Conectarea cu natura și beneficiile ei

Empatia cu natura!

Mie personal îmi place marea. Mult.

Datorită locului unde trăiesc, am posibilitatea să ajung la mare în fiecare zi, dacă asta îmi doresc. E doar la 15 minute distanță de unde locuiesc. Aș putea să spun că sunt norocoasă, dar știu că norocul ăsta mi l-am făcut eu :).

Și tu poți locui aproape de mare dacă asta e ceea ce vrei cu adevărat, dar despre noroc și cum ni-l facem poate vom avea ocazia să vorbim altă dată.

Acum vreau să-ți povestesc despre natură, despre mediul înconjurător și cât de important e el în redescoperirea noastră.

Natura ne ajută să ne redescoperim pentru că ne acceptă așa cum suntem și ne putem conecta cu ea în orice loc am fi.

Poate ție îți face plăcere o plimbare în parc sau o ieșire la munte sau poate doar o mică escapadă într-un loc din natură, pe care nu l-ai mai văzut și ai vrea să-l descoperi.

Nici nu știi cât de mult te ajută astfel de ieșiri și îți propun să faci din asta o obișnuință. Să ieși doar tu cu ține, în natură, cât de des posibil.

Am să-ți povestesc cum mă ajută pe mine marea, de fiecare dată mai mult.

Știi zilele alea când parcă toate gândurile negative din lume se adună la ține în cap și stau la taclale, iar tu le dai energia ta, de bună voie? Sau zilele alea când ai atâtea lucruri de făcut că nu-ți mai amintești dacă ai mâncat ceva în ziua respectivă? Sau știi zilele alea când toate listuțele “to do” se adună și parcă vor să-ți amintească constant că nu ești în de-ajuns de eficient? Zilele alea când parcă ai vrea să-ți ieși din piele și să lași tot și toate măcar pentru câteva ore…

Ei, zilele alea sunt zilele când trebuie să-ți faci timp să ieși în natură. Ea te cheamă și ea te ajută să te redescoperi, să te găsești și să revii la tine: cel puternic, cel încrezător și plin de viață.

Când simt că lumea se scufundă sub picioarele mele, las totul și mă duc la mare. Câteodată nu am decât 15-20 de minute la dispoziție, dar chiar și atât e de ajuns să mă pună din nou pe picioare.

Ce face marea pentru mine?

Păi…în primul rând, mă ascultă: îmi ia toate gândurile negative și le cuprinde în valurile ei, le îneacă. Apoi ne conectăm și îmi dau seama cât de mult ne asemănăm, suntem una și aceeași. Valurile ei agitate îmi aduc aminte de ieșirile mele exagerate, pe când cele calme și suave îmi aduc aminte de cum sunt și eu după o “furtună”.

Recunosc, de cele mai multe ori, marea mă întâmpină calmă și briza ei mă liniștește instant. Adierea ei mă face să simt câtă viață există în mine. Felul în care ea primește fel și fel de vietăți pe teritoriul ei și învață să conviețuiască cu toți și toate, îmi aduce aminte de oamenii din viața mea, cei care vin, cei care rămân și cei care pleacă sau cei care doar sunt în trecere.

Sunetul ei, sunetul valurilor ei îmi aduce aminte de sunetul inimii mele și are puterea de a mă face sa mă conectez din nou cu propria-mi inima.

Doar privind-o și ascultând-o pentru câteva momente îmi ridică starea de spirit.

Când sunt acolo îmi imaginez că sunt tot una cu ea și îmi aduc aminte că suntem una cu Universul. Facem parte din aceeași poveste, din aceeași lume și cât de frumos e să ne dăm șansa să ne conectăm cu natura. Spiritul nostru râde pur și simplu, cu gura până la urechi și ne  arată cât de bine e să fim noi, așa cum suntem: simpli, fără nevoi, fără așteptări.

Conectându-te cu natura îți dai o șansă incredibilă de a te conecta cu tine însuți.

Dacă nu practici meditația, o ieșire în natură poate fi la fel ca o meditație, pentru că natura. cu farmecul ei, are menirea să te aducă în prezent. Trebuie doar să o lași. Să simți și atât. Să mergi la ea cu capul plin de gânduri, dar odată ajuns acolo să o lași să ți le ia. Nu opune rezistență, lasă-le.

Ea le ia și le transformă în ceva pozitiv, le dă drumul în Univers și le lasă să se consume. Știe ce are de făcut, iar tu poți să-ți lași toate grijile pe mâna ei, fără regrete.

Are un mod inedit de a te lua de jos și de a te scutura de praf. E subtil și de-a dreptul revigorant. Crede-mă, știe ce face iar tu îi vei fi recunoscător pe veci. O vei prețui mai mult și o vei proteja de câte ori vei avea ocazia. Veți deveni prieteni cu adevărat și legătura va fi pe viață.

Acum alege-ți locul preferat din natură. Mergi acolo ori de câte ori simți că lumea ta interioară se prăbușește. Spune-ți of-ul și lasă natura să se ocupe de el. Apoi amintește-i cât de minunată e, deși ea nu așteaptă să-i amintești tu, o faci, de fapt, tot pentru tine.

Conectare

Stați conectați cât de mult puteți. Ea ar putea să stea conectată cu ține o veșnicie (ăsta e job-ul ei), însă pentru tine e mai greu. Ești doar la început. Însă, o dată ce ai început, nu mai poți da înapoi, te vei conecta cu mediul înconjurător oriunde te vei afla. Și îți vei da seama pe zi ce trece care e scopul ei, scopul vostru, cu adevărat. Lumea va deveni un loc mai bun, începând cu lumea ta.

Imaginează-ți ce-ți vei învăța propriul copil, având un astfel de obicei. Și imaginează-ți cum va fi viața lui de om matur, dacă va învăța să stea conectat cu natura chiar de la părinții săi.

Copiii sunt conectați cu natura oricum, dar crescând învață chiar de la noi, părinții lor, că mediul înconjurător nu e chiar atât de important pe cum credeau ei. Încep să nu le mai pese și acțiunile lor sunt contra naturii. Putem să-i învinovățim? Ei văd asta la adulții din viața lor, la tv, media și oricare altă cale de informare. Lumea nu are grijă de natură, iar natura se întoarce împotriva lumii. Incontestabil.

Dar cum ar fi ca noi să începem să ne conectăm din nou cu ea și să le arătăm copiilor noștri că ea chiar contează. Pentru că împreună facem parte dintr-un tot unitar și vrem să trăim cu toții și cu toate în armonie.

Conectându-vă cu natura nu vă ajutați doar pe voi, ci și pe copiii voștri, adică viitorul nostru, al întregii planete.

Haideți să începem cu noi și împreună să facem o lume mai bună!

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes