Trezitul de dimineață, micul dejun si pregătirea pentru grădiniță sau școală este o mare provocare pentru copii și părinți, deopotrivă.

Cât de ușor îți este ție sau copilului tău să vă treziți dimineața?

Dacă trezitul este greu, cu siguranță în acea dimineață totul va merge destul de încet. Ridicatul din pat, spălatul pe dinți, îmbrăcatul, pregătitul micului dejun, toate acestea sub presiunea timpului care parcă o ia la fugă în astfel de dimineți.

Iar când spun încet, nu mă refer că vei fi foarte relaxat și lent, ci lent și foarte agitat, nervos, neputincios.

Haide! Trezește-te! Fugi repede la baie spală-te! Hai repede să mănânci! Îmbracă-te! Încalță-te! Lasă jucăriile! Grăbește-te că „IAR” întârziem!

Toate aceste comenzi pe un tot mai ridicat.  Ca să simtă și copilul că nu e de glumă atunci când ne grăbim.

Cu siguranță ti s-a întâmplat să simți că vei exploda într-una din acele dimineti când esti în mare grabă sau deja ai întârziat, și copilul tău foarte relaxat și lent îți spune:

  • Mai vreau să mă joc puțin!
  • Mai vreau să colorez puțin acest omuleț!
  • Mami, nu putem pleca până nu găsesc mâna omului de lego! Cum să plecăm fără ea? Ție îți place cum arată acest omuleț fără mână?

Îți sună cunoscut acest program de dimineață?

Ce învață, de fapt, copii din energia acestor dimineți?

Graba, îi forțează pe copii să se schimbe de dragul nostru, îi face să se simtă neadecvați. Ei nu înțeleg de unde și de ce atâta concentrare pe scopul final și nu pe călătoria propriu zisă.

După câteva experiențe grăbite, ei învață că așa e viața.

Indirect, copiii învață de la părinții lor că a alerga 12 ore pe zi, a veni târziu acasă, a fi ocupat și în vacanțe cu serviciul sau business-ul este ceva normal. Acest lucru este ceva firesc, așa trebuie să fie, așa trebuie să arate și viața mea de adult în viitor!

Creierul unui copil se dezvoltă zi de zi si dezvoltarea depinde de activitatile pe care le desfășoară zilnic și de modul în care le desfășoară.

Studiile arată că dezvoltarea unui copil pe un fond zilnic de stres (cum ar fi graba) conduce la:

  • un creier matur predispus la anxietate;
  • cresterea nivelului de hormoni de stres în corp care este sursa eșecurilor în activități zilnice, a scăderii imunității, precum și a tulburărilor de somn;
  • suprastimularea copiilor – are drept consecință faptul că nu ajung să asimileze tot ceea ce vine spre ei, creându-şi astfel lacune de învățare grave;
  • agitație, incoerență, neascultare, dezorientare, sentimentul de a fi pierduți;
  • obisnuință cu ideea de a fi ocupati mereu – acest sentiment îi face să se plictisească repede de orice activitatate si să caute refugiu în pasiuni ce implică tehnologia (rețele de socializare, jocuri video etc.);

Graba îi impiedică pe copii :

1. Să-și descopere pasiunile

Chiar dacă aceștia manifestă aptitudini pentru o activitate anume, pentru a-și descoperi în mod real o pasiune, copiii au nevoie de timp pentru a și-o dezvolta, pentru a prinde gustul ei.

2. Să-și exprime emoțiile, trăirile

Faptul că sunt mereu în curs de a face un anumit lucru, fără momente de relaxare, îi aduce în imposibilitatea de a-și exprima emoțiile. În acest fel ei acumulează peste zi o sumă de trăiri care au tendința să iasă la suprafață seara, prin agitație, insomnie etc.

3. Să mai fie curioși

Fiind împinși în mod constant să facă altceva, să renunte la o anumită activitate pentru a trece la alta, copiii își pierd interesul pentru ceea ce fac, intrând într-o rutină care le anulează dorința de a explora lumea.

4. Să fie autentici

Copiii devin superficiali din cauza trecerii bruște de la o activitate la alta. Îndeplinirea sarcinilor contra cronometru antrenează o percepție superficiala asupra lumii înconjuratoare si a tot ceea ce presupune desfășurarea activităților zilnice. Iar acest lucru se întâmplă pentru simplul fapt ca nu mai au timp să vadă lucrurile în profunzimea lor.

5. Să se simtă compleți

Atunci când sunt mereu pe fugă,  nu duc în mod real până la capăt nicio activitate. Tot din acest motiv nu se bucură de efectele ei, ceea ce creează oricui un sentiment de frustrare.

La toate aceste efecte negative pe care le are tendința de a ne grabi mereu copiii și de a avea asteptări nerealiste de la ei în aceasta privință se adauga imensul stres pe care ni-l creăm nouă înșine, ca părinti.

În loc să ne bucurăm împreună cu copiii de mai puțin, ne stresăm și îi stresăm pentru a obține mereu mai mult. Acest lucru se întâmplă zilnic, fără ca măcar în final să obținem ceea ce ne propunem.

Într-un articol viitor vom vorbi despre cum să renunțăm la grabă și să avem dimineți liniștite. Până atunci, dragă părinte, îți doresc o zi magică!

This Post Has One Comment

  1. Maria Muresan

    Astept cu interes articolul urmator. Apreciez mai mult sugestiile/ideile cu ce e de facut…

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes