Importanța lui NU în dezvoltarea copilului

Sloganul “spune nu” drogurilor reflectă ideea că rezistența sau împotrivirea la droguri pornește de la simplul fapt, dar ferm, de a te împotrivi presiunii anturajului.

Consumul de droguri reprezintă o problema de mare importantă si complexitate pentru noi toti. El semnifică o speranță sau o provocare pentru tineri; o problemă serioasă pentru părinti si pedagogi si un semnal de alarmă pentru societate.

Adolescenta este vârsta la care apare nevoia de identificare, de a se găsi și întelege pe sine si pe cei din jur.

Este vârsta experiențelor personale, vârsta căutării coordonatelor proprii sufletului și corpului; vârsta descoperirii dimensiunilor realității.

Drogul are de multe ori forma unei astfel de experiente; care reunește: curiozitatea, dorința de a încerca ceva nou, de a experimenta totul, dorința de a-si ridica performantele intelectuale si chiar dorința de a fi modern pur si simplu.

Imitația de grup

Exista o adevarata “foame” de a descoperi si cunoaste realitatea înconjuratoare în toate ipostazele incitante si sensurile ei profunde.

Adesea, atât în mediul școlar și universitar, cât și în anturajele obișnuite, are loc un fenomen de imitație în grup. În care adolescenții, copiindu-și “eroul”, recurg la drog, si în care factorul psihologic este determinant.

Orice consumator dovedește, de asemenea, o dorintă patologică de a-și face adepti. Personalitatea lui fiind neînteleasa de cei care nu au venit în contact cu drogul.

Este cert însă că, sub efectul drogului, adolescenții par a depăși dificultățile și incertitudinile si își găsesc o iluzorie siguranță și identitate.

Învățarea refuzului, de a spune “nu” începe cu mult înainte de adolescență.

Copiii mici sunt foarte princepuți în a spune “nu” și totuși mulți părinți cred că ar trebui să descurajeze sau să pedepsească un astfel de comportament.

Atunci când copiii mici sunt pedepsiți atunci când spun “nu” părinților lor, aceștia ar putea să nu fie pregătiți pentru a spune “nu” mai târziu colegilor lor.

Este posibil chiar să asocieze acest refuz cu respingerea sau excluderea din grup. Iar din această teamă de respingere să spună da, și să accepte lucrurile care le fac rău.

Majoritatea copiilor mici trec printr-o perioadă de “negativism” între unu și trei ani. Această etapă de dezvoltare este sănătoasă și normală.

Copiii doresc să se afirme și spun tot atât de des “nu” la fel cum practică și alte abilități; cum ar fi urcatul scărilor sau să mânânce singuri.

În cazul în care copilul tău se confruntă cu furia, respingerea sau pedeapsa, el va învăța că spunând “nu” riști să pierzi ceva sau să ți se întâmple ceva neplăcut.

Reguli și limite

Acest lucru nu implică faptul că trebuie să nu aveți în casă reguli și să-l lăși pe copil să facă tot ceea ce vrea. Dar poți fi ferm fără să te superi sau să-l pedepsești pentru că spui “nu” și îi poți permite să se exprime.

Pentru situațiile în care nu este foarte important acel lucru, permite-i copilului tău să aibă propria părere sau decizie.

De exemplu, dacă spui: “Ia cămașa roșie astăzi”; dar copilul tău de doi ani, spune, “Nu!”; este bine să-i răspunzi: “Ce culoare culoare vrei să aibă cămașa de azi?”. Și apoi lasă-l pe el să aleagă o altă cămașă.

În situațiile în care nu poți negocia, cum ar fi așezarea copilului într-un scaun de mașină, încearcă mai întâi câteva metode non-coercitive pentru a încuraja copilul să coopereze; cum ar fi alegerea sau distragerea. (Poți să spui, de exemplu, “Ce jucărie vrei să aduci cu tine?” Sau “Să cântăm un cântec în timp ce eu te pun în scaunul tău de mașină.”)

Dacă al tău copil opune încă rezistență, poate că trebuie să folosești forța (dar nu violență) să-l pui în scaunul auto; chiar dacă protestează puternic.

Explică-i calm de ce e nevoie să stea în scaun cu centurile puse și evită să-l umilești sau să te superi.

Permite-i să aibă sentimentele proprii, spunând: “E bine să fii supărat. Știu că nu-ți place să stai pe scaunul tău de mașină.”

Fiind ferm și realist.

Dar lăsându-ți copilului să protesteze, l-ai lăsat să știe că este bine ca el să nu fie de acord cu tine; chiar dacă în această situație e nevoie să treci peste dorințele sale.

Această etapă poate fi dificilă pentru voi amândoi. Mai ales dacă și tu ai fost pedepsit în copilărie atunci când ai spus “nu” părinților tăi.

E posibil să te simți nerăbdător, supărat sau chiar neputincios cu al tău copil care pare încăpățânat; susținându-și mereu punctul de vedere și făcând crize de fiecare dată.

Încearcă așadar să-ți amintești că nu ești 0 țintă. Și că al tău copil practică pur și simplu o abilitate vitală.

Imaginează-ți copilul ca adolescent cu curajul de a spune “nu” colegilor săi care îi oferă alcool sau droguri.

Gândește-te la acești primii ani ca la o pregătire pentru această situație.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes