.

Pedepsele și recompensele pot modifica, fie și temporar, un comportament, însă nu pot modifica o persoană.

Unii oameni apelează la recompense pentru că sunt nerăbdători să obțină rezultate, oricât de efemere sau superficiale ar fi acestea, atenția lor concentrându-se pe rezultatul imediat, nepăsându-le de aspectele mai profunde.

Concluzie

Dacă promitem o recompensă cuiva care pare nemotivat sau demotivat e ca și cum am oferi apă sărată cuiva însetat. Așadar nu îi oferim o soluție, ci o problemă.

Valorile trebuie cultivate din interior spre exterior. Încercările de a scurta drumul în acest proces, de a oferi recompense copiilor, sunt ineficiente, în cel mai bun caz, și distructive, în cele din urmă.

Altfel spus, recompensa este o formă de motivație pe termen scurt, care rezolvă doar pentru moment anumite situații. Este nevoie de o abordare aprofundată a acestor situații pentru ca procesul de educație în sine să aibă loc și efectele asupra copilului să fie pe termen lung.

Copiii au șanse să devină ”învățăcei” entuziaști și hotărâți să învețe toată viața dacă au la dispoziție un curriculum interesant, o comunitate sigură și empatică în care să descopere și să creeze și un grad mare de alegere cu privire la ce (cum și de ce) învață.

Poți găsi multe idei despre cum să îi ajuți pe acest palier în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru împreună cu ”antrenorul de genii” – prof. Florian Colceag:

Copilul învață cu adevărat atunci când părintele se implică, explică și arată, atunci el nu mai are nevoie să i ofere sau să i se confiște ceva pentru a întări lecția.