Este stilul autoritar bun pentru creșterea copilului?

Conform cercetărilor, cei mai mulți oameni cred că părinții care adoptă un stil de educație autoritară vor crește copii mai bine educați. Totuși, studiile realizate pe tema disciplinei în educație demonstrează constant că un stil educativ strict sau sever nu numai că nu formează copii mai bine educați, dar chiar afectează stima de sine a acestora și, în consecință, copiii respectivi ajung să fie pedepsiți mai des.

Părinţii autoritari îşi învaţă copiii să fie ordonaţi, disiciplinaţi, respectuoşi, perfecţionişti. Deşi, la prima vedere, acestea ar reprezinta un avantaj, pe măsură ce copilul creşte încep să se vadă şi dezavantajele. 

Un copil crescut de astfel de părinţi nu este foarte maleabil şi nici foarte sensibil la dorinţele altora. 

Este foarte critic cu ceilalţi şi va avea dificultăţi în a comunica. Va fi, de regulă, lipsit de iniţiativă, căci se va teme să nu greşească, dar va fi şi veşnic nemulţumit, pentru că perfecţionismul sădit în el îl face să vadă că nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Există şi un alt mare dezavantaj pentru aceasta tipologie de părinţi şi copii. 

Este stilul autoritar bun pentru creșterea copilului? 5

Pentru copilul părintelui autoritar, „a greşi” e sinonim cu „a fi un ratat”. Preocupat de „ce va zice tata (mama) când va afla?”, copilul crescut de părinţi autoritari va tinde să mintă pentru a-şi masca greşelile.

Care sunt emoțiile predominante la au copil crescut în mod autoritar:

1.Rezistență, sfidare, revoltă, negativism

Părintele: Dacă nu încetezi cu vorbăria și smiorcăiala, o să te trezești cu o palmă de nu te vezi.

Copilul: Haide, lovește-mă.

Părintele își pălmuiește nervos copilul.

Copilul: Haide mai dă o dată !Și să ști că n-am de gând să mă opresc din vorbit!

Unii copii se revoltă stilului autoritar făcând exact opusul față de ceea ce părinții lor își doresc de la ei.

La fel ca și adulții, copiii vor lupta cu furie pentru a-și proteja libertatea.

Este stilul autoritar bun pentru creșterea copilului? 6

2.Resentiment, furie, ostilitate

Copii au resentimente față de cei care își exercită puterea asupra lor, simțindu-se nedreptățiți și tratați incorrect, ajungând uneori chiar să-și urască părinții.

3.Agresivitate, replică, violență

Având în vedere că dominarea parentală se bazează de multe ori pe frustrarea nevoilor copilului și că frustrarea naște adesea agresivitate, părinții autoritari ar trebui să se aștepte din partea copiilor la tot soiul de manifestări violente, uneori în adolescență sau în viața de adult ajungând ca acești copii să își lovească părinții la rândul lor pentru a se răzbuna.

4.Minciună, ascunderea adevăratelor sentimente

Unii copii învață destul de repede că dacă vor minți, vor reuși să evite o bună parte din pedeapsă. Minciuna le-ar putea aduce uneori chiar recompense.

Iată câteva exemple:

“Mama mea nu mă lasă să ies în oraș cu tipul ăsta, așa că prietena mea cea mai bună trebuie să vină să mă ia de acasă și să-i spună mamei mele că mergem la film. Așa ajung și eu să mă văd cu iubitul meu.”

“Tata nu-mi dă voie să ies în oraș cu tricouri decoltate, așa că atunci când ies din casă pun peste tricoul cu decolteu un altul care e convenabil pentru el. Atunci când mă îndepărtez de casă îl dau jos, iar atunci când mă întorc acasă, îl îmbrac din nou.”

Copiii pricep repede cum merg lucrurile și preferă adesea să-și țină trăirile sub tăcere.

5.A da vina pe alții, a trișa a pârî

În familiile cu mai mult de un copil apare imediat competiția pentru adjudecare recompenselor și pentru evitarea pedepselor.

Frații învață imediat un mecanism de adaptare, punerea în lumină proastă, discreditarea sau învinovățirea pentru propriile greșeli a fratelui mai mic. Așa se ajunge la rivalitate între frați:

“Ea a primit mai multă înghețată decât mine”

“De ce să mă duc să lucrez în grădină dacă Luca nu muncește și el?”

“El a dat primul, de la el a pornit totul.”

“De ce lui Marcu nu îi spuneți niciodată nimic?”

“De ce nu o pedepsiți și pe Lara pentru aceleași greșeli pentru care m-ați pedepsit când eram de vârsta ei?”

6.A te impune, a face pe șeful, a intimida

Atunci când părinții se impun cu autoritate în fața copilului, ei riscă, fără să își dea seama ca al lor copil să facă același lucru, să fie autoritar cu alți copii.

7.Nevoia de a ieși învingător, evitarea cu orice preț a poziției de învins

Un climat familial încărcat de recompense poate fi mai nefast pentru cei care nu pot să câștige aceste premii, deoarece vor trăi experiențe dureroase și multe frustrări.

8.Alierea cu alții și organizarea rezistenței contra părinților

Încercând să țină piept părinților, copiii se aliază folosind următoarele strategii:

cad de acord între ei să spună adulților aceeași versiune a poveștii

le spun părinților că tuturor celorlalți copii li se dă voie să facă un anume lucru și se întreabă de ce ei nu sunt lăsați să facă

îi conving și pe alți copii să ia parte la activității dubioase sperând că așa nu vor fi singurii pedepsiți

9.Supunerea, obediența, maleabilitatea

Aceștia sunt adulți care rămân copii întreaga lor viață, care ascultă pasivi de autoritate, își neagă propriile nevoie, se tem să fie ei înșiși, evită conflictele și sunt maleabili doar pentru a-și putea spune și ei opiniile.

10.Lingușirea și curtarea celor puternici

Unii copii adoptă această strategie în relație cu părinții și alți adulți, expresia lor favorită fiind:

“Dacă voi putea face ceva bun pentru această persoană și dacă voi reuși să îi intru în grații, atunci ea îmi va oferi recompense și mă va scuti de pedepse. ”

11.Rigiditate, lipsă de creativitate, frică de nou, urmarea căilor bătătorite

Puterea naște frică, iar frica înăbușă creativitatea și duce la rigiditate. Formula după care se ghidează acești viitori adulți este :

“Pentru a obține recompensele dorite, voi evita să mai intru în vreun bucluc și mă voi purta exact așa cum se cade. Nu îndrăznesc să fac nimic ieșit din comun ce mi-ar putea aduce o pedeapsă. ”

12.Retragere, evadare, fantasme, regresie

Formele de retragere și evadare merg de la pierderea ocazională a contactului cu realitatea până la ruperea totală de lume.

Autoritatea nu formează copii mai buni. De fapt, ea sabotează tot ce facem pozitiv ca părinți și împiedică copiii în efortul lor de a se auto-disciplina emoțional.

Drag părinte, îți doresc să găsești cea mai potrivită modalitate de a comunica cu copilul tău.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes