,,Luni nici iarba nu crește!”
zice o zicală contemporană 😁
Lunea jelim weekendul sau concediu care tocmai s-a terminat și visăm la următorul weekend, că până la următorul concediu… ho hoo, mai e!
Am fost o vreme așa. O vreme am trăit doar pentru weekenduri, așteptam concediu ca să fac ceva cu sens…
Am funcționat așa pe pilot automat până mi-am zis: STOP!
Am conștientizat că nu e ok să trăiești doar cu gândul la viitor, că între weekenduri avem o viață, avem 5 zile, iar weekend e 2 zile doar!
Bine, multă vreme am lucrat și-n weekend, mai ales când fiul meu era mic, dar și recent cu școala online, grevă etc.
Ce am observat eu, e că atunci când trăiam doar pentru weekenduri, de fapt, nu mai trăiam, nu mă mai bucuram de aici și acum și eram mereu epuizată. Puneam o presiune imensă pe weekend, și uneori ajungeam să zac la Netflix :)).
După perioade din acestea lungi de stres și epuizare, ajungeam în burnout…
Sunt campioană la burnout, am trecut repetat prin epuizare, până am conștientizat că așa nu se mai poate și am pus niște limite.
Acum recunosc rapid semnele epuizării, și fac ceva ce înainte nu făceam, îmi dau pauză! Îmi dau voie să mă odihnesc, să ies la o plimbare dacă asta simt, să dorm (asta e mai greu când ai copii).
Știi ce-i culmea?De când sunt mai prezentă și mai atentă, parcă am mai mult timp liber, chiar și-n timpul săptămânii, călătoresc mai mult, citesc mai mult, ascult cărți, ies cu copilul afară, ies mai mult în drumeții sau plimbări și cad mai rar pe Netflix sau dacă chiar ajung să mă uit, îmi las timp și pentru altceva.
Ce se întâmplă când ești epuizată, e că nu mai ai energie nici pentru tine, nici pentru copil sau familie, nici pentru job.
Dacă ești epuizată, nu doar că te târăști, și dar ești pe supraviețuire. Din supraviețuire e greu să creezi, să dai randament la muncă, să ai empatie cu copilul ori cu soțul. Din supraviețiure, te târăști de pe-o zi pe alta și visezi să dormi.
Doar că epuizarea nu trece de la sine, ci se agravează!
Dacă simți că nu mai poți, să știi că simți bine!
Clasicul: ,,Când nu mai poți, mai poți puțin” – e un mare bullshit! Sloganul ăsta e ideal dacă vrei să vezi cum e burnoutul sau mai rău, să somatizezi prin boli.
La fel e și: ,,alții au probleme mai mari”, de parcă consolează pe cineva că a vecinului capră a murit…
La fel cum ne învățăm copiii să-și asculte corpul, emoțiile, la fel ar trebui să facem și cu noi.
Când ajungi să urăști ziua de luni, înseamnă că ceva, undeva nu e aliniat cu valorile tale.
Întreabă-te:
,,Ce pot face eu acum să mă simt mai bine?”
,,Ce ține de mine, ce pot controla eu?
Axează-te pe ce poți controla TU, nu pe faptul că șeful e enervant mereu, soțul e ursuz, vecinul renovează continuu… – astea nu le poți controla. Poți controla doar ce faci tu.
Și nu uita, când mama e bine, toată familia e bine!
Ai grijă de tine, draga mea!
Iar dacă ești soț/partener și vezi semne de epuizare la partenera ta, fă-i cadou niște timp pentru ea. Nu toate femeile știu să ceară acest timp sau dacă-l cer nu sunt auzite.
